Care domnitor l-a făcut gelos pe nepotul lui Suleyman Magnificul? N-a ocupat decât aproape doi ani tronul Țării Românești, timp suficient, totuși să-și pună amprenta, mai ales în domeniul cultural. Dar cele mai vestite „realizări” ale sale au fost cele legate de lunga listă de cuceriri feminine.

Care domnitor l-a făcut gelos pe nepotul lui Suleyman Magnificul? S-a căsătorit cu o musulmană 

Îl știm drept Petru Cercel, poreclă venită de la obiceiul de a purta un cercel în ureche, deprindere luată de la curtea regelui Franței, unde a trăit câțiva ani.

A fost fiul lui Pătrașcu cel Bun, care cârmuise Țara Românească între anii 1554 - 1557. Același Pătrașcu care e trecut, în manualele oficiale drept tatăl lui Mihai Viteazul, deși unii istorici renumiți sunt de altă părere.

Petru s-a născut, cel mai probabil, la 1556, trăindu-și prima tinereţe mai mult pribeag, colindând prin mai multe ţări.

Ajutat şi de frumuseţea sa fizică a devenit, în cele din urmă, un personaj deosebit de interesant şi atrăgător. În plus, știa 14 limbi străine și făcea poezii, ceea ce îi dădea o aură și mai romantică în ochii domnițelor timpului, de iubirea cărora s-a bucurat din plin.

A fost trimis ca ostatic la turci pe când avea 10 ani, alături de un frate mai mare, obicei al vremii pentru ca otomanii să fie siguri de loialitatea domnitorului numit pe tronul țării.

Citește și: Fiica lui Mihai Viteazul, cerută de soție de un împărat. Ce s-a întâmplat cu ea?

În privința cerceluui din ureche, ca un adevărat spirit conectat la vestul Europei, el nu făcea decât să poarte ceea ce era la modă, nu în Muntenia, ci în ţările occidentale, pe care le colindase.

Acolo îşi însuşise maniere, cultură şi concepţii care se deosebeau mult de cele ale domnilor munteni cu care erau obişnuiţi boierii locului.

A trăit o vreme  - circa doi ani - inclusiv la curtea regelui Henric al III-lea al Franţei, devenind chiar unul dintre favoriţii acestuia.

Murad al III-lea, nepotul lui Suleyman Magnificul, a fost sultanul Imperiului Otoman între 1574-1595 - Foto: arhiva

Acești favoriți regali erau numiți „mignons” – tineri frumoşi, eleganţi, foarte preocupaţi de modă, pe care protestanţii, adepţi ai sobrietăţii în moravuri şi înfăţişare, îi bârfeau şi îi acuzau – o acuzație gravă, pe atunci -  de înclinaţii homosexuale.

Dar ei par să fi fost, mai degrabă, ceea ce, în zilele noastre, am numi „metrosexuali”, adică bărbaţi care dau o foarte mare atenţie înfăţişării lor şi tendinţelor modei.

Citește și: Care a fost soarta reală a fiului lui Mihai Viteazul? A fost „omorât” în film de Sergiu Nicolaescu

Despre cercelul purtat de Petru se spune că era făcut dintr-o perlă mare cât un ou de porumbel.

Dar, în ochii boierimii valahe de la sfârşitul secolului al XVI-lea, acest detaliu apărea nu doar ca o extravaganţă, ci și ca un semn de întrebare în legătură cu preferințele sexuale ale acestuia, conform istorie-pe-scurt.ro.

Care domnitor l-a făcut gelos pe nepotul lui Suleyman Magnificul?

Petru Cercel a fost și un om cu o educație vastă și intense preocupări culturale, după cum am menționat: vorbea 14 limbi străine și scria poezii, inclusiv în italiană, fiind considerat primul „ambasador cultural” al poporului român. 

La curtea regelui Franței a fost tratat drept ceea ce și era, un prinț de „os domnesc”, care avea pretenții justificate la tronul Țării Românești. 

Prin urmare, când a decis să se lupte pentru acest drept al său, ca fiu al fostului domnitor, l-au ajutat enorm și relațiile pe care și le făcuse în clasa conducătoare franceză. 

