Cine a fost haiducul Ioniță Tunsu? Personaj intrat deja în folclor, acesta a devenit legendar prin felul în care l-a umilit pe generalul rus Kiseleff, guvernatorul Țărilor Române între anii 1829 - 1834. Deși sfârșitul i-a fost tragic, amintirea lui Tunsu a străbătut secolele.
Cine a fost haiducul Ioniță Tunsu? Cum l-a umilit pe generalul rus Kiseleff, guvernatorul Țărilor Române?
„Răspopitul” sau „Paracliserul”, pe numele lui adevărat Ioniță Tunsu, s-a născut în primii ani ai secolului al XIX-lea, în Optași, județul Olt.
De la Dumitrie Papazoglu aflăm că Tunsu a fost paracliser (nr. - persoană care în grijă curățenia și paza unei biserici) la Biserica Sf. Gheorghe Vechi, de pe Podul Târgului de Afară, Calea Moșilor de astăzi.
A fost paracliser și la Biserica Sfinții Voievozi de pe Calea Griviței, numită, pe atunci, Drumul Târgoviștei, și își avea casa și locuința chiar în grădina bisericii, „care era plină de meri, pruni și vișini”.
,,Un om voinic, frumos, cu știință de carte și cu o voce foarte plăcută, iar episcopul Ilarion al Argeșului își pusese în gând să îl roage pe mitropolit să îl facă deacon și chiar să-l investească în haina preoției’’, îl descrie George Potra în lucrarea ,,Bucureștii de altădată”, conform monden.ro.
Citește și: De ce s-ar schimba numele Bulevardului Kiseleff? Cine a fost contele rus după care a fost denumit?
I s-a spus Tunsu pentru că a dezbrăcat rasa de țârcovnic, și-a tăiat părul de om al bisericii și a pus mâna pe pușcă și cuțit.
Nu se cunosc motivele exacte ale acestei transformări, dar mulți sunt de părere că Tunsu se săurase de toate nedreptățile la care erau supuși mai ales persoanele nevoiașe pe care le vedea zilnic.
Astfel, el ia calea haiduciei, refugiindu-se în pădurea Strehareț din Olt.
Tunsu urmează însă o altă credință. Locuind în curtea bisericii Sfinții Voievozi de pe Calea Griviței, într-o zi refuză să mai toarne ulei în candele, se tunde și pleacă în haiducie în pădurea Strehareț din Olt.
Își formează o ceată cu care la început a fost alături de Amza Scorțan și ai lui, apoi se unește cu ceata lui Anghel Panait.
Generalul conte Pavel Kiseleff, guvernator al Țărilor Române între 1829-1834 - Foto: Arhiva
În 1821 devine pandur al lui Tudor Vladimirescu, apoi, după înăbuirea revoluției și uciderea lui Vladimirescu, își va continua acțiunile alături de ceata sa.
Oamenii spuneau că Tunsu nu ucide, nu schingiuie și, lucru de necrezut, lăsa bani celui jefuit să ajungă acasă.
Povestirile populare mai arată și că ajuta văduvele cu copii, pe oamenii săraci care îl ascundeau și că era un lider adevărat pentru ceata lui.
Ioniță Tunsu a băgat groaza în boieri, în negustorii bogați și în autoritățile de ocupație. Așa că generalul conte Pavel Kiseleff, guvernatorul rus al Țărilor Române în perioada 1829 - 1834 a dat ordin boierului Iordache Filipescu, care avea funcția de Mare Vornic (adică Ministru de Interne), „să-l prinză cât mai neîntârziat”, scrie b365.ro.
Va urma un episod care-l va triite pe haiduc direct în legendă. Tunsu a avut ocazia să-l omoare chiar pe Kiseleff, dar n-a făcut-o, ci a încercat să-i dea o lecție.
