Câți prim-miniștri au fost asasinați în România? Țara noastră, deși relativ pașnică, aparent, în raporturile politicieni - populație, a adunat, totuși, de-a lungul timpului, o serie de evenimente sângeroase în urma cărora mai mulți premieri au fost uciși, iar un rege și alți doi prim-miniștri au reușit să scape cu viață din tentativele de asasinat ale căror ținte erau.
Câți prim-miniștri au fost asasinați în România? Un rege și doi premieri au scăpat cu viață
Cumva, vrem-nu vrem, din această listă nu are cum să lipsească, totuși, Nicolae Ceaușescu, executat la Târgoviște pe 25 decembrie 1989, împreună cu soția lui, Elena, pe fondul evenimentelor din acea perioadă care au dus la răsturnarea regimului comunist.
Tehnic, Ceaușescu nu mai era președinte al țării, el fiind primul care a deținut această funcție, începând cu martie 1974.
Puterea fusese deja acaparată, din 22 decembrie, de Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), chiar dacă, la acea oră, încă nu exista un președinte formal al țării.
Abia pe 27 decembrie avea să fie constituit Biroul Executiv al CFSN, format din 11 membri al cărui președinte a fost desemnat Ion Iliescu, vicepreședinte fiind Dumitru Mazilu, organism care a preluat, practic, puterea executivă în țară.
Dar, chiar dacă ne referim la Ceaușescu ca la un fost președinte, el nu are cum să fie omis din sângeroasa „numărătoare” a șefilor de stat sau de guvern români omorâți, chiar dacă, în cazul lui, decizia execuției a fost luată prin sentința unui fel de „tribunal militar revoluționar”, controversat și astăzi.
Însă, pe „lista roșie” a celor asasinați în timp ce-și exercitau mandatul se află 3 prim-miniștri, funcție inexistentă până la Alexandru Ioan Cuza.
Citește și: Ce rol a avut Ion Creangă în tentativa de lovitură de stat din 1866? Voia ruperea Unirii de la 1859
Iar primul omorât a fost chiar întâiul prim-ministru al primului guvern al Principatelor Unite, Barbu Catargiu. Trebuie menționat că titulatura oficială a funcției a fost, chiar până în 1989, cea de Președinte al Consiliului de Miniștri.
Cei trei prim-miniștri asasinati, de la stânga la dreapta: IG Duca, Barbu Catargiu și Armand Călinescu - Foto: colaj Newsweek
Catargiu a fost numit în funcție de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza la 22 ianuarie 1862, după recunoaşterea deplină a Unirii Principatelor Române din 1859, de către Marile Puteri.
Din această calitate, Catargiu a înaintat spre dezbaterea Adunării legislative (Parlamentul acelui timp) un proiect de lege agrară.
Spre nemulțumirea domnitorului însuși, era un proiect conservator, tabără căreia îi aparținea ți Catargiu, care nu avantaja țărănimea, ci încerca să păstreze privilegiile boierimii.
Chiar în ziua morții sale, 20 iunie 1862, Barbu Catargiu declara în fața Adunării, aproape premonitoriu, că: „Voi prefera a fi zdrobit decât a îngădui slăbirea liniştei; voi prefera moartea mai înainte de a călca sau de a lăsa să se calce vreuna din instituţiile ţării”.
Iar acest lucru s-a întâmplat chiar în acea seară, aproape imediat după ce prim-ministrul a ieșit din clădirea Adunării, aflată pe Dealul Mitropoliei.
Negăsindu-şi trăsura la scară, Catargiu a fost invitat de Prefectul poliţiei, colonelul Nicolae Bibescu, în trăsura acestuia.
Citește și: Cine au fost cei 3 prim-miniștri ai României care au murit împușcați? Unul avea doar 46 de ani
În momentul în care trăsura deschisă a ajuns sub clopotniţa de la Mitropolie, s-au auzit două focuri de armă: unul l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, la baza creierului, omorându-l pe loc, celălalt a şuierat pe lângă urechea lui Bibescu.
Catargiu avea doar 54 de ani. Prezumtivul asasin a fost apoi identificat în persoana unui anume Gheorghe Bogati, dar care nu a fost acuzat sau judecat niciodată.
Dimpotrivă, în mod ciudat, acesta s-a îmbogățit subit după data asasinatului și a primit o funcție importantă în Piatra Neamț.
Acest lucru a făcut ca mulți să-l bănuiască pe însuși Cuza că s-ar fi aflat in spatele asasinatului, fiind dornic să scape de Catargiu din fruntea guvernului.
Tot la 54 de ani a murit și liberalul I.G. Duca, al doilea prim-ministru asasinat, care a fost împușcat la 29 decembrie 1933, pe peronul gării din Sinaia.
