Schelete de la bătălia de la Waterloo au fost descoperite în podul unui om, care le colecţiona

Oamenii de știință analizează acum rămășițele umane, pentru a încerca să afle mai multe despre identitatea celor care au murit. Bătălia a avut loc lângă satul Waterloo, la sud de Bruxelles, pe 18 iunie 1815.

Napoleon Bonaparte a fost în sfârșit învins aici de armata combinată aliată a Ducelui de Wellington, formată din 68.000 de soldaţi, ajutat de 45.000 de prusaci, sub conducerea lui Gebhard von Blücher.

În timp ce se crede că peste 10.000 de oameni au murit în timpul bătăliei, doar două cadavre au fost descoperite vreodată, conform CNN. Până acum.

Citeşte şi: fgh

Istoricii au dezvăluit recent că mulți dintre cei care au căzut la Waterloo au fost ulterior dezgropați de fermieri, care au vândut rămășițele industriei zahărului, pentru a fi utilizate în procesul industrial.

În noiembrie anul trecut, Bernard Wilkin, cercetător senior la Arhivele de Stat din Belgia, a fost la Waterloo, ținând o discurs despre procesul în care oasele au fost folosite ca un fel de cărbune, în purificarea zahărului – când s-a întâmplat ceva uimitor.

"După discuție", a spus el, „un bătrân a venit la mine și a spus „Dr. Wilkin, am oase ale acestor prusaci în podul meu”.

Citeşte şi: fgh

Bărbatul, care dorește să rămână anonim, i-a arătat lui Wilkin imagini ale oaselor și l-a invitat la casa lui de lângă câmpul de luptă din Plancenoit, unde forțele lui Napoleon s-au confruntat cu prusacii.

Câteva zile mai târziu, Wilkin l-a vizitat pe bărbat la el acasă și s-a văzut față în față cu rămășițele, pe care bărbatul le avea încă din anii 80.

El a explicat că a condus un mic muzeu privat, la acea vreme, și i s-au dat rămășițele, pentru a fi expuse, de un prieten care le-a găsit cu câțiva ani în urmă.

În ciuda faptului că este un colecționar de suveniruri napoleoniene, bărbatul i-a spus lui Wilkin că nu se poate decide etic să expună rămășițele, așa că le-a depozitat în podul său.

Wilkin a spus despre bărbat, care trăiește singur:

„A decis brusc că este bătrân și că ar putea muri în următorii ani și i-a fost frică de ce se va întâmpla cu oasele. Când a văzut cercetarea pe care am lansat-o vara trecută, s-a gândit: tipul ăsta știe despre oase și războaiele napoleoniene și lucrează pentru guvern”.