Acum 71 de ani, în 30 decembrie 1947, regele Mihai era obligat de comuniști să semneze actul de abdicare. În seara aceleiași zile, era proclamată Republica Populară Română (RPR).
După falsificarea grosolană a alegerilor parlamentare din 19 noiembrie 1946, prin care opoziția practic fusese anihilată, și semnarea tratatului de pace prin care deveneau efective pierderile teritoriale aplicate prin Pactul Ribbentrop-Molotov, în calea comuniștilor nu mai stătea decât regele.
În noiembrie 1947, regele Mihai este invitat să ia parte la nunta principesei Elisabeta, în Anglia. Comuniștii îl sfătuiesc să accepte și îi dau de înțeles că nu mai este necesar să se întoarcă. Totuși, în 21 decembrie, regele revine în România și merge la Sinaia, ca să sărbătorească Crăciunul. În 29 decembrie, primește un telefon de la prim-ministrul Petru Groza, pentru a veni la București, la Palatul Elisabeta, a doua zi, la ora 10.30.
La întâlnirea din 30 decembrie, au participat regele Mihai și regina-mamă Elena și comuniștii Petru Groza și Gheorghe Gheorghiu-Dej. Groza a scos actul de abdicare din buzunar și i-a spus regelui să semneze. Mihai a cerut un răgaz de o zi, dar a primit doar 30 minute. Cu pistolul îndreptat spre el de către Petru Grova, cu telefoanele tăiate și cu palatul înconjurat de trupe comuniste, regelui i se spune că, dacă nu semnează, va fi „o baie de sânge”, fiind omorâți circa 1.000 dintre studenții care participaseră la ultima mare manifestație anticomunistă din luna noiembrie. Mihai a semnat, iar, din acea zi, familia regală a fost în arest la domiciliu, până la plecarea din țară, în 3 ianuarie 1948.
În 3 ianuarie 1948, ora 20.00, regele Mihai și familia regală treceau printr-un culoar format din ofițeri întorși cu spatele la ei, în gara din Sinaia, cu destinația Elveția. „Când ne-am urcat în tren, asta era ultima imagine care mi s-a întipărit în minte: unul dintre ofiţeri, nu mai ţin minte ce grad avea, a întors puţin capul către mine. Am văzut că îi curgeau lacrimile pe faţă. S-a închis uşa, obloanele vagonului au fost coborâte”, evoca regele acel moment.
Imediat după abdicare, este convocată Marea Adunare Naţională, care proclamă Republica Populară.
Regele a evocat momentul abdicării într-un interviu din 1987, pentru BBC: „Odată ajunși la București, a sosit Groza, cu Gheorghiu-Dej, și Groza a început prin a spune că a venit să discutăm de un “divorț familial”. Întrebându-l ce vrea să zică cu asta, mi-a pus sub nas (ca să spun așa) un document care, de fapt, era actul de abdicare. L-am citit, așa, în viteză, i-am spus că astea nu sunt lucruri care se pot hotărî în câteva minute și că-mi trebuie un timp de reflecțiune, să pot să-l citesc în detaliu. La care Groza a răspuns că nu este timp: trebuiește imediat semnat. La care iarăși am protestat și-atunci a acceptat să mă duc în biroul meu, ca să pot să citesc în liniște. I-am chemat pe [Dimitrie] Negel, care era mareșalul Palatului, și pe [Mircea] Ionnițiu, secretarul meu particular, ca să citim împreună această hîrtie. Atunci am aflat că telefoanele au fost tăiate, Garda Palatului a fost arestată și înlocuită cu soldați de la Divizia “Tudor Vladimirescu”, Palatul era înconjurat de către trupe. În fine, am citit actul – care, între altele, era și plin de greșeli de sintaxă și de limbă românească – , m-am întors în salon, unde era Groza, am încercat să tergiversez, să explic că trebuie întrebat poporul român, fiindcă așa este din punct de vedere constituțional, la care a răspuns că asta nu se poate, trebuie imediat făcut și dacă până-ntr-un timp (mi se pare, o jumătate de oră) nu ies ei de-acolo va fi o baie de sînge – începând în București, cu studențimea și tineretul, și pînă în restul țării. Văzând situația în care eram și aceste amenințări, n-a mai rămas nimic altceva de făcut decât să semnez.”
Urmăriți mai jos un interviu din 1990, difuzat de Televiziunea Română:
