Definitivatul în învățământ și acordarea titlului de profesor cu drept de practică în învățământul preuniversitar reprezintă recunoașterea competențelor necesare pentru exercitarea profesiei didactice, recunoaștere care se obține în urma unui examen național.
Este nevoie atât de definitivat, cât și de titularizare ca să ai un post garantat pe termen lung în învățământ. Fără definitivat, îți poți păstra catedra atâta vreme cât un cadru didactic cu punctaj mai mare nu cere același post. Pe de altă parte, poți lua examenul de definitivat, dar fără posturi disponibile, nu îți garantează obținerea unui loc într-o școală.
În 2021, 556 de candidați, cadre didactice care deja activează în învățământ, au obținut note sub 5. Pe de altă parte, 76,06% au reușit să obțină peste nota 8, care reprezintă nota de trecere a examenului.
Cum e posibil ca niște oameni care predau și evaluează deja elevi să nu fie în stare să obțină măcar nota 5 la un concurs atât de important? Răspunsul nu are legătură întotdeauna doar cu pregătirea candidatului, ci și cu starea lui emoțională, starea de sănătate sau oboseală, rezistența la stres și chiar nivelul veniturilor sale.
Citește și: Doar 44% dintre profesori au luat examenul de titularizare din acest an
2-3 puncte diferență la contestații
Gabriela, învățătoare în județul Ilfov, își amintește: „Când am dat definitivatul, eram într-o sală unde nu mergea aerul condiționat. Era caniculă. Examenele sunt foarte complexe, trebuie să acoperi matematica, româna, psihologia și metodica în patru ore. Mereu am spus că ar trebui să se dea examenul în două zile.
Eu am luat 9.30 și am fost mulțumită. Acum, însă, pe site-urile profesorilor se discută multe cazuri în care la definitivatul de anul acesta s-au depus contestații care au fost recorectate cu 2-3 puncte în plus, dar și în minus. O colegă a luat 8 și a depus contestație, (pentru că, fiind mulți pe un loc, și o sutime contează la repartizare) și după recorectare a fost notată cu 4. Cum e posibil? Cum se corectează oare lucrările acestea?”
Alex este cadrul didactic în învățământul special din Huedin și are el însuși deficiență de auz.
„Nu am luat definitivatul nici anul acesta. În limbajul semnelor există prea puține reguli de gramatică (cazuri, genuri, timpuri). Este foarte greu pentru un deficient de auz să scrie fără greșeli, mai ales în limba română, unde există atâtea excepții.
Aș fi avut dreptul la un interpret din limbajul mimico-gestual care să scrie pentru mine, dar, fiind eu însumi interpret și fiind puțini interpreți în zonă a căror limbă maternă să fie limbajul semnelor, știam că în acea perioadă toți interpreții auzitori, dar din familii de surzi, nu vor fi în oraș. Am pierdut puncte din cauza aceasta. Voi încerca din nou la anul”, a explicat Alex pentru Newsweek România.
Nivelul de trai al cadrelor didactice are, uneori, o importanță majoră în evoluția lor profesională. Ei simt asta când au în clasă elevi din familii mai înstărite.
Profesorii și educatorii sunt cei care așteaptă uneori autobuzul în ploaie, în timp ce elevii lor trec pe lângă ei în drum spre casă cu mașina.
„Sunt cei care observă uneori că sunt cel mai prost îmbrăcați din clasă”, după cum menționează Ingrid Șoldan. Sunt cei cărora salariul nu le permite prea des un abonament la înot sau ședințe de terapie pentru evitarea sau soluționarea unui burn-out (în caz că asemenea servicii ar fi disponibile în zonă).
„Părerea mea despre examenul de definitivat este că nu reflectă cunoștințele profesorului la catedră”, adaugă Camelia, metodist. „Materia este stufoasă, se dă multă teorie care nu are de-a face cu practica și sunt incluse materii pe care profesorii nu le predau. Nu vreau sa le iau apărarea, dar...chiar sunt răstigniți profesorii pe orice cale se poate”.
Nu rar se întâmplă ca unele cadrele didactice (mai ales cele din mediul rural) să fie nevoite să își completează venitul muncind peste hotare (prestând adesea muncă necalificată) pe perioada vacanței de vară. Uneori își iau un job în plus până reușesc să-ți repare dantura lor sau a copiilor.
Dintre cei din mediul rural care rămân în țară, mulți își completează veniturile crescând animale și cultivându-și propriile legume și fructe. În plus, mulți oferă consultații în particular - din vocație (uneori gratuit), dar și din rațiuni economice.
Chiar dacă orarul profesorilor conține doar 18 ore pe săptămână de predare la clasă și pare astfel pentru mulți foarte lejer, nivelul de trai al unui cadru didactic în România adesea nu-i permite acestuia să investească prea multe ore pe săptămână în dezvoltare personală.
Definitivatul nu înseamnă un post garantat
Pe de altă parte, absența cadrelor didactice, mai ales în zona de provincie, nu se datorează doar nepromovării definitivatului an de an sau emigrării către alte state europene. „Am susținut în anul 2000 Definitivatul la Universitatea de Vest din Timișoara”, ne spune Ingrid, psiholog și învățătoare în județul Caraș-Severin, județ care anul acesta a obținut cele mai slabe rezultate la acest examen.
„Atunci am promovat 150 din 600. La titularizare, am fost 120 de candidați pentru 20 de locuri disponibile. Apoi în anul 2002 - aceeași situație: media 8.55 deja nu a mai prins post.”
Chiar dacă examenele sunt grele și nota necesară este 8, cadrele didactice sunt conștiente că acest efort nu le garantează titularizarea pe post.
În alte regiuni ale țării poate că sunt mai multe posturi disponibile, dar în absența unor legi care să înlesnească o astfel de mutare la distanță împreună cu toată familia, profesorii sunt lăsați să se descurce cum cred ei mai bine de cuviință.
„Pregătirea pentru un astfel de examen, care se suprapune peste toate celelalte responsabilități la școală, în familie și în comunitate aduce adesea oboseală, îmbătrânire prematură și panică la gândul unui posibil eșec. Faptul că nici examenul promovat nu garantează ceea ce își doresc îi face adesea pe profesori să se asigure că nu consumă mai multe resurse decât pot obține cu acest examen”, continuă Ingrid Șoldan.
Ani Pitica, învățătoare în Oțelu Roșu, este de aceeași părere: „Contează foarte mult cât și cu cine faci pregătire pentru examenul de definitivat. Multe cadre didactice au obligații care nu le permit suficientă pregătire în prealabil. Eu am avut parte de un profesor extraordinar la matematică - domnul Grindeanu.”
Totuși, părerile sunt împărțite și în rândul cadrelor didactice: „Acesta este rezultatul «fabricilor de învățători» și al facultăților de tip «Spiru-Haret», cu lucrări de licență copy-paste, cu absolvenți care nu au nici bază teoretică solidă, nici pregătire practică foarte bună, nici capacitatea de a învăța temeinic”, comentează Cristina din Caransebeș.
