Echipa, formată din Rana Zoulghina, medic pediatru, Mahrous Alsoud, medic cardiolog, Ahmed Bezarto, Ihab Aldahal și Hassan Vazan, a deschis un spital nou.
În afară de asistența acordată, un ajutor pentru medicii locali, supraaglomerați, echipa a avut fonduri strânse pentru deschiderea unui spital nou și dotarea cu medicamentele de maximă necesitate și pentru a da oamenilor ce trăiesc strict din ajutoarele primite și care ajung la ei cu întârzieri foarte mari.
Dincolo de Turcia, poporul sirian e în colaps
„Totul mă doare când e vorba de poporul meu uitat, dar când văd că oamenii nu mai au dorințe, nu îndrăznesc să ceară nimic, au privirea pierdută, asta nu pot suporta.”
„Am dat bani oamenilor, să le redăm un pic de demnitate. Poporul sirian nu e un popor cerșetor, această zacere fără rost, fără să îndrăznească să se gândească la viitor, îl ucide”, spune dr. Mahrous Alsoud.
Permisele de intrare au fost acordate foarte greu de către Turcia, ale căror autorități se comportă din ce în ce mai dur cu sirienii, refugiați sau nu, fără respect.
„Ca orice autoritate de ocupație, căci asta este Turcia. Nu veți auzi nicio organizație siriană criticând Turcia, pentru că ar periclita intrarea cu ajutoare”, spune dr. Mahrous Alsoud.
Totuși, medicul, venit din Marea Britanie, a criticat autoritățile turcești.
„Nu se mai poate așa. Dincolo de graniță, poporul sirian e în colaps. Nevoile sunt uriașe, viața este lipsită de orice demnitate, oameni înghesuiți în corturi, fără toalete, apă insuficientă și nepotabilă, focare de infecție.
Oamenii sunt bolnavi, flămânzi și fără adăpost, iar autoritățile turcești nici n-ar elibera permise de intrare.
Trebuie să ai relații, legături cu organizații care se au bine cu autoritățile ca să capeți permis de intrare.
În acest punct ne aflăm, ca o putere străină să dicteze dacă poți intra sau nu în țara ta să ajuți în cazul unui cataclism devastator”, spune dr. Alsoud.
Timp pierdut la frontierele Turciei
Rana Zoulghina, soția doctorului Mahrous Alsoud, este medic pediatru în Marea Britanie și ceea ce a văzut în nordul Siriei a umplut-o de amărăciune.
Asistența medicală în general este foarte problematică, fiind nevoie continuă de medicamente pentru civilii răniți în război, afectați de foamete, iar acum victime ale cutremurelor gemene.
În zonele afectate de cutremure, oamenii pur și simplu s-au ajutat între ei, cum au putut, cu forțe proprii. Întârzierea ajutoarelor, pentru că Turcia nu deschisese granițele, a avut urmări tragice. Mulți oameni au murit, poate puteau fi salvați.
Echipa de medici era pregătită să intre, să intervină, dar a pierdut o zi întreagă așteptând permisele de intrare. O zi la intrare, o zi la ieșire, timp pierdut.
„Adevărul este că lumea a uitat de poporul sirian, l-a abandonat. Noi, medicii sirieni care am intrat, suntem din Marea Britanie, Germania, Turcia și am venit să ajutăm, imediat ce am văzut ce s-a întâmplat.
Asta este menirea unui medic. Colegii de la spitalul unde lucrez în Marea Britanie au fost foarte înțelegători, mi-au dat liber câteva zile. „Du-te, Rana, fă ceea ce trebuie”.
Nu te poți uita în ochii copiilor
Situația la fața locului este de nesuportat. După 12 ani de război, exista deja o lipsă acută de resurse, ceea ce a afectat oamenii, în special copiii care trăiesc în partea de nord a Siriei.
Cutremurul este doar ultima cruzime care s-a abătut asupra oamenilor din acea zonă.
Există 4 milioane de copii care trăiesc sub pragul zero al nevoilor de bază.
Acești copii afectați de cutremurele catastrofale și de replicile ulterioare au nevoie urgentă de hrană, apă, adăpost și asistență medicală și psihosocială de urgență.
„În timpul activității mele acolo am văzut multe cazuri de malnutriție atât la copii, cât și la mame.
Sunt copii cu vârsta de 3 ani de mărimea și greutatea unui copil de 6 luni.
Nu te poți uita în ochii lor febrili. Mamele sunt foarte slabe și deprimate, fără bani, fără mâncare, fără lucruri de bază pentru a trăi și a mânca”, spune medicul Rana Zoulghina care a consultat copii atât la corturi, cât și în spitalele zonale.
Copiii sirieni au nevoie de voi. De zece ani au nevoie de voi
„Sunt o mulțime de copii cu diaree și vărsături. Știm cu toții că holera se răspândește odată cu dezastrul natural.
Copii cu infecții respiratorii, bebeluși născuți prematur și nu există echipamente disponibile suficiente pentru a le ajuta respirația.
„Copiii sirieni au nevoie de voi! De zece ani au nevoie de voi.”.
„Am văzut mulți copii cu reziduuri neurologice, cum ar fi hidrocefalia, sindroame rare care ar putea fi un efect al expunerii la anii de război chimic pe care Bashar al-Assad l-a folosit împotriva propriului popor.”
„Mi s-a frânt inima când am văzut efectul devastator al cutremurului, DAR, un mare DAR, situația era deja devastatoare înainte de cutremur, iar cutremurul a adăugat doar o mică zdruncinătură în inima lumii pentru a-i aminti că în Siria există un popor adus în colaps, un popor care trăiește în cele mai rele condiții.”
„Am un mesaj către întreaga lume: Poporul sirian, copiii sirieni au nevoie de voi, au avut deja nevoie de voi în ultimii 10 ani, dar acum nevoia este extremă.”
