Cine a fost primul român care a mers cu vaporul? Acum 200 de ai, acest mijloc de transport era încă necunoscut pentru locuitorii din Țările Române. Spre deosebire de vechile corăbii, această minunăție se deplasa prin forța aburilor, lucru de care avea să se convingă și marele boier care a pus piciorul pe un vapor, în anul 1825.
Cine a fost primul român care a mers cu vaporul? Se întâmpla acum 200 de ani
Acum 200 de ani, vapoarele erau încă un mister pentru locuitorii Țărilor Române. Sigur, corăbiile cu pânze circulau de secole pe mările și oceanele lumii, dar ca un vas să se deplaseze prin forța aburilor era nemaivăzut.
Iar primul român care a mers cu vaporul a fost marele boier Dinicu Golescu, din strălucita familie argeșeană care a dat României trei prim-miniștri, incusiv cel despre care vorbim, care a fost mare logofăt al Țării Românești, funcție echivalentă cu cea de premier de mai târziu.
Citește și: Cine a fost primul român care a mers cu trenul? Când s-a inaugurat prima cale ferată în România?
Constantin Golescu, cunoscut sub numele de Dinicu Golescu, s-a născut la 7 februarie 1777 în Muntenia, România și era fiul al marelui ban din Țara Românească Radu Golescu și al Zoiței Florescu.
El a fost numit, şi cu drept cuvânt, „primul român modern”. A călătorit mult, vizitând Italia, Elveţia, Bavaria, Würtenberg, Baden şi alte ţări din vremea lui. Cunoştea o mulţimea de limbi, între altele franceza, italiana, germana, greaca şi latina.
Dornic de-a răspândi cultura şi în judeţul său (era muscelean), a fondat un liceu de băieţi la moşia sa, Goleşti, la 54 km de Câmpulung, unde a chemat ca profesor pe vestitul savant ardelean Aaron Florian, care a rămas uimit de erudiţia boierului valah.
La altă moşie a înfiinţat un pension pentru fete. A tipărit din averea lui, în străinătate, „Fama Lipscăi”, primul periodic românesc, l-a luat sub ocrotire pe Ion Heliade Rădulescu, cel care a publicat la Bucureşti, în 1828, „Curierul Românesc”, primul ziar apărut în ţară.
A ridicat Casa Golescu de pa Podul Mogoșoaiei - Calea Victoriei de azi - ce au servit după moartea sa drept reședință domnească mai multor domnitori, inclusiv lui Alexandru Ioan Cuza și Principelui Carol de Hohenzollern, în anii de până la construirea Palatului Cotroceni.
Dar Dinicu Golescu trebuie să fie numit și „primul român care a călătorit cu vaporul”.
Marele logofăt Dinicu Golescu - Foto. Arhiva
Impresiile de călătorie în Europa le-a tipărit la Buda, în anul 1826, într-o carte intitulată „Însemnarea călătoriei mele Constantin Radovici din Goleşti făcută în anul 1824, 1825, 1826”..
Este primul jurnal de călătorie tipărit din literatura română. Notele sale de drum cuprind referiri critice la starea de înapoiere socială și culturală a Țării Românești.
De asemenea, boierul descrie cu farmec minunăţiile văzute pe unde a călătorit: la Budapesta, unde a fost uimit de mulţimea clădirilor cu caturi; la Viena, Presburg, Karlsbad, Berlin, unde a remarcat portul şi obiceiurile noi, civilizate.
În schimb, în Trieste şi Veneţia a rămas consternat în faţa vaporului care merge „cu căldură cu abureală, întocmai ca la cazanul care scoate rachiul”.
Citește și: Cine a introdus fast-food în România? Ce puteai să mănânci în 1932 cu doar 7 lei?
„Maşina cu aburi” care străbătea marea acum 200 de ani cu viteza de doar 5 km/h zguduia pasagerii atât de tare, încât până şi marele logofăt Dinicu Golescu a trecut prin mari emoţii.
Distanţa de 110 km de la Trieste la Veneţia (aproape exact ca drumul pe mare de la Constanţa până la Balcic) de-abia putea fi străbătută în două zile şi în două nopţi. Şi o astfel de călătorie era considerată drept o… performanţă!
Era anul 1825 când marele logofăt al Țării Românești a decis să îşi petreacă ceea ce azi am numi „concediu” făcând, printre altele, o călătorie de agrement, cu vaporul, de la Trieste până la Veneţia.
