Au fost executate lovituri aeriene și primele tancuri israeliene au înaintat în zona de sud a Fâșiei, considerată până acum un adăpost pentru populația civilă greu încercată.
În același timp, Washingtonul crește presiunea asupra Israelului pentru a minimiza impactul asupra populației civile. Iar Israelul are de rezolvat o ecuație complicată pe termen mediu. Și o dilemă morală.
Speranțele începuseră să încolțească după ce un prim acord de încetare a focului, cu începere din 24 noiembrie, prevăzut inițial pentru patru zile, fusese prelungit la o săptămână. Dar, din 1 decembrie, ostilitățile s-au reluat.
Israel - Hamas: victoria în război nu este suficientă
Din perspectivă israeliană, principala cauză a fost refuzul Hamas de a negocia întoarcerea femeilor rămase încă în captivitate. A mai fost și un atac cu rachete asupra Israelului, în zorii zilei de 1 decembrie.
La acestea s-a adăugat insistența Hamas de a schimba drastic termenii acordului de încetare a focului.
Cu toată presiunea internațională asupra Israelului, Hamas avea mai mare nevoie de încetarea focului, pentru a-și regrupa forțele după loviturile grele primite în prima parte a ofensivei israeliene.
Din punct de vedere militar, singura opțiune a Israelului a rămas conti-nuarea conflictului. Orice altă variantă ar însemna o recunoaștere că Hamas nu poate fi destructurat prin mijloace militare.
O dublă lovitură, de fapt, după ce atacul Hamas din 7 octombrie a scos la iveală lacune majore în sistemul israelian de securitate și a arătat unde poate duce divizarea profundă a scenei politice și a societății, urmare a cooptării extremiștilor la guvernare.
Victorie tactică, incertitudine strategică
Dincolo de planul militar, Israelul se află în fața unei ecuații politice foarte complicate. Armele îi pot asigura victoria tactică. Dar va obține Israelul victoria strategică, pe termen mediu și lung?
Pentru întreaga lume civilizată, Israelul, ca stat suveran și recunoscut internațional, are nu numai dreptul, ci și datoria de a se apăra și a-și proteja populația.
După lovitura încasată în 7 octombrie, însă, guvernul pare să fi intrat într-o logică de război, dar nu este clar dacă o victorie militară, oricât de strălucită, ar fi soluția pentru a atinge scopurile legitime ale Israelului.
Numărul mare al victimelor civile și distrugerile colosale din Fâșia Gaza au dus, dacă nu la înstrăinarea, cel puțin la o distanțare din partea partenerilor tradiționali, începând cu Statele Unite.
Dar, dacă în aceste direcții punțile pot fi refăcute prin eforturi politice și diplomatice, radicalizarea populației musulmane, în Orientul Mijlociu și peste tot în lume, va rămâne o problemă deschisă pentru mult timp.
Iar partea proastă pentru Israel este că nu prea are opțiuni.
Hamas trebuie lichidat, iar aceasta nu se poate face decât prin forță. Dar Hamas folosește populația civilă din Gaza pe post de scut viu.
Victimele civile sunt, în acest caz, ine-vitabile. Israelul este obligat să meargă pe sârmă – să desfășoare o ofensivă în rândul Hamas și să-și convingă aliații și opinia publică internațională că a făcut tot ce a putut pentru a-i proteja pe civili. Dar cine poate spune cu certitudine că a făcut sau nu tot ce se putea face, din moment ce luptătorii Hamas se ascund deliberat printre civili?
„Politica ostaticilor“ – cât se poate negocia cu teroriștii?
Hamas a folosit până acum ostaticii luați în operațiunea din 7 februarie ca monedă de schimb, pentru a câștiga timp după replica israeliană.
Cu fiecare ostatic eliberat, valoarea celor încă păstrați creștea – pe măsură ce opinia publică israeliană și mai cu seamă apropiații celor răpiți creșteau presiunea asupra guvernului Netanyahu pentru a negocia în continuare.
Dar până unde poate merge negocierea cu teroriștii, fie ea și prin intermediul Egiptului și Qatarului?
Foto: Profimedia Images
Dintr-odată, chiar prin interpuși, Hamas a devenit un interlocutor politic. Iar exemplul Hamas ar putea fi urmat și de alți actori statali și nonstatali din întreaga lume, într-o politică nebunească
a ostaticilor.
Rusia a practicat deja acest joc murdar, atunci când a răpit zeci de mii de copii Ucrainei, cărora încearcă să le șteargă identitatea.
O mică parte au fost eliberați. Iranul reține abuziv cetățeni occidentali pe care-i folosește drept monedă de schimb pentru a obține concesii politice și economice.
În septembrie, cinci americani deținuți de regimul teo-cratic de la Teheran au fost eliberați în schimbul deblocării de către SUA a unor active iraniene în valoare de 6 miliarde de dolari.
Folosirea ostaticilor, atunci când împrejurările o vor permite, poate fi atractivă pentru toți adversarii Occidentului care vor să-și consolideze pozițiile. O perspectivă terifiantă, pe care nicio operațiune militară n-o poate înlătura.
