A X-a Conferință de la Moscova privind securitatea internațională s-a desfășurat în ziua de 16 august 2022, organizator principal fiind Ministerul Apărării Federației Ruse.
Adrian Severin a participat virtual la discuții, deși la eveniment se putea participa și fizic. „Din rațiuni personale, inclusiv ținând de dificultățile deplasării pe timp de război, nu am putut fi prezent decât apelând la mijloacele de comunicare virtuală”, precizează el într-o postare pe pagina sa de Facebook.
El susține că a răspuns invitației „cu convingerea că numai ascultând poți înțelege și numai vorbind te poți face înțeles; înțelegerea, iar nu cearta și acuzațiile reciproce, fiind ceea ce ne trebuie tuturor, căci numai astfel pacea poate lua locul războiului.”
Urmărind lucrările conferinței, Severin a tras o serie de concluzii favorabile Rusiei, transformându-se astfel în propagandist al Moscovei, care a apelat la un fin exercițiu de manipulare a opiniei publice din România.
Câteva din observațiile principale ale lui Adrian Severin:
- „Tonul discursurilor (în special ale celor rostite de reprezentanții Rusiei, începând cu Președintele Vladimir Putin și continuând cu ministrul apărării, Serghei Șoigu, precum și cu membrii de rang înalt ai ierarhiei militare ruse) a fost calm și ponderat.
Ce vrea să insinueze în acest fel Adrian Severin? Că cei care conduc Rusia nu au comportament de agresori, care vor cu orice preț războiul.
El remarcă faptul că „au fost formulate mai degrabă reproșuri, decât acuzații la adresa <<hegemonismului occidental>>, fără isterie și fără excesele de limbaj pe care le auzim zilnic în tabăra noastră.” Concluzia: tabăra occidentală este cea care amplifică tensiunea, în timp ce dorința Rusiei este „de a nu arde toate punțile și a păstra căi de dialog.”
Apoi, Severin punctează că „cea mai sarcastică remarcă i-a aparținut Președintelui rus când a vorbit despre <<lipsa de bărbăție>> a liderilor naționali <<îngenuncheați>> în fața exigențelor acelor <<hegemoni>> a căror singură preocupare este <<perpetuarea propriei puteri>> și care, spre a-și atinge scopul, <<au închis ochii în fața recrudescenței nazismului>>”
Scopul: crearea unor falii între liderii țărilor occidentale și popoarele lor, care ar trebui să-i disprețuiască pentru că sunt prea servili față de interesele marilor puteri.
Citește și:
Oamenii lui Putin la București: politicieni condamnați, mistici, vedete TV. Năstase, cel mai vizibil
- „Cuvântul <<Ucraina>> a fost utilizat aproape exclusiv ca denumire geografică, fără a i se adăuga conotații politice și fără a fi pomenit numele liderului maxim de la Kiev, Volodimir Zelenski. Minimizarea, în acest fel, a rolului celui din urmă, a fost de natură a sublinia și mai puternic ideea că disputa (practic războiul) se poartă între SUA și Rusia iar la pace numai prin negocierile dintre acestea se poate ajunge.”
În acest caz, Severin nu face decât să reproducă fidel una din temele favorite ale propagandei rusești, aceea că Ucraina este doar un pion în confruntarea SUA-Rusia.
- „Președintele Putin a fost specific în a spune că ținta tactică urmărită este <<eliberarea completă a Donbasului>> (despre schimbarea statutului Crimeii, se subînțelege, neputând fi vorba). Se poate spune, astfel, că ni s-a oferit, în fine, o bază de negociere. (Între marile puteri negocierile cu condiții prealabile negăsindu-și locul, decât ca semn al refuzului de a negocia.)”
Scopul: crearea unei imagini a Rusiei de țară care încurajează negocierile.
- „Prelungirea războiului din Ucraina și, s-a subînțeles, a stării de beligeranță globală (care dacă război nu e, nici pace nu e) a fost trecută în contul SUA, care ar dori eternizarea crizei, în loc să se implice pentru a-i pune capăt. Cu alte cuvinte, Rusia ar fi gata să negocieze pacea cu SUA. Diplomația română ar trebui să discute urgent acest aspect cu diplomația americană, ca între aliați și parteneri strategici. Numai intrarea SUA cu sinceritate în negocieri ar putea proba sinceritatea declarațiilor Rusiei. În acest sens, SUA și aliații săi ar trebui să spună clar ce vor să ofere și ce vor să primească.”
Scopul: acreditarea ideii că mingea este în terenul Occidentului, respectiv că soluționarea crizei depinde aproape exclusiv de SUA și aliații săi.
- „Reproșurile cele mai aspre nu au fost adresate SUA, ci Marii Britanii, descrisă, în subtext, ca un fel de fostă putere colonială care vrea să reînvie alimentând războaie pretutindeni (atât în Europa, cât și în regiunea fostelor sale colonii indo-pacifice) și împingând America în ele.”