Ferdinand I a fost rege al României în prioada 1914 - 1927 - Foto: Arhiva
Fost ministru de externe între 1922-1926, în guvernul condus de Ionel Brătianu, Duca a fost numit premier, în noiembrie 1933, de regele Carol al II-lea, din postura de președinte PNL, Brătianu murind în 1927.
Imediat după numire, Duca a încercat să anihileze organizația naționalistă de extremă dreaptă, Garda de Fier.
El a inițiat măsuri dure de represiune împotriva acesteia cu scopul de a o împiedica să participe la alegerile din decembrie 1933.
De asemenea, a luat măsuri pentru a permite emigrarea evreilor către România. Dar aceste decizii aveau să-l coste viața.
Și, la fel ca în primul caz, se pare că liderul țării, regele Carol al II-ea, n-a fost străin de asasinat.
Sau, cel puțin, a permis să aibe loc, deși fusese informat asupra planurilor legionarilor de către Gabriel Marinescu, șeful poliției, scrie Historia.
Chemat la Sinaia de rege., la o oră destul de târzie, Duca urma să se înapoieze cu un tren ce pleca din Gara Regală din Sinaia.
Citește și: Cine au fost cei 4 președinți ai SUA asasinați ? Ultima tentativă s-a petrecut în 1981
Nici nu bănuia că, inclusiv la venirea în Sinaia, asasinii săi, Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ioan Caranica - supranumiți, ulterior, „Nicadorii” - călătoriseră într-un vagon alăturat.
Pe un peron slab luminat, „apărat” de un singur agent, premierul a fost o țintă ușoară pentru grupul de trei legionari, numiți ulterior, „Nicadori”, ce a rezultat din combinarea numelor acestora: Nicolae Constantinescu, Doru Belimace, Ioan Caranica. Duca a fost ucis cu o rafală de cinci gloanțe primite din spate, în ceafă.
Armand Călinescu a fost al treilea prim-ministru al României ucis în timpul mandatului, dar și cel mai tânăr, având doar 46 de ani. Era considerat unul dintre ei mai străluciți politicieni ai generației sale.
La 7 martie 1939, același rege Carol al II-lea l-a numit în funcția de Președinte al Consiliului de Miniștri al României.
În această calitate, Armand Călinescu a continuat politica externă tradițională, apropiată de Franța și Marea Britanie.
În septembrie 1939, a permis refugiul in România al guvernului polonez după invadarea și ocuparea Poloniei de către Germania nazistă, precum și evacuarea si salvarea tezaurului polonez.
Dar legionarii, conduși la acea dată de Horia Sima, marii săi dușmani, l-au acuzat de trădare, mai ales că politicianul luase, din funcția de subsecretar la Ministerul de Interne măsuri dure împotriva acestora, în anii anteriori.
În plus, el fusese și cel care întocmise rechizitoriul prin care Corneliu Zelea Codreanu fusese condamnat la 10 ani de pușcărie, acesta fiind asasinat în perioada detenției.
Pe 21 septembrie 1939, în plină zi, pe la ora 14.00, un comando compus din opt legionari, condus de avocatul Miti Dumitrescu, a oprit mașina în care se afla Armand Călinescu care mergea spre casă.
Ion C. Brătianu, tatăl lui Ionel Brătianu - Foto: Arhiva
Ei l-au ciuruit pe acesta trăgând nu mai puțin de 20 de gloanțe. Asasinatul a avut loc în zona Eroilor din cartierul Cotroceni, Horia Sima însuși urmărind îndeplinirea misiunii de către camarazii săi.din părculețul aflat în apropiere, deghizat în țăran.
Dar au existat și câteva tentative de asasinare a liderilor țării, din fericire neduse la bun sfârșit
Astfel, chiar regele Ferdinand și regina Maria au fost în vizorul unui atentator care plănuia să îi omoare chiar în ziua încoronării acestora ca suverani ai României Mari, la 15/28 octombrie 1922.
În toamna anului 1921, cu un an înaintea acelui eveniment, Szabo Bela, un tânăr electrician din Simeria, a fost arestat pentru că ar fi plănuit un atentat la viaţa regelui, chiar cu ocazia încoronării sale, se arată într-un rechizitoriu Parchetului de pe lângă Tribunalul din Deva în care hunedoreanul a fost acuzat de crimă de înaltă trădare, conform alba24.ro.
El devăluise unor prieteni că voia să pună dinamită în mai multe locuri din noua catdrală din Alba-Iulia, astfel ca exploziile să facă victime cât mai multe.
Szabo Bela, care suferea de o boală venerică, a recunoscut acuzaţiile, dar le-a pus pe seama unei rătăciri de moment. El a așteptat în închisoare judecata pentru acuzația de înaltă trădare pe care urma s-p primească.
