Seara, la ora 21:00, după o zi lungă în bucătăria hotelului, cei doi au condus 20 de kilometri spre nord, pe A9, până la Calvine, un loc la marginea Cairngorms, pentru o excursie relaxantă pe dealuri.
Nu au mers prea mult când au văzut un obiect uriaș, solid, în formă de diamant, cu o lungime de 30 de metri, plutind pe cer deasupra lor fără a face niciun zgomot. Îngroziți, s-au ascuns în niște tufișuri și au privit ciudatul obiect.
Câteva minute mai târziu, au auzit un avion cu reacție care se îndrepta spre nord. În 1990, RAF Leuchars din Fife avea două escadrile de avioane de vânătoare Tornado în așteptare 24 de ore din 24 pentru a intercepta avioanele rusești intruse.
Avionul s-a întors și a înconjurat „obiectul” înainte de a-și urma cursul său inițial. Până la urmă, tinerii au prins curaj, au scos aparatul de fotografiat și au tras șase cadre. În acel moment, obiectul a țâșnit vertical și a dispărut foarte sus pe cer.
Citește și
VIDEO Expert în informații al Forțelor Aeriene: „OZN”-urile, o nouă generație de tehnologie
VIDEO Incidentul Malmstrom: Rachete nucleare dezactivate de OZN. Congresul a evitat subiectul
Convinși că tocmai au văzut un OZN, cei doi au dus fotografiile la Daily Record, unul dintre cele mai importante ziare din Scoția. Dar nu a fost tipărit niciun articol. Ziarul a transmis fotografiile Ministerului Apărării. Apoi, fotografiile au dispărut pur și simplu împreună cu cei doi tineri bucătari. Până acum.
Daily Mail dezvăluie pentru prima dată o fotografie pe care un membru al Ministerului Apărării a descris-o ca fiind „cea mai spectaculoasă fotografie OZN capturată vreodată” și „Sfântul Graal în ceea ce privește dovezile concrete că aceste lucruri există cu adevărat”.
Este o imagine pe care Ministerul Apărării și Arhivele Naționale au încercat din răsputeri să o țină ascunsă. Deși în mod normal informațiile ar fi trebuit să fie făcute publice după 30 de ani, Ministerul nu a publicat fotografia originală și dorește ca numele martorilor să fie sigilate pentru încă 54 de ani - până în 2076 - din cauza „preocupărilor legate de confidențialitate".
Ofițerul RAF în retragere Craig Lindsay, primul oficial care a vorbit cu unul dintre tinerii bucătari după acea noapte, a mărturisit că în acea zi a încălcat protocolul și a ascuns o copie a imaginii înainte de a trimite întregul dosar - inclusiv negativele - la Ministerul Apărării din Londra.
A păstrat copia secretă în biroul său timp de 32 de ani, ascunsă într-un exemplar din Great Aircraft Of The World.
Analizată de Andrew Robinson, profesor de fotografie la Universitatea Sheffield Hallam, acesta a certificat că este autentică: „Obiectul s-a aflat cu siguranță în fața camerei, adică nu este un fals produs în post-producție, iar plasarea sa în cadrul scenei pare a fi la jumătatea distanței dintre gardul din prim-plan și avionul din fundal".
Lindsay, care a petrecut zece ani în armată, este convins că imaginea și omul speriat cu care a vorbit în acea zi fac parte dintr-un eveniment real.
Pe atunci, Ministerul Apărării din Londra avea un departament OZN, acum desființat.
În 2008, cu puțin timp înainte ca Ministerul Apărării să desființeze biroul OZN, Lindsay a fost însărcinat cu trimiterea a mii de documente OZN, cândva secrete, la Arhivele Naționale.
Printre sutele de cazuri, a găsit și instrucțiuni cu ce să se răspundă publicului în legătură cu „incidentul Calvine”. Alături de o imagine a fotografiei făcută de bucătari se afla o informare pregătită pentru miniștrii apărării din Guvernul lui Margaret Thatcher, de a folosi formulări vagi cu „linii de apărare", dacă erau întrebați.
Puține documente ale Ministerului Apărării privind „incidentul Calvine” au fost declasificate. Numele fotografului și al lui Craig Lindsay au fost eliminate din dosar în conformitate cu legile privind protecția datelor.
În mod normal, acestea ar fi trebuit să fie făcute publice după 30 de ani, la 1 ianuarie 2020, dar Ministerul Apărării și Arhivele Naționale continuă să insiste că trebuie să fie ținute secrete încă 54 de ani - până în 2076.
Decizia cotidianului Daily Record de a nu publica povestea poate fi corelată cu faptul că editorul Endell Laird a fost membru al Comitetului D-Notice al Ministerului Apărării, care putea interzice publicarea unor informații ce aduceau atingere securității naționale.
Un test al proiectului ultrasecret Aurora?
Încă de la jumătatea anilor '80, au existat zvonuri despre un avion de recunoaștere american ultrasecret numit „Aurora": o navă silențioasă, supersonică, cu formă geometrică neobișnuită, folosită pentru misiuni de spionaj.
Deși nu a existat niciodată vreo dovadă substanțială că a fost construit sau pilotat vreodată, au existat numeroase apariții și incidente inexplicabile atât în SUA, cât și în Marea Britanie de-a lungul anilor, care au alimentat „mitul Aurora”, iar „incidentul Calvine” a fost inclus în acesta.
În 1991, miniștrii Apărării au negat în Parlament că SUA ar fi primit permisiunea de a zbura sau de a ateriza cu avionul lor secret de spionaj în spațiul aerian al Regatului Unit, după ce s-a raportat că Aurora ar fi fost văzut plecând de la RAF Machrihanish pe Mull of Kintyre.
Dar documentele obținute de Daily Mail prin intermediul Legii privind libertatea de informare sugerează că unii ofițeri de informații din cadrul Ministerului Apărării credeau că proiectul Aurora a fost testat și pe teritoriul Marii Britanii, dar nu li s-a permis să spună nimic în mod public.
O sursă din cadrul Ministerului Apărării a declarat pentru Daily Mail că, odată ce șefii serviciilor de informații britanice și-au dat seama că fotografiile Calvine arătau ca un proiect ultrasecret al SUA, acestea au fost imediat clasificate secret - „UK Eyes Only”.
În luna iunie a anului trecut, Pentagonul a publicat mult așteptatul său raport despre ceea ce acum numește UAP sau „fenomene aeriene neidentificate", după o serie de apariții similare și după publicarea unor filme care arată OZN-uri care se deplasează rapid, realizate de piloții US Navy.
Noul grup de lucru american pentru UAP a enumerat cinci categorii în care se vor încadra probabil cele mai multe apariții, atunci când vor fi rezolvate - iar una dintre acestea este cea a „programelor clasificate" dezvoltate de guvernul american.
De aceea, guvernul american, și posibil și altele, consideră util să mențină mitul OZN-urilor „în aer", deoarece oferă o acoperire utilă pentru activități militare secrete.
Mai rămân de catalogat aparițiile de obiecte zburătoare neindentificate raportate de astronauți NASA sau ruși, chinezi și ai altor națiuni care au fost pe stații orbitale.
