Alianța Turcia România nu poate curăța Marea Neagră de minele lui Putin. Liderii apărării din Turcia, Bulgaria și România au oficializat un pact, la 11 ianuarie, menit să protejeze transportul maritim din Marea Neagră de minele puse în timpul atacului Rusiei împotriva Ucrainei, dar nu este de ajuns.
Decizia luată de Bulgaria, România și Turcia va aduce rezultate pozitive pentru comerțul din regiune, permițând în același timp marinelor mai mici din NATO să își asume o sarcină semnificativă, dar, fără îndoială, se vor confrunta cu cantitățile masive de mine răspândite în întreaga regiune, potrivit unav.edu.
Alianța Turcia România nu poate curăța Marea Neagră de minele lui Putin. Cine intervine?
Conform acordului, grupul operativ va include nave de contramăsuri pentru mine și o navă de comandă și control ce vor fi desfășurate 15 zile de cel puțin două ori la șase luni.
Un comitet de comandanți navali din cele trei țări va supraveghea operațiunile, întrunindu-se de cel puțin două ori pe an. Conducerea generală se va roti la fiecare șase luni.
Potrivit unei declarații a ministerului turc al Apărării, activitățile inițiativei MCM Marea Neagră nu sunt îndreptate împotriva niciunei alte țări. Totuși, declarația comună arată că inițiativa va contribuie la îmbunătățirea interacțiunii și a relațiilor de vecinătate dintre participanți, fără a înlocui prezența NATO și activitățile de descurajare și apărare în curs în regiunea Mării Negre, îndreptate împotriva Rusiei.
Marina bulgară operează trei vânători de mine, trei drăgători de clasă Sony transferate din Uniunea Sovietică la începutul anilor 1980 și șase drăgători de mine de țărm clasa Olya.
Forțele navale române au în serviciu patru drăgători de clasă Musca. Acestea au fost date în funcțiune între 1987 și 1989. Primul dintre cei doi vânători de mine Sandown nou achiziționați din Marea Britanie a sosit în România la sfârșitul lunii decembrie 2023.
Marina turcă are cinci vânători de mine din clasa Engin cumpărați din Franța în 1997, plus șase nave din clasa Aydın.
Defense Express notează că planurile de a începe o operațiune comună între aceste țări au fost discutate activ încă din 2023, iar semnarea acordului-cadru este doar primul pas în implementarea planurilor.
După cum a raportat Defense Express, forțele comune ale tuturor celor trei țări care pot fi implicate în deminarea Mării Negre sunt aproximativ 20 de drăgători de mine, dintre care cele mai avansate sunt navele turcești din clasa Aydın
În plus, România este întărită și de drăgătorii de mine britanici din clasă Sandown, care i-au fost transferate după dezafectarea din Royal Navy.
Marina Forțelor Armate ale Ucrainei a estimat durata deminarii mărilor Negre și Azov la 3-5 luni pentru deminarea doar a rutelor maritime, dar, în general, deminarea ambelor mări poate dura 3-5 ani.
Convenția de la Montreux, o piedică pentru navele de război ale Rusiei, dar și pentru NATO
De la suspendarea Acordului privind cerealele la Marea Neagră, în iulie, a fost deschisă o dezbatere cu privire la necesitatea ca NATO să desfășoare unul dintre grupurile sale maritime permanente (SNMG) în regiune ca mijloc de a sprijini comerțul spre și din porturile ucrainene Odesa și Ciornomorsk.
Fără niciun acord în această chestiune, în mare parte din cauza situației problematice pe care o creează Convenția de la Montreux cu controlul asupra strâmtorilor Turciei, NATO a hotărât în cele din urmă să formeze o forță operativă navală independentă de celelalte SNMG-uri și formată exclusiv din neve românești, bulgărești și turcești, trei țări NATO cu coaste la Marea Neagră.
Acestea nu îndeplinesc operațiuni NATO, cum ar fi operațiunea Sea Guardian în curs de desfășurare în Marea Mediterană, ci mai degrabă sunt o forță navală care să completeze SNMG-urile existente.
Convenția de la Montreux a fost semnată în 1936, acordând Turciei controlul administrativ atât asupra strâmtorii Bosfor, cât și asupra strâmtorii Dardanele.
De atunci, Turcia deține controlul asupra regiunii, păzind cu grijă singura poartă către regiunea Mării Negre.
Odată cu izbucnirea conflictului din Ucraina în februarie 2022, Turcia a invocat articolul 19 al Convenției și a anunțat închiderea strâmtorilor pentru navele de război rusești și ucrainene.
Articolul citat stabilește că în timpul războiului și fără o implicare directă a Turciei în acesta, toate navele de război au libertatea de tranzit, cu excepția celor ale părților implicate în conflict.
Aceasta a însemnat că Rusia nu a mai putut trimite nave de război suplimentare în regiune pentru a-și sprijini forțele terestre de pe litoral.
Marina rusă, ca și până acum Marina sovietică, s-a confruntat întotdeauna cu probleme majore din cauza lipsei de baze navale și de porturi cu acces la oceanele lumii.
Flota Baltică cu sediul în Kaliningrad trebuie să tranziteze strâmtorile daneze. De asemenea, Flota de Nord trebuie să tranziteze prin GIUK din Atlanticul de Nord, iar flota Mării Negre prin strâmtorile Turciei pentru a ajunge în Mediterana.
Dar la fel ca Rusia, și NATO a avut și dificultăți din cauza Convenției de la Montreux. Turcia a fost reticentă de a face o excepție pentru a permite trecerea navelor de război NATO, chiar dacă nu erau implicate direct în război.
Astfel, pentru a ocoli Convenția, NATO trebuie să modifice structura și distribuția SNMG-urilor, atribuind câte un grup fiecărei regiuni maritime, care să fie constituit de marinele din acea regiune.
Starea actuală a apelor Mării Negre cu mii de mine navale necesită capacități puternice de curățare a minelor pentru a sprijini tranzitul navelor comerciale fără pericolul de a lovi o mină.
Răspunsurile inițiale la această perturbare au vizat stabilirea unui coridor maritim alternativ mai aproape de coasta țărilor NATO, România și Bulgaria, astfel încât Rusia să nu intervină.
Este doar un prim pas pentru consolidarea Marinelor NATO pentru a contracara pe viitor orice agresiune a Rusiei pe mări și oceane.
