Bogdan Glăvan îi răspunde lui Rareș Bogdan: „A preluat informații dintr-un articol calomnios“

DE Mircea Marian | Actualizat: 27.05.2020 - 13:58
Bogdan Glăvan

Bogdan Glăvan, președintele Fondului Român de Contragarantare, sugerează într-un interviu pentru Newsweek România, că atacurile împotriva sa vin după ce a reorganizat instituția și a dat afară angajați, inclusiv pe celebrul Ioan Hidegcuti, șef al BTT pe vemea lui Ceaușescu.

SHARE

Ioan Hidegcuti a fost dat afară de la șefia Fondului Român de Contragarantare (FRC) în 2016, de fostul premier Dacian Cioloș, dar, deși aflat la pensie, la 72 de ani, el rămăsese angajatul instituției și câștiga 13.000 de lei pe lună.

În regimul comunist, Hidegcuti a fost şeful Biroului de Turism pentru Tineret (BTT). După Revoluţie a ocupat funcții cheie, precum cea de director al RAAPPS, între 1993 și 1997, secretar general al ministerului Culturii (în guvernul Năstase) sau secretar general la ministerul pentru IMM-uri, în guvernul Boc. 

Hidegcuti era asociat cu familia lui Vasile Blaga, fost președinte al PDL și acum europarlamentar PNL, în SC Millenium Education SRL, firma care stă la baza afacerii „Liceul Teoretic Naţional". Presa a scris că această afacere a fost contragarantată de FRC, deși Hidegcuti era chiar președintele FRC, în 2012. 

Bogdan Glăvan explică, pentru Newsweek România, ce a descoperit la Fondul Român de Contragarantare. 

Newseek România: Ați devenit celebru într-un mod pe care, bănuiesc, nu îl doreați: prim-vicepreședintele PNL, domnul Rareș Bogdan, v-a insultat și a susținut că luați degeaba 15.000 de lei pe lună. Care a fost motivul acestor critici? Ce i-ați răspunde?

Bogdan Glăvan: Sincer, nu știu care a fost motivul acestor critici. Am fost surprins, dl. Rareș Bogdan a preluat o informație dintr-un articol calomnios în care, culmea, eram acuzat nu că stau degeaba, ci pentru măsurile de reorganizare/eficientizare luate în calitate de director la Fondul Român de Contragarantare. Prin urmare, reacția sa mi se pare complet inexplicabilă. 

Ați discutat cu cineva din conducerea PNL despre reproșurile venite dinspre domnul Rareș Bogdan?

Nu. 

Sunteți acuzat că ați angajat oameni pe pile. De ce ați angajat oameni noi, dacă, pe de altă parte, ați dat afară câteva persoane? 

Este aproape ca la Radio Erevan. Adevărul este că am angajat patru persoane. În primul rând aveam mare nevoie să acoperim postul de director economic. Imaginați-vă că o instituție de asemenea importanță funcționa fără director economic de aproape 3 ani de zile.

În direcția economică, de fapt, nu se aplica principiul celor 4 ochi (întocmitor – verificator), fapt constatat de Curtea de Conturi. Așadar, prima măsură a fost să căutăm o persoană potrivită, am avut 4 candidați, dintre care doi cu studii serioase în străinătate, cu certificări în domeniul contabilitate/audit, cu experiență în companii și afaceri mari, internaționale. Unul a fost selectat și l-am angajat.

Apoi, am avut nevoie urgent de o persoană cu funcție de execuție la contabilitate, deoarece la un moment dat instituția a rămas fără nici un salariat disponibil, din cauză că cei care lucrau erau în concedii medicale. Astfel, tocmai pentru a cheltui prudent, am decis să angajăm pe cineva part-time, cu contract pe durată determinată. Am reușit să angajăm, repet, pe funcție de execuție, un expert contabil cu vastă experiență.

În ceea ce privește celelalte două persoane angajate, acest lucru a decurs în logica reorganizării efectuate, întărind instituția cu oameni cu vastă experiență în domeniul relațiilor publice/marketing, respectiv juridic, oameni care au venit din domeniul corporatist/bancar.

