Comandamentul Cibernetic al SUA desfășoară un program secret numit „Proiect IKE”, creierul noului tip de război cibernetic, care folosește coduri pentru a ataca sau apăra diverse ținte, de la tancuri la servere de e-mail.
IKE urmărește fiecare apăsare de tastă făcută de cei peste 200 de civili și militari care lucrează în domeniul războiului electronic și face predicții cu privire la posibilitatea succesului în misiuni cibernetice individuale.
Poate rula automat șiruri de programe și se ajustează constant, absorbind un mare număr de informații.
Scopul final al proiectului este de a avea autonomia de a prelua controlul asupra avioanelor și navelor inamicului, a dezactiva operațiunile militare prin comandă computerizată, evitând vărsarea de sânge.
Înainte de IKE, experții cibernetici întocmeau planuri de luptă ca în războiul clasic, pe ecrane uriașe, care să cuprindă țintele de interes, se împărțeau în echipe pentru a rula programe individuale pe computere individuale și trimiteau la un birou central stadiul în care se află cu atacurile, pe note scrise de mână.
Nu exista un sistem central de planificare și o gândire computerizată până la IKE. Lucrul la acest proiect a început în 2012 și a fost lansat pentru utilizare în 2018, oferind o deplasare rapidă a informațiilor spre un centru cibernetic și înlocuind oamenii cu inteligența artificială.
Când va lucra la întreaga capacitate pentru care a fost proiectat, IKE va putea lua decizii cu privire la modul și momentul în care SUA pot recurge la război cibernetic.
Folosind rețelele de date de care dispune, IKE poate analiza un potențial atac al forțelor americane și poate determina șansele de succes ca procent specific. Dacă aceste șanse sunt mari, comandanții pot decide să lase sistemul să continue fără o intervenție umană suplimentară, un proces care nu este încă utilizat, dar este destul de fezabil cu tehnologia actuală.
Un set de reguli în războiul cibernetic a fost stabilit în 2013, când președintele Barack Obama a semnat un ordin clasificat, Directiva privind Politica Prezidențială 20, care a stipulat un mod de acțiune, incluzând reuniuni la nivel înalt la Casa Albă, care ar trebui să aibă loc înainte de o decizie a Comandamentului Cibernetic al SUA.
Oficialii militari s-au plâns că ordinul i-a legat de mâini, deoarece era aproape imposibil să obțină aprobarea operațiunilor, având în vedere incertitudinea privind rezultatele lor.
După ce ordinul a fost pus în aplicare, numărul atacurilor cibernetice la nivel mondial, inclusiv cele împotriva SUA, a crescut. Apărătorilor militari le era greu să țină pasul, viteza atacurilor crescând până la punctul în care oficialii Pentagonului au avertizat că rețelele SUA ar putea fi copleșite.
În septembrie 2018, președintele Donald Trump a semnat Memorandumul 13 privind politica de securitate națională, care a înlocuit ordinul lui Obama. Detaliile politicii rămân clasificate, dar prin acesta i s-a oferit secretarului Apărării autoritatea de a aproba anumite tipuri de operațiuni fără să fie nevoie de aprobare de la Casa Albă.
Cu IKE, comandanții vor putea furniza factorilor de decizie un procent ce prezice probabilitatea de succes și un altul care calculează riscul de daune colaterale, cum ar fi distrugerea rețelelor civile de calculatoare care ar putea fi conectate la o țintă.
Orice automatizare a unui astfel de război va necesita cantități uriașe de date - pe care IKE le va colecta - pentru ca sistemele actuale să fie preluate de cele AI.
Alte programe în curs de desfășurare, cum ar fi Autonomiei pentru contracararea sistemelor cibernetice (HACCS), sunt concepute pentru a oferi computerelor capacitatea de a lichida unilateral amenințările cibernetice.
