În 2003, Ion Iliescu și Vladimir Putin au semnat un alt tratat. Un an mai târziu, în 2004, România devenea membru NATO.
Tratatul de colaborare, bună vecinătate şi amiciţie între România şi U.R.S.S., semnat la Moscova, la 5 aprilie 1991, de către preşedinţii Ion Iliescu şi Mihail Gorbaciov, înlocuia vechiul tratat, încheiat în 1970. Conform noului document, România şi U.R.S.S. se considerau, în relaţiile lor reciproce, precum şi în ansamblul comunităţii internaţionale, în orice situaţie, drept state prietene.
Cum vedea Ion Iliescu relația cu Rusia în 1991
La nivelul înaltei decizii politice româneşti, preşedintele Ion Iliescu a respins afirmaţiile mass-media potrivit cărora Tratatul ar contraveni intereselor României şi R.S.S. Moldova. Iliescu considera viitorul R.S.S. Moldova drept „o problemă a istoriei, a vieţii“ (deşi, la 27 august 1991, va recunoaşte, între primii, independenţa structurilor de stat de la Chişinău) şi susţinea „rezolvarea pe cale paşnică a tuturor problemelor în contextul respectării egalităţii suverane, dreptului popoarelor de a dispune liber de soarta lor“.
În cadrul unei conferinţe de presă desfăşurate la Moscova, preşedintele Iliescu a ţinut să sublinieze că Tratatul semnat ţinea cont de procesele de afirmare a suveranităţii republicilor sovietice: „Ţinem seama de realităţile obiective, dar nu putem ignora nici sentimentele. Între statele vecine trebuie să existe relaţii de bună vecinătate, relaţii clare, corecte, de încredere reciprocă şi colaborare“.
Ce tratat au semnat Ion Iliescu și Vladimir Putin la Moscova
În 2003, președintele Ion Iliescu mergea din nou la Kremlin, acolo unde se întâlnea cu Vladimir Putin.
Iliescu și Putin au fost de acord asupra „Tratatului privind relaţiile prieteneşti şi de cooperare dintre România şi Federaţia Rusă“, semnat la Moscova la 4 iulie 2003. Articolul 2 al înțelegerii era o clauză care vorbea despre „necesitatea soluţionării tuturor problemelor internaţionale prin mijloace paşnice“.
Potrivit Tratatului din 4 iulie 2003, cele două state au convenit „o colaborare fructuoasă, bazată pe egalitate, parteneriat, încredere și avantaj reciproc în toate domeniile“.
Cel mai important punct din acest tratat era acela care prevedea că părțile semnatare sunt libere să-și aleagă ce aranjamente de securitate consideră necesare.
În primele două articole ale tratatului au fost mai multe aspecte importante care țin de securitatea celor două țări.