„Vaporul este o corabie care merge pe mare, cu un meşteşug de foc ce este în cămara corăbiei, iar afară se vede numai un coş de fer, lung ca de 4 stânjeni, prin care iesă fumul, şi două roate mari de fer, întocmai ca roatele de la mori ce umblă pe apă, una de o parte, afară din corabie, şi alta de cealaltă parte, într-o osie de fer, care este mai înaltă decât faţa apei de şase palme.
Roatele intră în apă o parte, şi trei părţi rămân afară. Această osie cu roatele întorcându-se foarte iute goneşte corabia atât de tare încât simte trupul omului cum corabia sparge marea şi roatele lasă în urmă două coade de spumă lungi”, este decrierea pe care Dinicu Golescu o face ân carea sa vaporului cu care a circulat, la 1825, conform dosaresecrete.ro.
Corabia avea probabil o maşină primitivă de aburi, sistem Newcomen, de câţiva cai putere, dar căpitanul „vaporului” nu permitea nimănui, nici chiar unui prim ministru al Valahiei, să viziteze „cămara cu maşină” sau sala maşinilor, cum s-ar spune azi.
Drept combustibil se întrebuinţau lemne. Iată ce detalii tehnice ne mai dă Dinicu Golescu:
„…Şi cum ar pune în cuptor un lemn mai mult se duduie toată corabia. Înăuntru, unde este acel meşteşug, nu lasă pe nimeni să bage de seamă, dar după oarece băgare de seamă ce-am putut face, este un cuptor zidit în cămara corăbiei, care are un coş de fer, care este scos din cuptor înspre mecanica ce au, prin care iese căldură cu abureală, întocmai ca la cazanul care scoate rachiul, la care la fund îl arde focul şi capacul strânge lacrima de abureală.
Aşa acel abur al coşului mişcă cea dintâi roată, unde sunt roate întreite ca la un ceasornic, şi cea din urmă roată, prin dinţii ei şi prin dinţii ce sunt pe osia de fer suceşte osia dimpreună cu roatele. Şi că aburul este care face cea dintâi mişcare a roţii, de aceea, când dau foc mai mult, prisosindu-se aburul, sileşte toate roatele şi se cutremură toată corabia…”
O maşină atât de trepidantă se putea strica fix în largul mării. De aceea, ca măsură de siguranță, vaporul avea şi… pânze.
Citește și: Cine au fost domnitorii Țărilor Române dependenți de droguri? Care din ei a murit din cauza lor?
Vaporul putea să consume multe lemne, de aceea căpitanul mai întrebuinţa şi pânzele când bătea vântul.
„Şi bez acest meşteşug are şi catarguri cu pânze, ca când este vântul spre locul unde va să meagră, întinde pânzele şi mai slăbeşte iuţeala roatelor, împuţinând focul”, mai scria Golescu.
Distanța de 110 km a fost parcursă în 20 de ore, ceea ce era, oricum, la jumătae față de cele 40 de ore de care ar fi avut nevoie o corabie cu pânze.
Lucru pe care l-a experimentat și boierul muntean, dornic să facă o comparație între cele două.
„Când am mers de la Trieşti la Veneţia călătorind cu vaporul, am mers în 20 de ore, iar când m-am întors, vrând să aflu şi drumul ce fac celelalte corăbii, am intrat în corabie, dar mi-am blestemat ceasul întru care am hotărât să am acea băgare de seamă, căci am călătorit până la Trieşti 40 de ceasuri şi în aceasta vreme, nici am mâncat, nici am dormit, ci numai am vărsat şi am plâns ca un copil mic”, scria Golescu despre călătoria sa pe mare.
Citește și: Cum a ajuns Bucureștiul primul oraș din lume la iluminatul public stradal? Când s-a întâmplat?
Doi dintre cei patru băieți ai marelui boier, Nicolae și Ștefan au ajuns prim-miniștri ai României, chiar dacă pentru scurte perioade, primul făcînd parte și din Locotenența Domnească instituită după abdicarea lui Cuza, la 11 februarie 1866.
Dar Dinicu Golescu n-a mai apucat să vadă aceste realizări ale fiilor. A murit la 5 octombrie 1830, răpus de holeră în timpul epidemiei ce lovise Bucureștiul.
Acum, de pe urma sa, mai avem un bulevard ce-i poartă numele și o statuie.
