GMA T.50 arată că pasiunea pentru mașini, performanțe și plăcerea de a conduce nu are încă limită. Iar ingineria ”old school” mai are un cuvânt de spus în fața digitalizării și automatizării complete. În epoca digitalizării în care din ce în ce mai mulți producători se lasă duși de trend-ul depersonificării automobilului și tranformării acestuia într-un fel de gadget, designer-ul Gordon Murray, părintele uneia dintre mașinile incredibile din ultimii 30 de ani, McLaren F1 (1992 – 1998), pentru cine nu îl cunoaște, a creat ultimul supercar aspirat, manual și cu dotări destinate doar plăcerii de a conduce din istoria automobilului.
Gordon Murray s-a născut în Africa de Sud și a crescut la Durban cu mirosul de benzină în sânge. Tatăl său a fost pilot de motocicletă și, apoi, s-a apucat de preparat mașini de curse. A urmat facultatea de ingineri mecanică din Durban și, în 1967-1968, și-a construit propria mașină de curse, IGM Ford, și a luat parte la mai multe curse din Africa de Sud.
În 1969, Murray s-a mutat în Marea Britanie și s-a angajat la Brabham. După ce Bernie Ecclestone a preluat controlul echipei de Formula 1, Murray a fost numit designer-șef. A desenat multe monoposturi și s-a implicat și în stregiile de cursă, Brabham-urile sale câștigând, de exemplu, 22 de curse de F1, între 1973 și 1985, și terminând pe locul 2 în clasamentele constructorilor din 1975 și 1981.
Mai mult, Nelson Piquet a câștigat campionatele de F1 din 1981 și 1983 tot cu Brabham-uri desenate sub bagheta lui Gordon Murray. Însă, probabil, cel mai spectaculos monopost realizat de Murray a fost ”Fan car”-ul Brabham BT46B din 1978, primul și singurul monopost dotat cu un ”ventilator” aerodinamic, menit să-i răcească motorul Alfa Romeo cu 12 cilindri opuși, dar și să-i crească apăsarea pe puntea spate.
BT46B a participat la o singură cursă, în MP al Suediei, pe care Niki Lauda câștigat-o, monopostul fiind retras de Ecclestone, deși primise aprobarea FIA pentru restul sezonului, pentru a nu supăra restul constructorilor în anul în care a devenit președintele executive al FOCA (Asociația Constructorilor din Formula 1).
Tot Murray a participat și la dezvoltarea celebrului monopost McLaren MP4/4 pilotat de Ayrton Senna și Alain Prost, la sfârșitul anilor 1980, după ce, în 1987, Ron Dennis i-a oferit postul de director tehnic la McLaren.
În 1991, Murray s-a pensionat din lumea curselor și s-a apucat de… ”monoposturi” de stradă. Cele mai cunoscute și mai performante: McLaren F1 și Mercedes SLR McLaren.
De la McLaren F1, la GMA T.50
Pentru a marca cum se cuvine împlinirea a 50 de ani în industria auto, Gordon Murray a creat GMA T.50, o adevărată opera de artă și, în același timp, o nebunie, în contextul pieței actuale. Punctul de plecare a fost incredibilul McLaren F1.
GMA T.50 are tot trei locuri, cu pilotul așezat central, tot motor V12 aspirat, dar de această dată de 4.0 litri, semnat de Ford Cosworth, nu de 6,1 litri de origine BMW, cutie de viteze manuală în ”H”, cu 6 trepte, și chiar și aproape aceleași linii de design.
659 de cai putere vi se par cam puțini pentru un supercar? Pe hârtie sunt, dacă avem în vedere că, de exemplu, SUV-ul coupe X6 M Competition are sub capotă 625 CP, iar Porsche Panamera Turbo S E-Hybrid, 680 CP. Dar GMA T.50 cântărește sub o tonă, mai precis 987 de kilograme, ceea ce face ca fiecare căluț să nu care decât 1,49 kg în spate (raport putere/litru de 164 CP/litru, adică mai bun decât al Aston Martin-ului Valkyrie!). Iar, ca idee, raportul putere/greutate al noului supercar semnat de Murray este cu 13% mai bun decât cel al modelului McLaren Senna, care este echipat cu un propulsor V8 bi-turbo de 4.0 litri și 789 CP).
De asemenea, merită subliniat faptul că motorul lui GMA T.50 urcă de la zero până la zona roșie setată la, atenție, 12.100 rpm, în doar 0,3 secunde. Nici nu apuci să clipești!
Sistemul electric al lui GMA T.50 este pe 48V, dar, nu vă speriați, nu are nicio legătură cu mild-hybrid-ul sau hybrid-ul. Doar V12-le antrenează roțile spate, cu ajutorul transmisiei manuale cu 6 trepte dezvoltată de Murray în persoană. Sistemul electric superior este utiliat doar de sistemul complex de răcire și de aerul condiționat.
Și, dacă tot a venit vorba despre ”ventilatoare”, GMA T.50 are în spate o ”rachetă” similară cu cea a monopostului de F1 Brabham BT46B. Acest ”ventilator”, care l-ar face invidios și pe Batman, are rolul de a extrage forțat aerul de sub mașină, de a răci în trecere motorul și de a lungi virtual mașina, prin crearea unui curent de aer special. Rezultatul: frecare aerodinamică redusă cu 12,5%, apăsare aerodinamică cu 50% mai mare și o viteză de top și mai mare. Decât a cui, nu se știe încă.
Dacă McLaren F1 a fost făcut în 106 exemplare între 1992 și 1998, producția GMA T.50 este limitată la 100 de unități. Prețul pornește de la circa 2,6 milioane de euro.
Gordon Murray nu a dat plublicității toate specificațiile lui GMA T.50. Dar, având în vedere că raportul putere/greutate al noului supercar este cu 13% mai bun decât cel al modelului McLaren Senna, ne putem gândi că și performanțele pe șosea sunt superioare. McLaren Senna accelerează de la 0 la 100 km/h în 2,8 secunde, ajunge la 200 km/h în 6,8 secunde și la 300 km/h, în 17,5 secunde. Viteza maximă este limitată la 340 km/h.
