Celebrul tenor Enrico Caruso (născut Errico Caruso), care şi-a câştigat popularitatea în primii 20 de ani ai secolului XX, este unul dintre pionierii muzicii înregistrate, realizând prima sa înregistrare la 11 aprilie 1902, într-un apartament de hotel din Milano, Italia.
Primul artist care a vândut 1.000.000 de discuri a trăit acum 100 de ani
Pe parcursul următorilor 19 ani, a mai făcut 488 de înregistrări, aproape toate pentru casa de discuri Victor. A câştigat mai mult de două milioane de dolari numai din înregistrări, iar compania aproape de două ori mai mult, potrivit www.musicianguide.com. Caruso a fost primul muzician din istorie care a făcut înregistrări şi care a vândut peste un milion de discuri cu înregistrarea sa din 1902, "Vesti le gubba" din "I Pagliacci" ("Clovni") al lui Ruggero Leoncavallo.
Citește și: Iarna se întoarce în forță în România. Care sunt județele vizate și unde va bate vântul cu 100 km
S-a născut, la 25 februarie 1873, la Napoli, ca fiu al unui mecanic de locomotivă, Marcellino, şi al Annei (Baldini). După terminarea şcolii primare, a lucrat ca mecanic în diverse ateliere napoletane, potrivit biografieonline.it.
În 1891, Caruso a început lecţiile de canto cu Guglielmo Vergine, cel mai bun maestru de canto din Napoli, până în 1894, potrivit www.allmusic.com. Acesta, însă, nu şi-a pus prea multe speranţe în capacitatea cântăreţului de a deveni un profesionist, primele eforturi ale lui Caruso nefiind promiţătoare.
Ucenicia sa s-a desfăşurat în mici teatre italiene
La 15 martie 1895, Caruso şi-a făcut debutul profesional în "L'Amico Francesco", a compozitorului amator Domenico Morelli, la "Teatro Nuovo", din Napoli, iar ucenicia sa s-a desfăşurat în mici teatre italiene, cântând o varietate de roluri, potrivit biography.yourdictionary.com. După o primire, însă, neprietenoasă a spectacolului său la Napoli, Caruso a promis că nu va mai cânta niciodată în Napoli şi s-a ţinut de cuvânt. Apoi, între 1896-1897, a studiat cu Vincenzo Lombardi, realizând progrese constante, rafinând frumuseţea naturală a vocii sale.
Citește și: O femeie a mușcat agresorul de limbă, a smuls-o și a predat-o poliției. Bărbatul e prins și arestat
După o perioadă de doi ani în circuitul din sudul Italiei, a participat la o audiţie pentru Giacomo Puccini în vara anului 1897, care căuta un tenor pentru un spectacol cu "La Boheme", la Livorno. Puccini a fost impresionat de gama şi tonul vocii tânărului Caruso, rostind celebra întrebare "Chi ti ha mandato da me? Il Dio?" ("Cine te-a trimis la mine? Dumnezeu?"), potrivit ilovs.ru/it/mir-muzhchiny.
Primele sale interpretări importante au fost în operele "Il Voto", compuse de Umberto Giordano, la 10 noiembrie 1897 şi în "L'Arlesiana" de Francesco Cilea, la 27 noiembrie 1897, la "Teatro Lirico di Milano". Sezonul următor Caruso a început cu un rol în "Fedora", compusă de Umberto Giordano, şi a înregistrat un succes electrizant. A mai interpretat pe aceeaşi scenă la 17 noiembrie 18, arată Agerpres.
Angajamentele de la Sankt Petersburg, Moscova, Buenos Aires şi Bologna au fost încununate de o invitaţie de a cânta la "La Scala", din Milano, potrivit www.famoussingers.org
Idolatrizat în toate centrele lirice, strălucitul tenor napoletan a fost subiectul unei publicităţi aproape fără precedent. La Berlin şi Viena au fost sărbătorite "nopţile Caruso", iar în Mexico City a primit 15.000 de dolari pentru o singură reprezentaţie. La apogeul carierei sale, onorariile pentru spectacolele sale depăşeau 500.000 de dolari pe an. Cea mai veche dintre cele aproape 250 de înregistrări ale sale datează din 1902, iar venitul său anual numai din această sursă ajungea la 115.000 de dolari, potrivit biography.yourdictionary.com.
"O'Sole Mio" este cântecul care a intrat în istorie, prin interpretarea lui Caruso, şi a devenit în scurt timp unul dintre simbolurile culturale ale Italiei. A contribuit la popularizarea a numeroase cântece napoletane în străinătate, printre care: "Torna a Surriento", "Maria Mari", "Marechiaro", "A vucchella, Pecché?", "Core 'ngrato", "Mamma mia che vo sape", potrivit www.napolifans.it
După triumfurile alături de soprana Nellie Melba în "La Boheme" la Monte Carlo şi "Rigoletto" la Londra în 1902, a plecat la New York, unde şi-a făcut debutul la Metropolitan Opera, în rolul Ducelui de Mantova, în "Rigoletto", al lui Giuseppe Verdi, în noiembrie 1903. A cântat în următoarele optsprezece sezoane, având 607 apariţii în 37 producţii diferite de operă,
A avut doi fii cu cântăreaţa de operă Ada Giacchetti. În 1918, s-a căsătorit cu o americană, cu care a avut o fiică. Soţia sa, Dorothy, a scris două biografii ale lui Caruso, publicate în 1928 şi 1945.
Caruso a fost victima a numeroase angine pectorale, bronșite și migrene, iar în anul 1909, a suferit o intervenție chirurgicală, după apariția unor noduli pe corzile vocale.
În timpul unei reprezentații cu „L’elisir d’amore” de Donizetti la Brooklyn Academy of Music la 11 decembrie 1920, a suferit o hemoragie pulmonară, iar spectacolul a fost anulat la sfârșitul actului 1.
Starea de sănătate a lui Caruso s-a agravat
În mai 1921, cu trei luni înainte să se stingă și înaintea ultimului voiaj în America, Enrico Caruso i-a încredințat arhiva corespondenţei sale bunului său prieten Antonino Perrone, căruia i-a cerut s-o țină departe de ochii lumii. Perrone s-a achitat atât de bine de această sarcină, încât documentele au rămas necunoscute pentru biografii lui Caruso, ba chiar și pentru fiul acestuia, Enrico Jr., care avea să scrie cartea „Enrico Caruso: My Father and My Family”.
Enrico Caruso a murit la 2 august 1921, la vârsta de 48 de ani, la Hotelul Vesuvio din Napoli, unele surse indicând drept cauză principală cancerul pulmonar.
