Un român uitat. Aurel Persu a inventat prima mașină aerodinamică din lume. Automobilul, peste Tesla Model S

Românul Aurel Perșu a fost primul din lume care a înțeles cu adevărat importanța aerodinamicii în producția de automobile.

Mulți oameni ar spune că prima mașină aerodinamică a fost Beetle (Broscuța), pe care Hitler și-o imagina zburând pe autostrăzile Reich-ului.

Cei mai interesați de industria din SUA ar putea aduce în discuție modelul Chrysler Airflow, pe care Detroit l-a lansat în 1934. 

Pasionații auto absoluți ar nominaliza modelul ceh Tatra, care producea deja mașini cu forme foarte neobișnuite înainte de al Doilea Război Mondial. 

Dar cu siguranță nimănui nu i-ar trece prin minte să menționeze numele lui Aurel Persu. 

Aurel Persu a creat prima mașină aerodinamică din lume, în 1923

Cu toate acestea, el a fost primul care a realizat ce înseamnă forma caroseriei într-o perioadă în care toate mașinile din jur ar fi putut concura cu cutiile de pantofi în ceea ce privește fluiditatea liniilor.

Aurel Persu s-a născut la București, în 26 decembrie 1890, într-o Românie care tocmai își câștigase independența.

Era epoca tehnologiei în Europa în acele timpuri. Turnul Eiffel se înălța la Paris, Marconi experimenta cu undele radio, iar tânărul Aurel era captivat de inginerie. 

Citește și: Rabla Auto 2026: AFM a aprobat 3.661 de ecotichete, în valoare de 48.100.000 lei

Persu a studiat științele inginerești la Școala Tehnică Superioară Regală din Charlottenburg, la Berlin, și a reușit să absolve chiar înainte de începerea Primului Război Mondial – în 1913. 

Talentul tânărului era deja evident în timpul studiilor – la doar 23 de ani, a primit un premiu din partea Ministerului German al Educației pentru cercetările sale privind caracteristicile de comportament ale navelor spațiale în spațiul cosmic. 

Și toate acestea într-o perioadă în care zborul în spațiu era considerat nu doar un vis, ci absolut science-fiction, lucru posibil doar în cinematografe, unde actorii aterizau pe Lună.

După Primul Război Mondial, pe măsură ce Europa se ridica din ruine a început să fie inundată de mașini. 

Ce-i drept, acestea erau aproape de neegalat – de la distanță, abia dacă puteai spune dacă era vorba de un Ford, un Citroën sau un Austin care se hodorogea pe străzile pavate – și niciun producător auto din lume nu se gândea la ceva atât de banal, pe atunci, precum aerodinamica. 

Forma naturală care l-a inspirat pe Persu a fost picătura de apă

Formele fluide și farurile care nu erau montate pe aripi erau destinate lumii zgomotoase a curselor, în timp ce mașinile de zi cu zi erau făcute cât mai simple și mai ieftine posibil – practic, un motor care punea în mișcare o trăsură ușor modernizată. 

Aurel Persu a înțeles că mașina viitorului nu putea aminti de o trăsură fără cai, cu aripile proeminente deasupra roților din față.

Persu a rămas la Berlin – probabil pentru că condițiile de cercetare erau mai favorabile acolo decât în patrie – și s-a dedicat calculelor. 

Citește și: Primul accident mortal de mașină din România, în 1911. Victima, unul dintre fondatorii Automobil Club Român

Obiectivul său principal a fost crearea unei mașini cât mai aerodinamice posibil. 

Deoarece era dificil să găsească inspirație în mașinile care circulau pe străzi la acea vreme, Persu a urmat calea unui alt geniu – Newton – și a găsit forma viitoarei mașini în natură. Mai exact – într-o picătură de apă.

În 1922 a început dezvoltarea celei mai aerodinamice mașini din lume, finanțată chiar de Persu. 

În același an, el a brevetat forma viitoarei sale mașini, iar aceasta era foarte neobișnuită în comparație cu vehiculele care zdrăngăneau pe drumuri la acea vreme. 

În 1924, desenele sale din brevet s-au materializat în sfârșit într-un vehicul care arată extrem de neobișnuit chiar și astăzi. 

Cu peste 100 de ani în urmă, coeficientul de rezistență al mașinii create de Persu a fost de Cx 0,22, pe când actuala Tesla Model S  - una dintre cele mai avansate mașini produse vreodată, numită mașina viitorului - are un coeficient de Cx0,24, potrivit dyler.com.

De asemenea, în caz că te întrebai, prima mașină din lume care a avut aripi integrate a fost tot capodopera aerodinamică creată de Aurel Persu.

Ce-i drept, mașina era destul de primitivă din punct de vedere tehnic, în ciuda formei sale moderne. 

Frânele pe cablu erau folosite doar pentru roțile din spate, care (din cauza distanței mici dintre ele) nu aveau diferențial. 

Motorul cu patru cilindri în linie, cei 10 cai putere și caroseria extrem de aerodinamică au permis mașinii lui Persu să accelereze până la 80 km/h. 

Citește și: Când a fost înființată prima școală de șoferi din România? Prima probă teoretică: „Omorârea de oameni”

De menționat că, din cauza lipsei unui diferențial, mașina era capabilă să ia viraje foarte strânse la viteze considerabile, fără niciun pericol.

Probabil că ar fi avut succes în curse dacă Persu ar fi reușit cumva să organizeze producția în masă a mașinii sale. 

De fapt, mașina a avut o șansă de a ajunge pe linia de asamblare.

Atât Ford, cât și General Motors l-au contactat pe inginer în încercarea de a-i cumpăra brevetul pentru producția de serie, dar Persu i-a refuzat și a folosit mașina în scop personal până în 1969.

După aceea a donat-o Muzeului Tehnic Național din București (în prezent Muzeul Național Tehnic „Dimitrie Leonida”), unde vehiculul este păstrat și astăzi. 

Întors în România împreună cu mașina sa, Persu nu și-a mai părăsit niciodată patria.

Inginerul s-a pensionat în 1950 și a murit în 1977, după ce a scris o serie de lucrări științifice despre inginerie și aerodinamică. 

Din cauza Războiului Rece și a izolării României în spatele Cortinei de Fier, talentul și lucrările lui Aurel Persu au fost în mare parte uitate în lumea auto.