Totuși, acţiunea penală împotriva lui Szabo Bela a fost stinsă definitiv în martie 1922, ținându-se cont și de suferința sa venerică.
Dar și Ion și Ionel Brătianu, tată și fiu, considerați cei mai mari oameni politici ai istoriei moderne a României, au fost, fiecare la vremea în care ocupa funcția de prim-ministru, țintele unor atentate.
Ion. C Brătianu a fost chiar în vizorul a doua asemenea încercări de a fi omorât. Primul atentat s-a petrecut la 2 decembrie 1880. Ion C. Brătianu tocmai plecase de la Camera Deputaților.
Era singur, se îndrepta spre locuința sa, când pe neașteptate un individ îi înfige un cuțit în piept. Din fericire, lama cuțitului n-a putut străpunge hainele groase, de iarnă, pe care le purta premierul.
Ion I. C. Brătianu - sau Ionel Brătianu - a scăpat cu viață dintr-o tentativă de asasinat, în 1909 - Foto: Arhivă
Atacatorul a încercat o nouă lovitură, dar un deputat venit în ajutor l-a doborât la pământ cu o lovitură în cap. Autorul se numea Ion Pietraru și era un fost profesor din Târgoviște care voia să răzbune o veche altercație cu Brătianu.
După aproape șase ani, pe 4 septembrie 1886 a avut loc cel de-al doilea atentat. Stoica Alexandrescu, un mărunt negustor din Râmnicu Sărat care devenise falit de două ori, dorea să facă o ispravă de răsunet care să atragă atenția asupra lui.
În acea zi, Ion C. Brătianu ieșea de la Ministerul de Interne însoțit de C. F. Robescu, fost director general al Poștelor și Telegrafului și de un sergent. Discutând, cei doi au luat-o pe strada Vămii (ce trecea și prin locul unde se află azi Piața Universității) pentru a ajunge în Colței.
Dintr-o săritură, în fața prim-ministrului a apărut un individ cu un pistol în mână. De la doar câțiva metri a apăsat pe trăgaci. Pistolul însă nu a luat foc. Cei doi au rămas stane de piatră, față în față. Atunci, Alexandrescu a tras rage a doua oară, dar chiar în acel moment s-a aruncat asupra lui sergentul Ioniță Constantin care avea misiunea de a-l păzi pe Brătianu.
Glonțul pornit din țeavă a fost, astfel, deviat și a lovit cataramă de oțel a lui Robescu - căruia i se va spune ulterior și „Cataramă” - fără a răni pe cineva.
După toată isprava sa, Stoica Alexandrescu a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică, în timp ce complicele pe care l-a avut, Tănase Muscalu, a primit un an de închisoare corecțională.
Aproape un sfert de secol mai târziu, pe 8 decembrie 1909, a venit rândul lui Ion I.C. Brătianu, cunoscut mai degrabă drept Ionel Brătianu, să fie ținta unui atentat, la fel ca tatăl său. El chiar a fost rănit d gloanețele trase de atacator, dar, din fericire, și pentru destinul viitor al României, a scăpat cu viață
Iată cum descria ziarul “Deşteptarea Ialomiţei”, din 10 decembrie 1909, acest incident. „Un atentat la viaţa prim-ministrului, domnul Ion Brătianu, s-a săvârşit marţi seara (8 decembrie 1909 - n. red.), la ora 06.00.
Pe când primul ministru venea de la Senat pe strada Colţei, în apropiere de casa sa, un individ care-l urmărea a tras asupra primului ministru trei focuri de revolver rănindu-l în umărul stâng, în spate şi la baza toracelui.
Individul fiind prins şi arestat, s-a constatat că este un fost lucrător lăcătuş la căile ferate, care de 15 zile nu mai avea ocupaţie… Revolverul de care s-a servit este o armă de calibru 6 pe care l-a cumpărat cu 9 lei şi 50 de bani de la un magazin din Calea Griviţei…
Atentatorul se numeşte Gheorghe Stoean Jelea, sau Gheorghe Stoenescu, locul naşterii lui este Olteniţa, în vârstă de 27 de ani, fost sergent în armată. Tatăl lui este de origine bulgar şi mama sa româncă. Mai are opt fraţi şi surori”, relata publicația respectivă potrivit adevarul.ro.
Procesul atentatorului s-a desfăşurat în luna mai 1910, el fiind găsit vinovat de tentativă de omor cu premeditare. A primit pedeapsa maximă prevăzută de lege pentru fapta comisă: 20 de ani de muncă silnică.
În ceea ce priveşte starea de sănătate a prim-ministrului Ionel Brătianu, acesta şi-a revenit relativ rapid şi după două săptămâni de convalescenţă şi-a reluat activitatea.
