A câștigat, așadar, președintele Macron pariul său cu declanșarea alegerilor anticipate? Pot partenerii europeni ai Franței să răsufle ușurați?
A pierdut cu adevărat Reuniunea Națională? Și ce va înțelege extrema dreaptă din rezultatele turului doi? Iată câteva afirmații larg răspândite în presa internațională după alegerile franceze și care ar merita revăzute.
„Un pariu câștigător pentru Macron“. A câștigat doar timp
Dizolvarea Adunării Naționale a părut mai mult decât un pariu pentru Emmanuel Macron - a părut o adevărată ruletă rusească.
Rezultatul alegerilor a avut însă darul de a șterge impresia ascensiunii irezistibile a extremei drepte. Dacă Emmanuel Macron și-a gândit mișcarea ca pe o modalitate de a resuscita „barajul republican“ împotriva extremei drepte, atunci a funcționat.
Impresia de creștere inexorabilă a extremei drepte risca să dea un impuls irezistibil la alegerile prezidențiale din 2027. O astfel de catastrofă ar fi fost ireversibilă. Iar dacă barajul împotriva extremei drepte a funcționat în 2024, de ce nu ar funcționa și în 2027?
Pentru Macron și tabăra republicană, timpul poate fi acum o resursă politică prețioasă - Foto: Profimedia Images
Ceea ce Emmanuel Macron a câștigat se numește timp. Iar timpul poate fi o resursă prețioasă în politică.
Vor fi trei ani în care Franța își va menține angajamentele europene și euroatlantice, cu toate dificultățile generate de un Parlament fragmentat, fără majoritate. Dar și trei ani în care „frontul republican“ poate propune o personalitate capabilă să unească Franța și să mențină barajul în fața extremei drepte.
„Partenerii internaționali ai Franței răsuflă ușurați“. Până la proba contrarie.
În definitiv, la stânga, Jean-Luc Mélenchon nu este cu nimic deosebit de Le Pen când vine vorba de Rusia - Foto: Profimedia Images
Nimeni nu știe ce ar fi putut face cu adevărat extrema dreaptă, odată ajunsă în sediul guvernului din Palatul Matignon. Dar temerea cea mai mare era aceea că resurse destinate acum sprijinirii Ucrainei ar fi fost deturnate în favoarea unor proiecte sociale generoase promise de extrema dreaptă sau pentru controlul imigrației.
Declarațiile lui Vladimir Putin, premergătoare turului doi, în care acesta și-a exprimat clar preferința pentru Marine Le Pen, n-a făcut decât să alimenteze și mai mult temeri deja existente.
Și, desigur, partenerii europeni ai Franței au răsuflat ușurați în seara alegerilor, când a devenit clar că extrema dreaptă nu va guverna Franța.
„Regele de pe TikTok“, Jordan Bardella, nu a avut ocazia de a arăta ce poate la guvernare. Iar acesta nu e neapărat un dezavantaj - Foto: Profimedia Images
Dar îndiguirea formațiunii Marinei Le Pen a venit cu un preț: readucerea în jocurile de putere a populismului de stânga reprezentat de Franța Nesupusă a lui Mélenchon. Aceasta nu este deloc o veste bună pentru Ucraina și aliații ei europeni.
În definitiv, abordarea„nesupușilor“ față de războiul Rusiei și, în general, față de Kremlin și Vladimir Putin, nu e cu nimic deosebită față de cea a extremei drepte. Puterea în Franța nu a căzut în mâinile partidului pro-rus al Marinei Le Pen, dar din alianța care a câștigat alegerile face parte pro-rusul Mélenchon.
Pentru a răsufla cu adevărat ușurați, europenii trebuie să mai aștepte și să vadă dacă Emmanuel Macron va reuși să creeze o alianță centristă din care „nesupușii“ și extrema dreaptă să fie excluse. Ceea ce se anunță o misiune dificilă.
„Reuniunea Națională a pierdut“. Depinde de unde privești
Rezultatele turului doi al alegerilor franceze au fost o surpriză, prin clasarea pe locul al treilea a Reuniunii Naționale, dată de sondaje drept câștigătoare, cu sau fără majoritate absolută.
Dar termenii de victorie și înfrângere pot fi ușor relativizați. Reuniunea Națională nu va guverna Franța, dar s-a profilat drept cel mai mare partid de sine stătător din Adunarea Legislativă, cu 143 de locuri. Un câștig de 54 de locuri față de alegerile precedente. Este aceasta o pierdere sau mai degrabă un câștig?
„Blondul este noul brun“, construcție ironică a manifestanților anti-extremă dreapta din Germania - Foto: Profimedia Images
Nimeni nu știe exact ce a fost în mintea lui Emmanuel Macron atunci când a dizolvat Adunarea Națională, dar mulți comentatori au acreditat ideea că președintele francez ar fi intenționat să lase liber drumul extremei drepte către Palatul Matignon.
Lipsită de soluții clare, cu un program considerat de experți drept nesustenabil, extrema dreaptă ar fi avut toate șansele să se compromită în următorii trei ani. Jordan Bardella, prezumtivul prim ministru, „regele de pe Tik Tok“, în vârstă de 28 de ani și cu studii universitare neterminate, este considerat pe scară largă drept nepregătit pentru o înaltă funcție în stat.
Cu un Parlament lipsit de majoritate și două alianțe cu o slabă coeziune (Noul Front Popular de stânga și alianța prezidențială centristă), următorii ani vor fi marcați de conflicte și instabilitate. Este exact ceea ce-i convine extremei drepte, care va rămâne și pentru următoarea perioadă în postura care-i convine cel mai mult: aceea de permanentă promisiune.
„Extrema dreaptă se normalizează“. Nu mai este atât de sigur
Reuniunea Națională a trecut printr-un amplu proces de transformare internă, menit a face uitate atât originile fasciste ale Frontului Național cât și abordările extreme ale anilor precedenți.
Astfel, Reuniunea Națională a renunțat la unele propuneri radicale, cum ar fi părăsirea Uniunii Europene și a zonei euro sau ieșirea din structurile de comandă militare ale NATO.
Pasajul din program referitor la întărirea relațiilor cu Rusia a fost eliminat discret, întrucât devenise incomod în condițiile războiului de agresiune.
După modelul Fraților Italiei, formațiunea Georgiei Meloni, Reuniunea Națională părea să treacă prin același proces de „normalizare“. De altfel, imediat după alegerile europene, Le Pen îi întinsese mâna premierei de la Roma, pentru o alianță împotriva Bruxelles-ului.
Deplasarea spre centru ar fi urmat să facă din Reuniunea Națională un partener frecventabil în ce privește alianțe naționale și europene. De asemenea, să-i aducă voturi suplimentare, din partea unul electorat până atunci speriat de propuneri prea radicale.
Strategia a asigurat un avans în număr de voturi și de mandate, dar insuficient pentru preluarea puterii și, mai ales, pentru spargerea „barajului republican“.
Ce va face acum extrema dreaptă? Va continua procesul de „normalizare“ sau va considera că deplasarea spre centru nu este rentabilă din punct de vedere electoral?
Mișcarea din Parlamentul European indică mai degrabă o revenire la abordarea radicală. Respinsă de Georgia Meloni, Reuniunea Națională s-a alăturat grupului „Patrioți pentru Europa“ inițiat de Viktor Orban, considerat drept calul troian al Rusiei în Occident. Aceasta numai a „normalizare“ nu arată.