Scopul: decredibillizarea Americii în ochii aliaților săi, transformarea ei într-un simplu instrument al Marii Britanii, detronarea ei de pe poziția de putere nr. 1 a lumii, alimentarea de tensiuni între SUA și principalul său partener când vine vorba de securitatea globală, Marea Britanie.
- „O temă care s-a făcut auzită repetat a fost aceea a pericolului nuclearizării Australiei. În oglindă, este de consemnat angajamentul Chinei (reprezentată la nivel ministerial) cu privire la denuclearizarea Peninsulei Coreea.”
Scopul: demonizarea Occidentului pe tema pericolului nuclear și prezentarea în oglindă a Chinei drept țară preocupată de securitatea internațională, care face demersuri concrete pentru diminuarea riscurilor, spre deosebire de Vest care periclitează situația de securitate.
- „În contextul problematicii nucleare, de remarcat a fost declarația ministrului Șoigu, potrivit căreia Rusia nu intenționează să utilizeze armament nuclear în Ucraina, întrucât… nu are nevoie de așa ceva. Ceea ce înseamnă că, dacă va fi împinsă să aibă nevoie, ar face-o. (Pentru cei care nu pun preț pe declarațiile politice, este de reamintit că liderii NATO înșiși, pentru a calma spiritele la ei acasă, au cerut Rusiei să declare că nu va iniția recursul la arsenalul nuclear. Acum au primit răspunsul.)”
Scopul: Severin se transformă într-o cutie de rezonanță a amenințărilor Rusiei cu folosirea armamentului nuclear, pentru a alarma vecinii Ucrainei și a afecta coeziunea în interiorul NATO.
Citește și:
Rușinos: Adrian Severin îl roagă pe Putin, într-o scrisoare, să nu se supere pe România
- „Rusia a vrut să profite de conferință pentru a arăta că războiul din Ucraina nu este de natură a-i absorbi toate resursele și toată atenția, Moscova fiind capabilă să se angajeze în dezbateri teoretice și acțiuni practice interesând întreaga ordine mondială, ca și arhitectura de securitate din principalele regiuni ale lumii, acolo unde are parteneri strategici de încredere.”
Scopul: demontarea ideii că Rusia ar fi secătuită de războiul cu Ucraina, că și-a pierdut capacitatea de a lupta în continuare și că se află în pericol de faliment, și pe fondul sancțiunilor internaționale.
- „Cu privire la ordinea mondială mesajul a fost că Rusia o construiește, cu sau fără voia SUA, împreună cu puterile regionale și globale emergente, pe baza principiului multilateralismului și policentrismului, opuse unilateralismului american, precum și pe cel al respectului pentru dreptul internațional creat prin consens universal, iar nu pentru reguli impuse de hegemonii globali. În acest context, nu a fost negată globalizarea și nevoia reglementării ei, dar, toți participanții care au abordat subiectul au cerut ca acestea să se realizeze cu respectarea multiculturalismului, a diversității identitare și a suveranității naționale; precum și cu excluderea încercuiri / îngrădirii și sancțiunilor unilaterale din instrumentarul politicii internaționale. Așadar, un <<globalism multipolar, simetric și consensual>>. A rezultat că războiul actual este unul global care se poartă între susținătorii ordinii unicentrice și promotorii ordinii pluricentrice. Acesta ar fi modelul luptei dintre SUA și aliații ei, pe de o parte, cu Rusia / China și restul lumii, pe de altă parte.”
Scopul: acreditarea ideii că puterea Americii scade la nivel global, că va fi nevoită să împartă puterea cu China, dar și cu Rusia, în ciuda faptului că, în acest ultim caz, avem de-a face mai degrabă cu o putere regională, decât cu una globală.
- „Numărul statelor participante a fost mare și nivelul participării înalt (majoritatea la nivel de miniștri ai apărării).”
Concluzia o trage tot Adrian Severin: „Conferința s-a dorit să arate și a arătat că Rusia nu este izolată în lume, că are aliați mulți și puternici, actuali și potențiali, precum și că se mai bucură de influență și capacitate de coagulare a forțelor combatante”
- „Prezența discretă a statelor arabe și, mai ales, absența Turciei, indică nu situarea acestora în tabăra euro-atlantică, ci prudența cu care ele încearcă să evite ostilizarea vechiului lor aliat american, precum și dorința lor de a-și păstra autonomia strategică (în spiritul tradiționalului joc oriental la mai multe capete).”
Scopul: sublinierea faptului că în interiorul NATO falia între primele două armate ale Alianței, americană și turcă, s-a adâncit.
Condamnat pentru corupție
Adrian Severin a fost condamnat definitiv, în 16 noiembrie 2016, de Instanţa Supremă, la patru ani de închisoare cu executare, fiind găsit vinovat de luare de mită şi trafic de influenţă, pentru că, în perioada decembrie 2010 – martie 2011, a acceptat promisiunea a doi jurnalişti de la „Sunday Times” de a-i plăti 100.000 euro anual, în schimbul depunerii de amendamente în comisiile de specialitate ale Parlamentului European.
În februarie 2018, Adrian Severin a fost eliberat condiţionat după ce a executat un an şi trei luni din pedeapsă.
