Extinderea Consiliului de Securitate al ONU și nevoia urgentă de reformare a birocrației internaționale sunt cerințele cele mai importante ale acestei reuniuni.
Experții susțin că sistemul ONU a început să se „particularizeze”, angajații tinzând să lucreze pentru interesele propriilor țări, și este momentul ca organizația internațională să-și recapete neutralitatea. Iar acest lucru se poate realiza prin lărgirea Consiliului de Securitate cu țări subreprezentate, care să echilibreze deciziile astfel încât China și Rusia să nu mai poată să blocheze rezoluțiile menite să gestioneze crizele, favorizând propriile interese.
Potrivit unui document al ONU prezentat Adunării Generale în 2019, din 358 de poziții de top, 98 dintre ele (27%) erau deținute de China, Franța, Marea Britanie, SUA și Rusia, P5 sau membri permanenți ai CSONU care se bucură de dreptul de veto. India deține 12, Pakistanul 4 și Turcia o funcție birocratică de rang înalt în organismul mondial.
În privința personalului profesionist angajat, din 890 de posturi, 521 (58%) sunt deținute de națiunile P5. India, Pakistanul și Turcia nu dețin nicio poziție la acest nivel. Dintr-un total de 37.505 angajați ai ONU, 5.947 (15%) sunt din țările P5.
Ban Ki-moon, care a fost secretar general al ONU între 2007-2016, a declarat că a încercat să aducă eficiență în secretariatul ONU, dar că a avut doar „pe jumătate succes”.
„Instrumentele esențiale ale cooperării internaționale sunt contestate, iar impulsul unilateralist este în creștere. Acest lucru aduce provocări și mai grave în țările în curs de dezvoltare din punct de vedere social, economic și politic”, a spus Ban Ki-moon, precizând că Adunarea Generală din 2020 trebuie să funcționeze pentru a stabili un sistem internațional de guvernanță desemnat pentru răspunsul global la crize, nu pentru satisfacerea propriilor interese.
Menționând veto-ul Rusiei care a blocat ajutorul umanitar pentru persoanele afectate de războiul din Siria și indiferența Chinei față de această rezoluție, fostul secretar general a declarat că CSONU nu a putut să-și facă treaba nici măcar în conformitate cu Carta ONU.
„A fost frustrant pentru mine ca secretar general că nu am putut ajuta oamenii din Siria. Există o propunere la CSONU că țările P5 nu ar trebui să utilizeze veto pentru a bloca asistența umanitară. Dar acest efort nobil nu este susținut de multe alte țări”, a subliniat Ban Ki-moon.
Printre acțiunile ONU de succes, fostul secretar general a menționat înființarea Curții Penale Internaționale (CPI) în 2002, una dintre cele mai mari realizări ale organismului mondial din trecutul. CPI este singura instanță internațională permanentă cu jurisdicție de urmărire penală a persoanelor pentru crimele internaționale de genocid, crimele împotriva umanității, crimele de război și crimele de agresiune.
Asistentul lui Ban Ki-moon, Vijay Nambiar, un diplomat indian, a remarcat că multe țări nu mai au încredere în organizația mondială și au tendința de a forma grupuri în afara acesteia pentru a-și rezolva problemele.
Astfel, din cauza eșecului ONU de a media la nivel internațional, au apărut 34 de grupări regionale și internaționale în afara organismului mondial, de la UE la G7, G20, NATO, Organizația de Cooperare din Shanghai, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est și altele. 15 tratate au apărut, de asemenea, în afara sistemului ONU, inclusiv Acordul de securitate nucleară, Grupul de control al tehnologiei rachetelor, Grupul australian și „Aranjamentul Wassenaar”.
„A venit timpul ca ONU să își reformeze și să-și revizuiască structura de bază, până când nu e prea târziu”, a declarat Nambiar.
„Trebuie să recunoaștem că o alternativă la acest organism mondial este haosul, absența statului de drept, care este mult mai dificil de gestionat”, a spus el.