În general, am ținut să acoperim posturile esențiale cu persoane provenind din sectorul privat și pentru a schimba puțin cultura și mentalitatea organizației.

Acolo unde a fost posibil, pentru o organizare optimă a activității, au avut loc și transferuri ale angajaților în cadrul instituției, deci am valorificat cât mai bine competențele existente. Pe de altă parte, în urma reorganizării au fost disponibilizate opt persoane, rezultând pe ansamblu (intrări-ieșiri de personal) o economie anuală de aproape un milion de lei. 

Câți angajați are instituția?  

La momentul începerii mandatului în instituție figurau 52 de posturi. Acum au rămas 38. 

Este adevărat că în societate era salariat domnul Ioan Hidegcuti, care, printre altele, a fost șef al BTT în timpul regimului Ceaușescu? 

Da. Domnul Hidegcuti, pensionar de mult timp, ocupa în societate un post remunerat cu aproape 13000 de lei. 

În afara unui pensionar ceaușist foarte bine plătit, ce ați mai descoperit după ce ați fost numit director? 

În primul rând, m-a interesat să înțeleg situația financiară a societății și, în context, să văd rezultatul controalelor Curții de Conturi. Așa am descoperit că unele măsuri dispuse de Curte nu fuseseră implementate și am apucat taurul de coarne. 

Adică? 

Am început prin a aplica legea desființând structurile paralele de putere care operau în FRC. Am implementat măsurile dispuse de Curtea de Conturi și, în general, am instituit un control atent asupra cheltuirii fondurilor. Din păcate, sunt și probleme care nu pot fi remediate imediat. 

La ce vă referiți mai exact? Care a fost cea mai serioasă problemă, după opinia dvs? 

Cea mai importantă slăbiciune a societății ține de sutele de litigii în care este implicată, litigii care pot determina obligarea Fondului la cheltuieli mari de bani, iar în contul acestor cheltuieli nu sunt constituite provizioane adecvate.La originea acestor litigii stă refuzul societății de a plăti anumite contragaranții emise în urmă cu ani de zile. Suntem acționați în instanță și în aproape jumătate din cazuri Fondul a pierdut procesele.

Nu vreau să intru în detalii tehnice, însă aceasta este realitatea, iar cheltuielile aferente acestor litigii vor fi, probabil, și mai mari în viitor.

Cumva, situația financiară a Fondului a fost cosmetizată, așa cum se întâmplă de multe ori în companiile de stat. Simplificând lucrurile, ca să explicăm pe înțelesul tuturor. Să presupunem că ai o afacere, o brutărie și nu îți achiți datoriile din contractele cu partenerii de afaceri. Cheltuielile tale vor fi mici și, o perioadă de timp, vei avea mulți bani în bancă – un aparent profit.

Cu timpul, însă, partenerii de afaceri te vor da în judecată, vor câștiga procesele și vei fi nevoit să plătești respectivele facturi plus dobânzile și cheltuielile de judecată, adică o sumă mai mare decât cea pe care o datorai inițial. În economia României au existat suficienți asemenea „țepari” care înființau firme, nu-și plăteau datoriile și dispăreau cu banii.

Într-o companie de stat însă nu poți nici să dispari, nici să desființezi firma. Poți încerca să amâni plata datoriilor, să le rostogolești în viitor, să te prefaci că nu există, dar la un moment dat ele tot vor trebui achitate. Și atunci ce faci? Te duci la guvern și îi ceri bani.

Ai nevoie de așa-numita “recapitalizare” a societății. Managementul neperformant din companiile de stat a dus adesea la acest deznodământ: practic, statul a intervenit în mod repetat pentru a acoperi de la buget cheltuielile companiilor. Și FRC a cerut bani de la buget pentru acoperirea pierderilor, însă cererea a fost refuzată.

Curtea de Conturi a apreciat, de asemenea, că este o pretenție nejustificată, astfel încât, conform legii, pierderea s-a acoperit din rezervele constituite.

