La 9 mai, România sărbătorește Ziua Victoriei, cea a capitulării Germaniei naziste și a încheierii celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa, în 1945. Țara noastră a rămas încă pe „pe stilul rusesc” de marcare a acestui eveniment major al istoriei lumii.
Vineri, în Piața Roșie din Moscova, Vladimir Putin va asista - alături de alte zeci de lideri străini - la tradiționala paradă militară, la care vor participa și trupe din alte 13 state apropiate Rusiei.
De ce România sărbătorește Ziua Victoriei pe 9 mai, la fel ca Rusia? Occidentul, cu o zi mai devreme
Obinuita paradă de 9 mai se va ține și anul acesta în Piața Roșie din Moscova, la fel ca întotdeauna. La eveniment vor defila nu doar soldați ruși, ci și personal militar din 13 țări.
Lista lor este următoarea: Azerbaidjan, Belarus, China, Egipt, Laos, Kazahstan, Kârgâzstan, Mongolia, Myanmar, Tadjikistan, Turkmenistan, Uzbekistan și Vietnam, potrivit kyivindependent.com.
De asemenea, cel puțin 29 de lideri mondiali sunt, de asemenea, așteptați să participe la eveniment, a informat presa rusă controlată de stat, pe 6 mai, potrivit sursei citate.
Din Europa, președintele Serbiei Aleksandar Vucic și premierul Slovaciei, Robert Fico, au fost singurii care și-au anunțat intenția de a fi prezenți la Moscova.
Între timp, Vucic s-a îmbolnăvit săptămâna trecută în timpul unei vizite în SUA. El și-a întrerupt călătoria și s-a întors de urgență la Belgrad, dar a dat asigurări că va face deplasarea în capitala Rusiei.
Citește și: Zelenski refuză orice compromis ce implică Crimeea: 'Tot acest pământ aparține Ucrainei'
Ziua Victoriei, cea care marchează capitularea Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial este sărbătorită în zile de diferite de Rusia și alte câteva țări, față de foștii aliați din conflict, statele occidentale, care o fac cu o zi mai devreme, la 8 mai.
România a rămas „pe stil rusesc” în privința acestui lucru, conform legislației în vigoare Ziua Victoriei fiind marcată încă pe 9 mai, deși e sărbătorită și Ziua Europei, pe 8 mai, cea care leagă țările occidentale de victoria împotriva naziștilor și încheierea războiului în Europa.
În Rusia, parada militară de Ziua Victoriei are loc pe 9 mai, în Piața Roșie din Moscova - Foto: Profimedia Images
Că influența sovietică și-a pus amprenta în timpul regimului comunist pe această „coincidență” este evident. În plus, pe 8 mai, comuniștii români marcau înființarea PCR, de fapt a Partidului Comunist din România (PC dR), eveniment petrecut la 8 mai 1921.
Într-o simbolistică amestecată, 9 mai reprezenta și Ziua Independenței de Stat a României, fapt cae, mai ales în perioada lui Nicolae Ceaușescu se dorea a fi și un semn al independenței si suveranismului țării față de Moscova.
Totuși, și după 1990 și căderea comunismului, România a rămas la data de 9 mai în privința Zilei Victoriei. Pare un lucru minor, dar care reflectă și o anumită viziune a majoritășii guvernanților țării de după Revoluția din decembrie 1989.
Țările occidentale marchează Ziua Victoriei pe 8 mai
Abia în 2023, premierul de atunci, Nicolae Ciucă, declara că va lua toate măsurile ca din anul următor, 2024, să serbăm şi noi Ziua Victoriei pe 8 mai.
„Pentru a reda adevărata simbolistică a capitulării Germaniei naziste, voi iniţia demersurile de recunoaştere a zilei de 8 Mai ca dată oficială a celebrării şi în România, alături de partenerii noştri trans-atlantici”, a transmis atunci Nicolae Ciucă, citat de Mediafax.
Promisiunea lui Ciucă n-a fost concretizată, astfel că țara noastră a rămas, din punct de vedere oficial, cu data de 9 mai „agățată” de acest eveniment major al istoriei mondiale.
De altfel, un proiect de lege pentru schimbarea datei Zilei Victoriei din 9 mai în 8 mai a trecut de Senat în 2020 şi de atunci este blocat la Camera Deputaţilor.
Dar cum s-a ajuns, totuși, la existența a două date diferite în privința a ceea ce ar fi trebuit să fie un singur eveniment: capitularea Germaniei naziste?
Citește și: VIDEO Moscova, sub teroarea dronelor kamikaze ucrainene, înainte de parada de Ziua Victoriei
Răspunsul stă în dorința lui Iosif V. Stalin, liderul URSS de atunci, de a separa acest act de cel similar făcut față de țările occidentale, SUA, Marea Britanie, Franța, deși cu toții fuseseră aliați în Al Doilea Război Mondial având un inamic comun.
