Anthony J. Constantini, editorialist la publicația „The American Conservative”, a stârnit controverse cu pozițiile sale privind politica externă a Statelor Unite cu privire la România și cu legăturile sale cu Rusia.
Legăturile cu Rusia ale lui Anthony J. Constantini și cererea de retragere a trupelor SUA din România
Recent, Constantini a cerut retragerea trupelor americane din România, argumentând că Marea Neagră nu reprezintă un interes strategic pentru SUA și că România a blocat abuziv candidatura lui Călin Georgescu, candidatul prorus susținut pe față de la cel mai înalt nivel de Federația Rusă.
Deși Constantini susținea în articolele sale că România nu ar trebui să aibă legături strânse cu Statele Unite, în contextul interzicerii candidaturii lui Georgescu de către Curtea Constituțională, au apărut informații care sugerează o legătură mai profundă cu Rusia.
Citește și: Rușii l-au lăsat din brațe pe Călin Georgescu. Candidatul prorus a dispărut subit de pe TikTok
Constantini nu este un american „pur-sânge” adept al democrației originale americane, ci mai degrabă o „portavoce” a Rusiei precum este și Mario Nawfal, un alt „influencer” care a preluat retorica rusească a lui Călin Georgescu și care acuza România ca nu mai este o democrație, în timp ce îi lua emoționat interviuri dictatorului Belarusului, Alexandr Lukașenco sau chiar lui Alexandr Dughin - cel considerat creierul lui Vladimir Putin.
Cum e cu „democrația” la Sankt Petersburg?
Anthony J. Constantini a studiat la Universitatea de Stat din Sankt Petersburg între 2016 și 2019, unde a obținut un masterat în „Controlul Armelor și Studii Strategice”.
Mai mult, în 2024, acesta s-a căsătorit cu o rusoaică cu care s-a postat pe pagina sa de Facebook.
Citește și: Rețeaua lui Georgescu: 20.000 conturi TikTok activate în ziua alegerilor. 5.000.000 vizualizări/oră
Interesant de remarcat, pe profilul de autor al lui Anthony J. Constantini de pe site-ul The American Conservative nu mai apare nimic despre masteratul pe care l-a făcut în Rusia între 2016 și 2019.
Citește și: Călin Georgescu, turnat și de Bogdan Peșchir: Am plătit peste 380.000€ la TikTok pentru campania lui
La fel de întâmplător, precum a dispărut și valul Călin Goergescu, pe profilul lui Constantini a dispărut și informația despre doctoratul pe care îl face la Viena, orașul cunoscut drept „casa spionilor ruși” din Europa, unde și-a dus veacul și Călin Georgescu în ultimii 10 ani.
Citește și: Manipularea masivă pe TikTok în favoarea lui Călin Georgescu a speriat Franța. Rețeta Kremlinului
Informațiile despre studiile sale în Rusia mai sunt diponibile doar pe pagina lui de Facebook și pe LinkedIn.
De asemenea, celălalt articol care cerea retragerea americanilor din România, apărea pe „National Interest”, o publicație controlată timp de decenii de Dmitri Simes, un rus care în 2022 s-a mutat definitiv din SUA în Rusia, ca să participe la emisiunile propagandistului Vladimir Soloviov - cel care amenința cu o lovitură nucleară chiar în Capitala României.
Citește și: Campanie plătită pro Georgescu pe FB la fel ca pe TikTok. Pagini cu milioane de urmăritori îl susțin
Americanul rusificat sare în apărarea lui Călin Georgescu
Într-un articol recent din The American Conservative, Constantini argumenta că România nu mai este un aliat strategic al Statelor Unite și că retragerea bazei aeriene de la Mihail Kogălniceanu ar trebui să fie o prioritate a administrației Trump.
El susținea că România nu ar trebui să fie un partener prioritar în contextul geopolitic global, având în vedere că Marea Neagră nu este un punct crucial pentru interesele naționale ale SUA, iar Turcia, un alt aliat NATO, controlează deja accesul prin Bosfor.
Un alt argument adus de Constantini este legat de retragerea din Europa pentru a alinia politica externă a SUA cu interesul național, concentrându-se pe Asia și China.
Redăm mai jos integral articolul în care Constantini denigra România
„Într-o turnură deloc surprinzătoare a evenimentelor, comisia electorală din România i-a interzis populistului de dreapta Călin Georgescu să candideze la alegerile prezidențiale din luna mai.
Acesta nu este primul act de nebunie electorală din această țară din sud-estul Europei.
La sfârșitul anului trecut, Curtea Constituțională a României a anulat primul tur al alegerilor prezidențiale, câștigat de Georgescu, argumentând că Rusia a intervenit în alegeri prin cumpărarea în masă de conturi TikTok pentru a-l sprijini pe Georgescu, care este sceptic față de NATO și democrația liberală.
Dezvăluirea faptului că, de fapt, a fost un partid de centru care a cumpărat conturile TikTok în încercarea de a-l susține pe Georgescu (despre care se credea că nu va câștiga, ci va lua voturi de la un alt candidat de dreapta) nu a avut aparent nicio influență asupra cazului.
Dar acum, alegerile vor continua fără Georgescu, care era un favorit clar cu peste 40% în unele sondaje numai în primul tur.
La momentul respectiv, administrația Biden a sprijinit anularea, exprimându-și îngrijorarea cu privire la presupusa interferență a Rusiei.
Dar, spre deosebire de administrația Biden, administrația Trump a intrat în funcție exprimându-și îngrijorarea cu privire la acțiunile României.