De asemenea, a existat o practică în cadrul FRC (se pare că și în cazul altor companii de stat) de a raporta datele financiare în mod înșelător către Ministerul de Finanțe, folosind un model de buget de venituri și cheltuieli prost întocmit. Conform acestui buget, deci pe hârtie, lucrurile sunt roz; în realitate, ele sunt maro. În rapoartele pe care le-am întocmit deja am informat asupra acestui aspect. 

Ce înseamnă că situația FRC este “maro“? Ce pierderi are?

Societatea are pierderi operaționale și o rentabilitate financiară sub 1%. Ce mă îngrijorează însă cel mai mult sunt obligațiile de plată asociate litigiilor, de valoare însemnată, care pot afecta capitalul societății în viitorul apropiat.  

Ați fost acuzat că v-ați mărit salariul cu 50% și acum încasați 15000 de lei. 

Acesta este salariul corespunzător funcției de director, el era în vigoare și înainte să fiu numit eu director. Haideți să punem această sumă în perspectivă. Salariul mediu în instituție, înainte de numirea mea, era de 7200 lei, așadar directorul câștigă dublu față de medie.

Legea spune că salariul directorului nu poate depăși de 6 ori salariul mediu în ramura respectivă de activitate. În raport cu acest indicator salariul directorului este în realitate de 3 ori mai mare. Desigur, este un salariu mare, dar mult sub maximul prevăzut de lege.

De asemenea, legea menționează că remunerația directorilor și a administratorilor conține și o componentă variabilă (de exemplu, o cotă din profitul obținut). În cazul instituției pe care o conduc, această indemnizație variabilă este zero.Repet, 15000 de lei este salariul de director la FRC și nu a constituit un subiect de presă, nu a fost reclamat de nimeni până când a devenit salariul lui Glăvan.

Mi se pare evident, deci, că nu salariul e problema, ci persoana mea: sunt arătat cu degetul din cauza acțiunilor întreprinse. Mai mult, contractele foștilor directori conțineau clauze de despăgubire. Astfel, directorii revocați înainte de expirarea mandatului (de doar patru luni), primeau despăgubiri! Am dorit de la bun început ștergerea acestei clauze de despăgubire din contract. Așa că eu am un contract curat, în beneficiul societății. 

Cum se face că un libertarian lucrează la stat? 

Am tot auzit întrebarea asta și prima răspuns care îmi vine în minte este: „De ce, la stat ar trebui să lucreze doar socialiștii?” În spatele acuzei că m-am angajat la stat este o eroare de logică. Da, mă consider un liberal clasic, dar de aici nu rezultă că nu pot fi bugetar sau angajat într-o companie de stat.

Dacă vreți un exemplu pitoresc, Adam Smith, marele filozof scoțian și economist clasic liberal, care a promovat libertatea comerțului, a ocupat timp de 12 ani funcția de șef al vămilor.

Revenind la principii: poți fi bugetar, de exemplu profesor la ASE, și totodată adept al liberalismului, la fel de bine cum poți fi salariat la privat și adept al socialismului. Nu există o legătură între orientarea ideologică sau politică a unei persoane și slujba pe care o are.

Altminteri ce ar trebui să spunem?

Că pe vremea lui Ceaușescu nu existau persoane cu vederi liberale în România, fiindcă toată lumea lucra la stat?! Este ridicol.Nu sunt, prin urmare, ipocrit fiindcă m-am angajat la stat.

Consider că dacă la stat s-ar angaja mai mulți liberali autentici (desigur, ei nu sunt prea mulți!), România ar avea de câștigat. Tocmai fiindcă liberalii sunt mai atenți la modul de cheltuie a banilor publici.

Și cred, în ceea ce mă privește, acest lucru este ușor de observat. Mărturie stă reorganizarea făcută la FRC, care a generat economii însemnate și pentru care sunt atacat cu sălbăticie. 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te
© 2020 NEWS INTERNATIONAL S.A.
Aici puteti modifica setarile de Cookie -