Astfel că, pur și simplu, au existat două ceremonii oficiale de semnare a actelor de capitulare a Germaniai de către înalți ofițeri naziști, în condițiile în care Adolf Hitler alesese să se sinucidă, la 30 aprilie 1945, când Berlinul era deja înconjurat de forțele aliate.
Generalul Alfred Jodl (în dreapta), semnând primul act de capitulare a Germaniei naziste, pe 7 mai 1945, ce urma să intre în vigoare pe 8 mai, la ora 23.01 - Foto: arhiva
Succesorul său desemnat a fost Marele Amiral Karl Dönitz. În timpul scurtei sale perioade în care a fost președinte al Germaniei, Dönitz a negociat încheierea războiului cu Aliații și a încercat să salveze cât mai mulți germani de la căderea în mâinile sovieticilor, mai ales.
La 4 mai, o delegație germană a sosit la cartierul general al feldmareșalului britanic Bernard Montgomery la Lüneburger Heide, la est de Hamburg.
Acolo, Montgomery a acceptat capitularea necondiționată a forțelor germane din Țările de Jos, nord-vestul Germaniei și Danemarca.
La 7 mai, ora 2:41 AM, adică noaptea, la cartierul său general din Reims, Franța, comandantul suprem al aliaților, generalul Dwight Eisenhower, a acceptat capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane.
Documentul de capitulare a fost semnat în numele Germaniei de către generalul Alfred Jodl și a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 mai, la ora 23:01.
Citește și: Vladimir Putin oprește focul pe front, în Ucraina începând cu 8 mai. Cum motivează alegerea?
Totuși, la momentul semnării documentelor de capitulăre, deși aproape toată Germania era sub controlul Aliaților, forțele hitleriste încă ocupau vestul Țărilor de Jos, Danemarca, o mare parte din Norvegia, precum și vestul și centrul Cehoslovaciei.
Trupele germane și ruse au luptat mai departe în Est pentru cea mai mare parte a zilei de 8 mai, potrivit politico.com.
A doua semnare a capitulării Germaniei – cea pentru care a insistat liderul sovietic Iosif Stalin – a fost făcută de feldmareșalul german Wilhelm Keitel, tot pe parcursu zilei de 8 mai, la Berlin-Karlhorst, cartierul general al trupelor sovietice în Germania ocupată.
Din partea Armatei Roșii a semnat mareșalul Gheorghi Jukov, iar din partea Aliaților occidentali, generalul Sir Arthur Tedder, desemnat de Eisenhower, iar actul de capitulare a fost semnat efectiv pe 9 mai la 1 AM.
Feldmareșalul german Wilhelm Keitel semnează actul de capitulare în a doua ceremonie organizată în aest scop, pe 8 mai 1945 - Foto: arhiva
Însă, deoarece prima versiune a documentului de capitulare, cea de la Reims, precizase deja că forțele germane trebuiau să depună armele până la ora 23:01 la 8 mai, iar guvernele lanunțaseră deja atât militarilor lor, cât și publicului larg, exact acest lucru, s-a convenit ca semnatarii să antedateze acest al doilea document, mai formal, pentru a reflecta ora deja menționată în documentul de la Reims. Așa că au falsificat sau, mai blând spus, modificat, ora și data.
Astfel, a doua, ultima și „oficială” capitulare a Germaniei naziste a fost „oficial” semnată tot la ora 23:01, pe 8 mai. Care a rămas data pe care SUA și cea mai mare parte a Europei o recunosc drept Ziua Victoriei în Europa.
Chiar dacă toți cei implicați au recunoscut oficial că documentul de capitulare de la Berlin a fost semnat și a intrat în vigoare la ora 23:01 pe 8 mai, a intervenit o altă problemă.
Moscova avea alt fus orar decât Berlinul, astfel încât atunci când documentul final de capitulare nazistă a fost semnat la Berlin, la Moscova era deja a doua zi - 9 mai, fiind trecut de miezul nopții, chiar dacă numai cu puțin.
Citește și: Avertismentul Lituaniei: „Europa mai are doar 2-3 ani să se pregătească de un război cu Rusia”
Astăzi, majoritatea istoricilor și politicienilor au convenit asupra faptului că Germania nazistă a capitulat pe 8 mai 1945, la 23:01.
Cum însă la Moscova era deja 9 mai, chiar și cu doar o oră și un minut, Stalin, care ținea să sublinieze rolul fundamental al Armatei Roșii și al URSS în războiul împotriva Germaniei, a decis că Ziua Victoriei în Europa să fie cea de 9 mai 1945.
Astfel, s-a putut diferenția și de fosșii aliați din război, care urmau să devină inamicii din Războiul Rece care a stăpânit lumea în deceniile următoare.
Iar în România, după preluarea puterii de către comuniști, data de 9 mai s-a impus de la sine ca zi de sărbătorire a victoriei asupra Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial, lucru care n-a fost modificat nici până astăzi.