Citește și: Cine a fost haiducul Pavel Lotru? A provocat o criză financiară în Imperiul Habsburgic
Haiducul a aflat de la căpitanul de poliție Radu Ștefan, prietenul său, că generalul Kiseleff va pleca, însoțit de o suită, la Pucioasa la băi.
Pe la jumătatea drumului dintre București și Târgoviște, acolo unde știa că guvernatorul va face popas, Ioniță Tunsu s-a ascuns în tufe și a urmărit tot ce se întâmplă.
După ce „coloana oficială” a plecat, i-a trimis o scrisoare lui Kiseleff, în zeflemea.
„Capul Excelenței tale a fost astăzi în gura puștii mele. N-am voit să te omor. Astfel, te rog și eu ca să poruncești gonacilor care mă urmăresc să nu mă omoare când mă vor prinde, căci eu n-am omorât pe nimeni. Mă iscălesc prea plecat al Excelenței tale, Ioniță Tunsu”.
Scrisoarea l-a înfuriat, dar l-a și pus pe gânduri pe general. Astfel, Kiseleff a schimbat ordinul inițial, precizând clar că Tunsu trebuie prins, dar fără a fi ucis, pentru că vrea să stea de vorbă cu el.
O mie de lei și scutirea de impozite era recompensa pentru cel care îl aducea, viu, pe haiduc. Prinderea haiducului s-a întâmplat prin trădare, iar trădătorul a fost chiar căpitanul Radu Ștefan, prietenul său, căruia Tunsu și botezase și copiii.
Ciocnirea între Ioniță Tunsu, însoțit de tovarășii săi și forțele trimise să-l prindă s-a dus undeva în dreptul Grădinii Scufa, unde acum se află Facultatea de Drept.
Pentru capturarea lui Tunsu au fost trimiși atât arnăuți, cât și o unitate de soldați români și ruși. În schimbul de focuri, câțiva haiduci au fost uciși pe loc, cei teferi au fugit, iar Tunsu cu voinicii săi, Grozea și Dinică, s-au aruncat în Dâmbovița ca să scape.
“Tunsu, cu burta ciuruită și intestinele ieșite afară, a căzut între niște răchite, unde a fost găsit de Polcovnicul Mihalache Cincu și de Buluc Bașa Iane. Au venit aghiotanții lui Kiseleff și doctorul rus Marsille Alfons Constans.
L-au dus la garnizoana mare rusească de pe Podul Mogoșoaiei, care se afla pe locul unde s-a ridicat Hotelul Continental”, mai nota George Potra în cartea „Din Bucureștii de ieri”.
După câteva ore de suferință, haiducul și-a dat obștescul sfârșit, așa că Pavel Kiseleff nu a mai avut cu cine să vorbească, așa cum dorea.
Cadavrul lui Ioniță Tunsu a fost expus pe Calea Mogoșoaiei, după cum ne spune călător francez Stanislav Bellange.
Citește și: Cine a fost haiducul Coroi, spaima nordului și maestrul deghizărilor? A ajuns general de securitate
„Au venit toți să-l vadă, unii vărsând lacrimi sincere. Ba un bătrân a cărui familie fusese mult ajutată, i-a pus un ban de argint pe piept”.
Ioniță Tunsu a fost înmormântat la marginea unui șanț din afara Bucureștiului, dar legenda sa i-a supraviețuit.
Numele său a fost pomenit cu admirație de bucureșteni până la Primul Război Mondial. Mai mult, în anul 1858, la Teatrul Național, s-a jucat piesa „Tunsu Haiducu”.
Muzica vodevilului a fost compusă de vestitul cobzar Dumitrache Ochi Albi, iar rolul principal a fost jucat de marele Matei Millo, întemeietorul teatrului românesc.
Mai recent, elemente din viața și personalitatea lui Ioniță Tunsu pot fi identificate în personajul „Răspopitul”, intepretat de neuitatul Toma Caragiu în seria filmelor cu haiduci.
