În vârstă de 67 de ani, Putin a condus Rusia, ca preşedinte sau ca premier, timp de 21 de ani, longevitatea sa nefiind depăşită decât de cea a lui Iosif Stalin. La fel ca Stalin, el şi-a făcut mulţi duşmani şi a provocat probleme în toată această perioadă.
Sub Putin, Rusia a devenit celebră prin nepotism şi prin corupția pe scară largă, prin oprimarea opozanţilor şi a liberei opinii, prin agresiunea şi prin perturbările provocate în străinătate.
La fel ca în cazul lui Stalin, retragerea nu este o opţiune sigură pentru fostul spion KGB care a făcut din asasinat o pârghie a politicii de stat din ziua de azi. A scăpa puterea înseamnă a facilita răzbunarea, fie ea juridică sau fizică.
Şi totuşi, Putin nu vrea să-i imite pe alţi actuali dictatori din alte ţări prin a deveni preşedinte pe viaţă, mergând astfel pe urmele chinezului Xi Jinping. El preţuieşte până la veneraţie legitimitatea democratică.
Aşadar, prin propunerile dezvăluite săptămâna trecută, Putin şi-ar putea asuma un nou post de puternic premier începând din 2024, când mandatul i se va încheia. Sau ar putea deveni preşedintele Consiliului de Stat, un for creat de el. Ambele funcţii ar putea fi deţinute la nesfârşit.
Demisia silită a întregului guvern, inclusiv a premierului Dmitri Medvedev, care a urmat, reprezintă o tentativă a lui Putin de a-şi restructura administraţia înaintea alegerilor pentru Duma, programate anul viitor. Analiştii afirmă că Putin se teme că lipsa de popularitate a lui Medvedev – care a fost acuzat de corupţie – începea să-l cam roadă.
Numirea ca premier a unui om care nu e politician, Mihail Mişustin, un vechi coechipier la meciurile de hochei şi un agent fiscal maleabil, este văzută drept un şiretlic menit să distrugă platforma eventualilor adversari.
Deşi aceste schimbări se vor a fi nişte reforme constituţionale dorite, ele servesc clar unui singur scop: acela de a-i asigura perpetuitatea lui Putin. Demonstrând că nu doreşte să se retragă, Putin speră să înăbuşe din faşă o eventuală luptă pentru succesiune.
S-ar putea ca toate astea să fie bune pentru Putin, dar sunt extrem de rele pentru Rusia. În urma oricăror alegeri libere şi corecte, penalul său testament de incompetenţă economică, abuz de putere şi răutate neruşinată l-ar face sigur să dispară fără urmă. Dar acum, nişte alegeri libere şi corecte par şi mai îndepărtate, mai ales după represiunile la care au fost supuşi protestatarii în sprijinul democraţiei de la Moscova, din vara trecută.
Dimpotrivă, Putin se dovedeşte şi mai intolerant faţă de orice formă de actuală sau eventuală de opoziţie, indiferent dacă ea vine din partea organizaţiilor societăţii civile, din partea presei sau din partea unor curajoşi şi atât de opresaţi opozanţi, precum Aleksei Navalnîi.
Graţie proastei administraţii a lui Putin, economia este într-o situaţie extrem de grea, depinzând exagerat de exporturile energetice, fiind lipsită de investiţii străine şi confruntându-se cu o ieşire cronică de capital. Asta se datorează faptului că afacerile nu se pot baza pe statul de drept ca să se apere în faţa extorcării sau a mitei.
Perspectiva ca Putin să îşi prelungească şi să îşi întărească regimul său nimicitor este una groaznică. Putin este imaginea însăşi a duşmanului. În consecinţă, el trebuie recunoscut ca atare.
