Turcia vrea să ia locul SUA în NATO ca forță principală. Pentru România, oferă securitatea Mării Negre
În timp ce SUA, sub președintele Donald Trump, își regândesc garanțiile de securitate față de Europa, Turcia pledează pentru o integrare mai strânsă în arhitectura de apărare a continentului. Promite o forță militară vastă și permanentă pentru securitatea continentului.
Vorbind la o conferință care a marcat cea de-a 74-a aniversare a aderării Turciei la NATO, ministrul Apărării, Yașar Güler, a criticat reticența Uniunii Europene de a deschide complet inițiativele de apărare către Ankara.
Turcia este membră a NATO, dar nu a UE, ceea ce înseamnă că două seturi de reguli guvernează - și în multe cazuri limitează - cooperarea cu membrii blocului.
Țările de pe flancul estic al NATO, inclusiv Polonia, România, statele baltice și aliații nordici, recunosc din ce în ce mai mult contribuția Turciei, pe măsură ce Europa încearcă să consolideze descurajarea împotriva Rusiei, susține Ministerul turc al Apărării.
Turcia vrea să ia locul SUA în NATO ca forță principală. Pentru România, oferă securitatea Mării Negre
„În caz contrar, evaluăm că o astfel de abordare din partea Uniunii Europene ar cauza mai multe daune securității și rezilienței Europei decât reducerea forțelor americane din Europa”, a declarat Güler, potrivit Defense News.
„Turcia nu mai este o țară de flanc la periferia sud-estică a NATO”, a declarat Güler la o conferință organizată de Președinția Comunicațiilor și Fundația SETA.
„Este un aliat central capabil să genereze securitate pe întregul teatru european.”
Declarațiile lui Güler, rostite înaintea Summitului NATO din 2026 de la Ankara, din această vară, oferă o perspectivă asupra locului proclamat al Turciei în cadrul alianței,
Turcia va prelua comanda Forței de Reacție Aliate a NATO din 2028 până în 2030și atunci se va putea vedea rolul principal pe care armata sa îl poate avea în securitatea europeană.
„Turcia a devenit unul dintre puținii aliați NATO capabili să contribuie în mai multe domenii operaționale la o scară semnificativă”, a declarat Serhat Güvenç, profesor de relații internaționale la Universitatea Kadir Has din Istanbul.
El a menționat că țările de pe Flancul estic al NATO, inclusiv Polonia, România, statele baltice și aliații nordici, recunosc din ce în ce mai mult valoarea Turciei, pe măsură ce Europa încearcă să consolideze descurajarea împotriva Rusiei, gestionând în același timp instabilitatea din sudul său.
Ankara susține că poate oferi Europei o forță militară vastă și permanentă, o vastă experiență în luptă, o geografie strategică care leagă Europa de Orientul Mijlociu și o bază industrială de apărare capabilă să producă rapid drone, muniții, vehicule blindate și platforme navale.
Pentru Turcia, există un risc dacă aliații NATO din Europa sunt fragmentați
Întrucât Turcia se confruntă cu un mediu de amenințări din ce în ce mai complex, concentrarea guvernului asupra Europei nu este determinată exclusiv de dorința de recunoaștere sau influență.
În opinia Ankarei, o NATO slăbită sau o postură de apărare europeană fragmentată ar putea lăsa Turcia mai expusă strategic într-un moment de instabilitate regională crescândă.
Generalul de brigadă în retragere Hüseyin Fazla, președintele think tank-ului STRASAM cu sediul la Ankara și fost pilot al Forțelor Aeriene, a declarat că o capacitate industrială mare a Turciei și contribuțiile operaționale pot asigura o integrare mai profundă în planificarea apărării europene.
Cu toate acestea, integrarea Turciei în domeniul apărării prin canalele UE se confruntă cu obstacole politice semnificative.
De exemplu, cadrul PESCO al blocului comunitar și Fondul European de Apărare, în valoare de miliarde de dolari, funcționează în unanimitate, oferind Greciei și administrației greco-cipriote drept de veto asupra participării Turciei.
Turcia a depus cererea de aderare la proiectul de Mobilitate Militară, una dintre inițiativele PESCO mai axate pe operațiuni. Cererea a fost blocată din cauza obiecțiilor din partea Atenei și Nicosiei.
„Grecia și Cipru consideră integrarea Turciei în arhitectura de apărare a UE nu ca pe o contribuție la propria securitate, ci ca pe prăbușirea strategiei lor de echilibrare a Turciei în cadrul UE”, a spus Fazla. „Pentru ei, unul dintre scopurile implicite ale cooperării UE în domeniul apărării este deja de a oferi descurajare împotriva Turciei în Mediterana de Est.”
A doua barieră este cultura politică, deoarece o mare parte din Europa de Vest - în special Franța și Germania - rămâne reticentă în a recunoaște oficial Turcia ca partener strategic central, a spus Fazla.
