Președintele turc a ales un loc istoric pentru a semna cu premierul libian Fayez Al-Sarraj un acord privind o alianță economico-militară ce ar putea schimba jocul strategic din Africa de Nord și Mediterana.
Articolul, intitulat „O sută de ani mai târziu, răzbunarea lui Erdogan asupra Tratatului de la Sevres”, numește Palatul Dolmabahce din Istanbul locul ideal pentru semnarea acordului.
Palatul, pe partea europeană a Istanbulului, a fost reședința a șase sultani și ultimul loc de odihnă al lui Mustafa Kemal Ataturk, care a murit acolo la 10 noiembrie 1938.
În vechiul palat de zidurile căruia se sparg valurile Bosforului și în care sultanii plănuiau noi cuceriri, Erdogan și Al-Sarraj s-au întâlnit de patru ori, între noiembrie 2019 și februarie 2020, formulând dublul acord, de securitate și maritim.
La 27 noiembrie 2019, sub draperiile grele de catifea roșie din Dolmabahçe, cei doi lideri s-au întâlnit prima dată în spatele ușilor închise, au desfășurat hărți, au negociat linii noi de divizare pentru Libia și Mediterana.
În schimbul ajutorului militar și logistic acordat Libiei de către Turcia, Guvernul libian a acceptat un acord de restricție maritimă pentru a îndeplini obiectivele Guvernului de la Ankara în Mediterana de Est.
„Mulțumită acestui acord militar și energetic, am răsturnat Tratatul de la Sevres”, a declarat președintele turc cu acea ocazie.
„În mintea lui Erdogan și a partenerilor săi de extremă dreaptă care s-au raliat după lovitura de stat eșuată de la 15 iulie 2016, Turcia trebuie să evite ceea ce numește „capcana unu nou Tratat de la Sevres ” în Orientul Mijlociu”, se arată în articol.
În urmă cu o sută de ani, la Sevres, Franța a primit Siria și zone vecine din sud-estul Anatoliei, inclusiv Antep, Urfa și Mardin, în timp ce Libia continua să fie colonie a Italiei.
Cilicia, inclusiv Adana, Diyarbakır și porțiuni mari din Anatolia de Est-Centru, până la Sivas și Tokat, au fost declarate zonă de influență franceză.
Mandatul francez a fost întărit la Conferința de la San Remo. Cuprinzând regiunea dintre râul Eufrat și deșertul sirian la est și Marea Mediterană la vest, se extindea de la Munții Nur din nord, până la Egipt în sud, având o suprafață de 160.000 km2, incluzând Libanul și o Sirie extinsă.
Sub mandat francez, regiunea a fost împărțită în patru guvernorate: Alep, din regiunea Eufratului către Mediterana; Marele Liban, de la Tripoli în Palestina; Damasc, inclusiv Damasc, Hama, Homs și Hauran; și Muntele Arisarieh.
Faisal ibn Husayn, care fusese proclamat rege al Siriei de către un Congres Național Sirian la Damasc în martie 1920, a fost respins de francezi în iulie același an. În anul următor, a devenit rege al Irakului.
În prezent, în Libia, Erdogan s-a poziționat de partea Guvernului Sarraj, recunoscut de Națiunile Unite, împotriva generalului rebel Khalifa Haftar, care stăpânea zone bogate în câmpuri petrolifere, susținut, printre alte țări, de Rusia și Franța.
În Siria, Erdogan s-a poziționat împotriva regimului Assad de la Damasc, care a provocat cea mai mare criză umanitară de la Al Doilea Război Mondial, și a organizat o serie de operații militare pentru a-și asigura granițele, oferind protecție unui grup al opoziției siriene. Și în Siria, cel mai mare oponent al intereselor Turciei este Rusia, care susține regimul de la Damasc.
Până și data deschiderii Marii Moschei Hagia Sofia pentru rugăciuni nu a fost aleasă la întâmplare de președintele Erdogan, scrie Le Monde. 24 iulie a marcat 97 de ani de la Tratatul de la Lausanne (1923).
Reprezentanții Imperiului Otoman care au semnat Tratatul de la Sevres au fost deposedați de cetățenie de către Marea Adunare Națională condusă de Mustafa Kemal Atatürk, iar acest lucru a dus la izbucnirea Războiul de Independență al Turciei.
Atatürk i-a condus spre victorie pe naționaliștii turci împotriva grupurilor de armată ale semnatarilor Tratatului de la Sevres.
Ulterior, a fost semnat Tratatul de la Lausanne, în 1923, înființându-se Republica Turcia.
