Actrița Clody Bertola s-a născut într-o zi de 12 august, în anul 1913. Actrița avea să termine cursurile Conservatorului și de Artă Dramatică. S-a dedicat aproape în întregime teatrului, fiind actriță a Teatrului Bulandra, dar a jucat și la Teatrul de Comedie, Teatrul Național din București și Teatrul Mic. A apărut în puține filme, 7 la număr printre care Ciprian Porumbescu, Ciulinii Bărăganului sau „Profetul, Aurul și Ardelenii”.
Viața sentimentală va fi una zbuciumată. A fost căsătorită de trei ori, iar doi dintre soții săi au fost Liviu Ciulei, mai mic cu 10 ani, și Lucian Pintilie mai tânăr cu 20 de ani.
Câteva amintiri din copilărie
„Era acolo un univers al meu, acela al naturii, cu care întotdeauna am fost prietenă, dar și frumusețile unei lumi care dispar odată cu copilăria. Sensul ascuns al acestor clipe m-a urmărit peste timp”, povestea Clody Bertola peste ani, amintindu-și că verile, la Chițorani, dansa… „Era jocul meu favorit. Sau poate că în felul meu refăceam prin acest joc drumul ancestral al dansului către teatru”, glumea Clody. Micul paradis de la Chițorani, unde dansa și visa să dea examen la filosofie, s-a destrămat însă într-un coșmar, atunci când comuniștii avea să confiște averea familiei. Iar în volumul de dialoguri „La vie en rose cu Clody Bertola” realizat de Ludmila Patlanjoglu.
Clody Bertola a primit o educaţie religioasă, la un pension catolic din Paris, unde a fost trimisă după sinuciderea tatălui său, însă a fost atrasă permanent de artă.
Copilăria, tulburată de sinuciderea tatălui
A fost căsătorită cu Ștefan Constantinescu, mai mare decât ea cu 15 ani, alături de care nu s-a simțiti nefericită. La 32 de ani îl întâlnește pe Liviu Ciulei.
Povestea de dragoste dintre Liviu Ciulei şi Clody Bertola a început pe vremea când ea repeta la spectacolul „Încătuşare”, iar el era student la Arhitectură şi la Conservator, la clasa Marioarei Voiculescu.
„N-am simţit nici un fior special. N-am intuit nicio clipă că de omul ăsta mi se va lega viaţa atât de profund. Ne-am văzut la teatru, unde am început să repetăm”, își amintea peste ani, Clody Bertola. „Am avut o simpatie spontană pentru el. Mă cucerea timiditatea lui plină de farmec. Îi admiram dantura superbă.
Obişnuiam să-i spun în glumă: «Hai, inspecţia», şi atunci începea să râdă cu toată gura, ca să-mi arate dinţii lui frumoşi. Chipul îi era uşor dizarmonios, dar îţi atrăgeau atenţia ochii negri, calzi şi pătrunzători.
A început să vină din ce în ce mai des în cabina mea. Vorbea puţin, dar ceea ce spunea era plin de conţinut, mă interesa. Şi încet, s-a înlănţuit ceva. Ne înţelegeam pe plan spiritual, ne plăceau aceleaşi lucruri, mai ales discutam mult despre teatru, potrivit ziarulmetropolis.ro
Magia a început apoi să îi apropie unul de altul şi, aşa cum spunea Clody, „inevitabilul s-a întâmplat. Făceam plimbări lungi pe cheiul Dâmboviţei.
Avea o tristeţe, spunea că «toate sunt atât de trecătoare şi la ce bun e totul?». Văzându-l atât de melancolic, mi-am zis în gând «o să vezi tu la ce bun!». Cred că eram pe stradă şi ne-am sărutat şi mi-a mărturisit că este îndrăgostit. Prima lui dragoste am fost eu. Atunci eram căsătorită cu Ştefan Constantinescu. Ştiam că, dacă voi rămâne cu el, n-o să pot să fac teatru. Liviu simţea că această căsătorie nu e chiar foarte puternică. Ca instituţie. Mi-a cerut să divorţez şi să fim împreună”.