Țările de pe flancul estic al Europei - precum țările baltice, Polonia, România și Bulgaria - care simt cel mai acut o amenințare a Rusiei tind să considere capacitatea militară și industrială a Turciei ca fiind vitală, a remarcat el.
Turcia își menține deschise legăturile politice și economice cu Moscova și menține relații bilaterale, dar Ankara are nevoie și de umbrela defensivă a NATO și contribuie la dezvoltarea de planuri care vizează limitarea aventurismului militar rusesc, potrivit lui Güvenç.
„Acesta nu este cinism”, a spus el, ci comportamentul unei țări care gestionează o poziție cu adevărat expusă.
Instalația radar Kürecik din centrul Turciei, primul eșalon de apărare de rachetele balistice ale Iranului, Apoi urmează cel din România
În sud-estul Turciei, capacitățile de rachete balistice în expansiune ale Iranului reprezintă o amenințare directă pe care Ankara a avut grijă să nu o recunoască public nici măcar în timpul Operațiunii Epic Fury, condusă de SUA și Israel.
Instalația radar Kürecik din centrul Turciei oferă o acoperire de avertizare timpurie împotriva rachetelor balistice semnificativ mai profundă decât alternativele cu sediul în România, a spus Fazla.
„Fără Kürecik, apărarea europeană împotriva rachetelor balistice împotriva rachetelor iraniene ar începe din România”, a remarcat Fazla.
„Pornirea din Turcia oferă o oportunitate de avertizare și interceptare substanțial mai timpurie. Nicio țară europeană nu se poate pur și simplu substitui acest lucru.”
Tensiunile tot mai mari cu Israelul și retorica din ce în ce mai ostilă din partea unor înalți oficiali israelieni au contribuit, de asemenea, la planificarea securității turcești.
„Turcia înțelege că, în calitate de membru NATO cu un angajament în temeiul Articolului 5, descurajarea sa este mult mai puternică decât orice ar putea realiza Turcia singură”, a spus Güvenç, referindu-se la clauza de apărare reciprocă a alianței.
El a adăugat că cele 50 de arme nucleare americane despre care se spune că sunt depozitate la baza aeriană Incirlik funcționează ca o garanție concretă de securitate - făcând din Turcia o țintă extrem de dificilă pentru orice actor.
Güler, ministrul Apărării, a declarat că speră la un fel de angajament fundamental în acest scop din partea reuniunii liderilor alianței de la Ankara.
„Pentru ca viitorul NATO să poată oferi un ecosistem de securitate multidimensional, așteptarea noastră de la Summitul de la Ankara este, în primul rând, ca aliații să își reafirme angajamentul față de Articolul 5”, a spus el.
Marea Neagră, o regiune care privește direct Turcia
Pentru Ankara, logica strategică este simplă: dacă Europa se pregătește pentru un viitor cu mai puțin sprijin american, atunci atât Europa, cât și Turcia vor avea mai multă nevoie una de cealaltă.
Cel puțin în Marea Neagră, Turcia vrea o securitate fără echivoc.
Armata Turciei a testat o armă antidronă dotată cu inteligență artificială în Marea Neagră, doborând copii ale dronelor Shahed folosite de Rusia. Exercițiul s-a încadrat în operațiunile NATO Eastern Sentry (EASN) și Steadfast Dart 26.
NATO a lansat Steadfast Dart 2026 în Germania, cel mai mare exercițiu militar al anului, testând desfășurarea rapidă a Forței de Reacție Aliate, cu aproximativ 10.000 de militari din 11 națiuni membre.
Turcia a avut o contribuție majoră, inclusiv 2.000 de soldați, drone înarmate Bayraktar TB3, nava de război TCG Anadolu, fregate și alte resurse militare.
Misiunea s-a concentrat în mod specific pe exersarea tacticilor de contracarare a dronelor și a inclus pentru prima dată și un Bayraktar TB3 al Turciei - un vehicul aerian fără pilot (UAV).
Exersarea tacticilor UAS este esențială pentru postura cuprinzătoare de apărare aeriană a NATO, care include protejarea spațiului aerian NATO de dronele Rusiei.
În timpul testelor efectuate deasupra Mării Negre, Bayraktar Akinci a interceptat mai întâi o țintă aeriană, o copie a dronelor Shahed operate de Rusia, folosind o muniție loitering echipată cu inteligență artificială.
„Dacă se ajunge la un acord de pace Ucraina-Rusia, acesta va avea trei dimensiuni: cum va fi monitorizată pacea, cum va fi menținută capacitatea de descurajare pentru ca Ucraina să nu mai fie în pericol și ce măsuri vor fi luate în caz de încălcări”, a declarat ministrul turc de Externe, Hakan Fidan.
„Din punct de vedere militar, pacea are trei domenii: terestru, aerian și maritim. Iar Marea Neagră este o regiune care privește direct Turcia și ne vom implica”, a adăugat el.
