Ce au lăsat comuniștii în urmă
În cartea „Cronologia și geogrrafia represiunii comuniste”, Romulus Rusan scrie că teroare comunistă a avut două milioane de victime. Aproximativ 600.000 de condamnați politic care au ispășit, în medie, 5,5 ani. Cifra internărilor administrative se ridică la 200.000.
Adăugând pe țăranii condamnați pentru delicte mascate ca fiind de drept comun, pe prizonierii din perioada 23 august – 13 septembrie 1944, ca și pe sutele de mii de deportați, strămutați, evacuați, de deținuții cu domicilii obligatorii, pe bucovinenii și basarabenii trimiși cu forța în URSS, pe zecile de mii de frontieriști, pe femeile decedate din cauza politicii demografice, cifra victimelor directe ale represiunii comuniste a fost de 2 milioane”, se arată în carte.
Alte cifre statstice după instaurarea comunismului:
- 240 de unități de detenție.
- 90.000 de arestări în primele două luni după instalarea guvernului Groza.
- 75.000 de etnici germani deportați în Donbas pentru reconstrucția URSS.
- 60.000 de deținuți munceau în fiecare moment la canalul Dunăre Marea Neagră
- 53 de deținuți au murit la Sighet, „închisoarea elitelor”.
- 44.000 de locuitori din zona graniței cu Serbia au fost deportați în Bărăgan la 18 unie 1951.
- 520.000 de tineri cu orgine nesănătoasă, obligați la muncă pentru comunitate.
28% din totalul condamnaților erau țărani, iar 13% muncitori.
Cum s-au instaurat
„La nici două săptămâni de la încheierea Conferinței de la Ialta (4-11 februarie 1945), la București a sosit a sosit Andrei Vișinski. Adjunctul ministrului sovietic de Externe, Veaceslav Molotov, își câștigase un renume sinistru, fiind Procuror General al Uniunii Sovietice între 1935 și 1939, în timpul sângeroaselor epurări staliniste…
La 1 martie, sovieticii au accelerat măsurile militare pentru a asigura instaurarea guvernului Groza. Sovieticii au demobilizat și au dezarmat unitățile militare române din București. Au preluat controlul rețelei de transmisiuni a Statului Major Român al Aerului. De asemenea, au ocupat Telefoanele, astfel că Marele Stat Major nu mai putea comunica cu trupele române de pe front. ...
Mareșalul Rodion Malinovski a sosit și el la București de pe front, la 28 februarie 1945. Tancurile sovietice patrulau în piața Palatului, iar în comunele din jurul Bucureștiului erau încartiruiți 4000 de NKVD-iști. Patrule sovietice înarmate cu automate au apărut pe străzi.
În seara zilei de 2 martie, văzând că anglo-americanii, în loc să-l sprijine, îl sfătuiesc să-l accepte pe Groza, regele Mihai a cedat presiunii sovieticilor și l-a desemnat pe Groza prim-ministru. Pe 4 martie, Vîșinski a făcut o a treia vizită la rege, repetând în mod amenințător sprijinul de care se bucura Petru Groza din partea sovieticilor.
La 6 martie, ora 19.30, Petru Groza și miniștrii săi au depus depun jurământul înaintea regelui Mihai I”, arată Historia.ro.