Vicepreședintele J.D. Vance a criticat anularea alegerilor din România în discursul său la Conferința de Securitate de la München, iar administrația Trump ar fi făcut presiuni asupra oficialilor români pentru a-i permite lui Georgescu să candideze în mai. Elon Musk, aliatul lui Donald Trump care s-a interesat de politica europeană populistă de dreapta, a comentat, de asemenea, interdicția, numind-o „o nebunie”.
Este bine să se ridice împotriva unor astfel de acțiuni vădit antidemocratice.
Dar administrația Trump ar trebui să meargă mai departe, folosind această ocazie pentru a trasa o linie fermă în nisip, anunțând că retrage trupele și sprijinul de la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu.
Majoritatea americanilor nu au auzit probabil de această bază, numită și Baza aeriană 57. Dar ea a jucat un rol geopolitic major.
Baza este în curs de extindere și va fi în curând cea mai mare bază aeriană a NATO, cu un contingent de 10 000 de militari; în prezent găzduiește deja peste 4 000 de soldați americani.
Locația sa, direct la Marea Neagră, a făcut-o un bun imobiliar de primă mână pentru liberal-democrații care doreau să extindă influența Americii în anii 2000, când administrația Bush a invitat România în NATO.
Retragerea sprijinului american pentru bază nu ar fi în dezacord cu prioritățile administrației din secolul XXI; într-adevăr, le-ar sprijini și le-ar consolida. Trump este în mod clar interesat de realinierea politicii externe americane cu interesul său național. Aceasta înseamnă dezangajarea din Europa, orientarea către Asia și cheltuirea banilor americani pentru cetățenii americani, în loc de aventuri inutile în străinătate.
Alegerile de personal, declarațiile și acțiunile administrației au făcut ca aceste obiective să fie foarte clare.
Printre acestea se numără numirea lui Elbridge Colby în funcția de subsecretar al apărării pentru politică, care a îndemnat în mod repetat Europa să facă mai mult și a solicitat un pivot asiatic, precum și declarațiile secretarului de stat Marco Rubio privind multipolaritatea și încercările de a redeschide negocierile cu Rusia. Administrația a declarat chiar aliaților europeni că nu va mai efectua exerciții militare cu europenii după 2025.
Baza este, de asemenea, costisitoare. Cazarea a mii de soldați și a familiilor acestora nu este un demers ieftin.
Extinderile anterioare au costat o avere. Guvernul României susține că va acoperi costul actualei extinderi, estimat la peste 2,7 miliarde de dolari, cu lucrări în desfășurare până în 2040, dar este greu de imaginat că guvernul nu speră să recupereze costul cumva pe parcurs.
Luând în considerare toate acestea, este cu adevărat dificil de imaginat ce beneficii obțin Statele Unite de pe urma Bazei Aeriene 57.
Baza este importantă pentru România, desigur, care se uită în prezent peste mare spre o Rusie care și-a extins coasta Mării Negre prin cucerirea unei mari părți din sudul Ucrainei și a transformat Marea Azov într-un lac rusesc.
Dar importanța sa pentru România nu o face importantă pentru Statele Unite.
Chiar dacă establishmentul românesc permite unui candidat cu adevărat de dreapta să candideze - și poate, dacă se simte deosebit de democratic, să câștige - nu va schimba interesele naționale geografice ale Americii.
Administrația Trump, cu înghețarea ajutorului său și cu reducerile de cheltuieli recomandate de Departamentul pentru eficiență guvernamentală, este în mod clar interesată de reducerea risipei și de reajustarea politicii externe americane.
Ar trebui să înceapă prin a analiza mai atent prezența noastră militară în România.
Dar, în mod bizar, liderii europeni încă nu par să creadă că America va înceta cu adevărat să îi mai apere.
Recenta lor serie de reuniuni privind cheltuielile de apărare - pe care Bruxelles-ul le-a lăudat ca fiind schimbătoare - nu a produs nimic mai mult decât o promisiune de a se gândi mai mult la această problemă în lunile următoare.
Un diplomat european, care a vorbit presei sub protecția anonimatului, a declarat că va trebui să persevereze „până la moartea lui Trump”, părând să creadă că lucrurile vor reveni la normal odată ce cel de-al 47-lea președinte va părăsi biroul.
Părăsirea Bazei Aeriene 57, însă, ar arăta clar că lucrurile s-au schimbat definitiv. România pare să creadă în continuare că America are nevoie de această bază, ceea ce poate explica de ce s-a simțit încrezătoare în a sfida dorințele administrației Trump cu privire la Georgescu.
Dar în timp ce ultimul președinte republican, George W. Bush, a invitat România în NATO și a crezut că obiectivul Americii ar trebui să fie răspândirea democrației cât mai departe posibil, acest președinte vede în mod clar lumea diferit, și pe bună dreptate.
Să luăm, de exemplu, locația bazei. Dacă America ar încerca să păstreze unipolaritatea, o bază la Marea Neagră - a cărei prezență este un iritant permanent pentru Rusia - ar putea avea sens.
Dar, din perspectiva unei politici externe preocupate de interesul național, America nu câștigă prea mult de pe urma unei prezențe acolo.
Turcia, aliat NATO - care găzduiește și o bază NATO importantă - controlează deja Bosforul. Iar Marea Neagră, deși este un corp de apă regional important, nu este chiar un element asupra căruia Statele Unite trebuie să aibă un anumit control.
Aceasta reprezintă doar aproximativ 2,5 % din comerțul internațional. Spre deosebire de Pacificul de Vest, în care se află posesiuni americane precum Guam și Hawaii, Marea Neagră nu este aproape de nicio masă de pământ americană”, scria Anthony J. Constantini în The American Conservative.