Liviu s-a îndrăgostit de altă femeie, iar asta a dus la ruptura dintre ei.
„Cauza despărţirii a fost slăbiciunea lui pentru o altă femeie – care, de fapt, n-a contat deloc în viaţa lui. Un lucru care li se întâmplă deseori bărbaţilor. Eu sunt de vină că, orgolioasă, nu am putut să-l iert. Între noi a rămas, însă, o caldă prietenie.
Irina Nistor spune că Ciulei a fost îndrăgostit de Irina Petrescu pe care a distribuit-o într-unul din filmele lui. Irina Petrescu avea 19 ani când a fost distribuită de Liviu Ciulei (avea 36 de ani) în filmul ”Valurile Dunării” (1959).
Citește și: Hăituit de colegi, un mare actor și regizor fuge cu barca din România. Lasă în urmă două mari iubiri
Mariajul cu Lucian Pintilie
Clody Bertola îl va întâlni pe Lucian Pintilie, care era cu 20 de ani mai tânăr ca ea.
M-a fascinat lipsa lui totală de formalism, aproape de proasta creştere. Mă atragea la el nebunia, «golania» lui plină de spiritualitate. Felul de a gândi original despre artă, despre oameni. Felul de a trăi fără compromisuri“, i-a povestit Ludmilei Patlanjoglu în același volum.
„Nu este ușor să lucrezi cu Lucian Pintilie, dar valoarea rezultatului te ajută să depășești momentele grele, cu atât mai mult cu cât Pintilie reușește să fie un tiran-vrăjitor, care-și farmecă interpreții prin marea lui ardere și credință în ceea ce face. Are o mare putere de convingere și de seducție asupra actorilor.
Ei sunt pur și simplu electrizați când repetă cu el”, își amintea Clody despre lucrul cu Pintilie, comparându-l cu stilul lui Liviu Ciulei: „Liviu este tolerant. Aș putea spune că este opusul lui Pintilie. Are o răbdare de fier, o tenacitate rară în a trece peste obstacole. Liviu îl conduce pe actor cu blândețe, cu delicatețe și cu marea lui răbdare și nu se lasă până nu ajunge la imaginea dorită.”
Artista se va stinge în 2007, ultimii ani mâhnind-o profund mai ales din cauza fpatului că o lăsase vederea și nu mai putea juca. „Nu știu ce să fac… Vreau să mor și să nu mor, îmi spune Clody încurcată, ca și cum moartea ar fi o chestiune de alegere și ei îi e frică să nu aleagă anapoda, veșnicia de exemplu, cu enormele ei riscuri de plictiseală”, își amintește Pintilie.
O femeie extrem de frumoasă, Clody Bertola a fost curtată de Emil Botta.
Scrisor de la Emil Botta către Clody
„Nu-ți scrie cineva îndrăgostit de farmecul tău – tinerețele mele – […] Să mă ia dracu, sunt amorezat ca un smintit de tine, Clody scumpa mea. Eu nu voi mai trăi decît pentru tine, Clody scumpa mea. Încolo nu mai am pentru ce să exist.
Scumpă Clody, înțeleg foarte clar că nu mă iubești; e limpede asta.
Eu continui totuși să mă topesc de dragul tău și, iată, în clipa cînd scriu, mi se pare că toată viața mea e suspendată aici, într-un moment unic. E straniu că mie experiențele nu mi-au servit la nimic, n-am învățat nimic, n-am primit sau n-am înțeles nici o lecție.
Îmi închipui cît e de penibil, de dificil, de delicat, să scriu cuiva care nu ți-e nici iubit, nici frate, nici prieten, nimic, nimic, nici măcar amant și care ar vrea să cumuleze funcțiile sale”, îi scria poetul.
Citește și: Însurat cu cea mai frumoasă actriță, Emil Botta a iubit, în secret, o altă artistă. Nu am de ce trăi
Comentarii 0