A avut, însă, un rival redutabil, în persoana lui Mihnea al II-lea, cunoscut ulterior ca „Turcitul”, pentru că s-a convertit la islam, care ocupa tronul din 1577, susținut de ambițioasa lui mamă, Ecaterina Salvaresso, văduva voievodului Alexandru al II-lea Mircea.

Totuși, în 1583, plătind sume mari de bani și cu ajutorul ambasadorului francez la Constantinopol, Petru a primit firmanul de numire pe tronul mult visat, domnia sa consumându-se pe o perioadă de mai puțin de doi ani, între august 1583 – aprilie 1585. 

A intrat în București ca un adevărat rege, cu un alai pestriț de circa 7.000 de oameni, fiind privit inițial ca un adevărat eliberator.

Iar realizările sale nu au fost chiar puține ori neînsemnate, ținând cont că a ocupat  scaunul domnesc nici doi ani.

A ridicat biserici, un mic palat domnesc de-o mare frumuseţe, a construit instalaţii de aprovizionare cu apă şi a înfiinţat un atelier pentru fabricarea tunurilor din bronz.

Citește și: Cine a fost „Mălai Vodă”, domn al Țării Românești? Porecla nu avea legătura cu mămăliga din porumb

În 1584, a mutat capitala Țării Românești de la București înapoi la Târgoviște. a reconstruit și extins Curtea Domnească din Târgoviște și a ctitorit monumentala Biserică Domnească din localitate.

A intrat, însă, rapid, în conflict cu marii boieri, dar a pierdut și sprijinul populației. Când a luat domnia a promis că va achita datoriie lăsate de Mihnea către Poartă, ceea ce a însemnat o „foame de bani”  ce a dus la mărirea birurilor.

În plus, boierii erau revoltați de apucăturile noului voievod. El și-a adus cu sine inclusiv cele trei concubine musulmane pe care, totuși, le-a creștinat, odată ajuns pe tron.

Pe una dintre ele a luat-o chiar de soție, aceasta luând numele creștin de Stanca, în timp ce pe celelate două le-a oferit unor prieteni din anturajul său.

Dar domnitorul era și înconjurat de curteni francezi, italieni şi dorea să introducă la curtea sa strălucirea din Occident, promovând concepţii care pentru boierii tradiţionalişti, constituiau tot atâtea noutăţi supărătoare. 

Disputele au degenerat în conflicte deschise, în urma cărora Petru a poruncit executarea a trei dintre marii dregători. 

Toate realizările serioase ale lui Petru au fost puse, în umbră, din punctul de vedere al istoriei, de odiseea nesfărțită a cuceririlor sale feminine.

Astfel, s-a spus că printre femeile pe care le-a cucerit s-ar fi aflat inclusiv mama regelui Henric al III-lea, Caterina de Medici, dar și o soră și favorita principală ale sultanului Murad al III-lea, care era nepotul marelui Suleyman Magnificul, scrie kissfm.ro.

Iar poveștile unora dinte aceste amoruri ar putea fi inclusiv subiecte de filme, așa cum este cea legată de legătura cu favorita sultanului.

În 1564, când încă era ostatic la turci, Petru a cunoscut-o pe Laura Baffo, o tânără de 14 ani care provenea dintr-o familie nobilă venețiană, conform celor scrise de Adrian Stănilă în lucrarea „Femeile din viața lui Petru Cercel”, citată de evenimentulistoric.ro.

Laura fusese răpită de pirații turci și a ajuns rapid în haremul sultanului Murad al III-lea, unde a devenit Haseki Sultan. 

Termenul de „Haseki Sultan” desemna favorita sultanului, adică era concubina principală. Evident că femeile sultanului erau bine păzite, iar bărbații nu aveau voie în harem. Cu atât mai puțin bărbații creștini.

Pedeapsa pentru un asemenea „atentat” la intimitatea concubinelor sultanului era moartea. Dar asta nu l-a oprit pe tânărul Petru, care a mituit eunucii pentru a se întâlni cu iubita lui chiar în harem, lucru nemaiauzit până la el, dar nici după.

Mai mult, se pare că Petru a avut o idilă și cu Fatima, chiar sora sultanului. Dar, fiind de religie musulmană, ea nu ar fi putut niciodată să se căsătorească cu el.

În schimb, Fatima a vrut să-l căsătorească cu o protejată creștină de-ale ei, pe nume Perote Fieschi, mai scrie Stănilă, în cartea menționată.

Aceste planuri de căsătorie au picat, iar tânăra prințesă otomană a murit în 1580, la doar 21 de ani, după o infecție declanșată după nașterea unui copil.

Între timp, dincolo de nemulțumirile tot mai mari ale boierilor, Mihnea al II-lea și mama lui au continuat să-l „sape” pe Petru la Constantinopol.

Banii oferiți de ei au fost convingători, astfel că, în aprilie 1585, sultanul Murat al III-lea îl scotea pe Petru Cercel din domnie.

Totuși acesta și-a dat seama din timp că urma să fie mazilit. N-a mai aşteptat să se întâmple asta, ci a părăsit Muntenia, luându-şi cu el toată averea - documentele vorbesc despre 43 de care pline cu bogaţii - şi a pornit spre Transilvania, sperând ca de acolo să se îndrepte spre vest.

Dar, abia ajuns în Ardeal, a fost trădat de oamenii din escorta sa, care l-au jefuit. Fugarul a fost arestat la Mediaş şi întemniţat în Maramureş, la solicitatea otomanilor.

Totuși, spiritul de aventurier nu murise în el. În 1587, a izbutit să evadeze, coborând pe o funie de la înălțimea celulei în care era închis.

A încercat să caute sprijin la foştii săi protectori occidentali, dar norocul îşi întorsese faţa de la el: nici Franţa, nici Republica Veneţiană, nici Roma nu l-au mai sprijinit.

Pentru aceștia, el fusese doar un instrument, o unealtă în scopul măririi propriei influențe în zonă, iar Petru ar fi trebuit să devină parte dintr-o proiectată cruciadă anti-otomană. Pierzând tronul, nu mai prezenta interes.

Curajos, dar și rămas fără soluții, Petru a mers direct la Constantinopol, într-o încercare disperată de a-şi recăpăta tronul. Dar, deja nu mai avea suficient sprijin diplomatic şi nici resurse financiare, pentru a „unge” toate mecanismele deciziilor otomanilor.

Mai mult, sub influenţa banilor şi a intrigilor țesute de Mihnea Turcitul şi mama sa, în vara lui 1589, sultanul l-a condamnat la moarte, Petru fiind întemniţat la Edicule („Cele Şapte Turnuri”).

Acuzațiile Porții erau diverse, de la fuga cu veniturile şi steagul sultanului, până la relaţiile sale cu femei musulmane ce au fost forţate să se creştineze în Ţara Românească.

Ca urmare a acestui fapt, Stanca, soţia lui Petru Cercel, împreună cu celelalte două femei musulmane aduse de domn în Valahia, au fost luate cu forţa şi duse la Constantinopol.

Condamnarea la moarte nu a fost executată imediat, amânarea obţinută de Haseki Sultan, adică acea fostă iubită, prințesa venețiană, Laura - transformându-se chiar în graţiere.

Dar, în decembrie 1589, fostul său mare vistiernic, Ioannis Cantacuzino, a sosit la Constantinopol şi, dăruind marelui vizir în jur de 50 000 scuzi, obţinea promisiunea asasinării lui Petru Cercel, în interesul lui Mihnea Turcitul.

Ca urmare a acestui fapt, ambasadorul veneţian Giovanni Moro relata că, la 6/16 martie 1590, deţinutul era urcat pe o corabie, pentru a fi transportat în exil pe Insula Rhodos.

Sau cel puțin așa i se spusese lui Petru. Deja, nasul şi urechile îi fuseseră tăiate, ca semn clar că nu mai putea emite pretenții la tronul Munteniei.

La 18/28 aprilie 1590, acelaşi ambasador revenea cu ştirea că Petru Cercel a fost sufocat şi aruncat în mare în timpul acelui drum spre Rhodos. Nu avea decât 34 de ani, dar trăise cât alții în mai multe vieți.

La trei ani după moartea sa avea să înceapă glorioasa domnie a fratelui său, Mihai Viteazul, venită, cumva, și ca o răzbunare pentru umilirea și asasinarea unuia dintre cei mai luminați domnitori pe care i-au avut Țările Române.