Cum ar putea Simion, Le Pen și Alice Weidel să lase Europa pradă Rusiei: reînarmarea UE, în pericol
Ascensiunea partidelor extremiste din Europa, conduse de personaje precum George Simion, Marine Le Pen și Alice Weidel, pune presiune pe planurile europene de reînarmare. NATO avertizează că reducerea investițiilor militare și a ajutorului pentru Ucraina ar putea avantaja Rusia.
Europa încearcă să își consolideze capacitatea de apărare într-un moment în care Rusia continuă războiul împotriva Ucrainei, iar NATO avertizează asupra necesității recuperării decalajelor militare față de Moscova.
Însă un obstacol tot mai important pentru această strategie nu vine doar din exterior, ci și din interiorul statelor europene, unde partidele extremiste aliniate viziunii Moscovei - câștigă tot mai mult sprijin electoral contestând costurile reînarmării.
Cum ar putea Simion, Le Pen și Alice Weidel să lase Europa pradă Rusiei: reînarmarea UE, în pericol
O analiză publicată de Politico arată că formațiuni extremiste din Franța, Germania, Italia, Polonia, Belgia și România încearcă să transforme nemulțumirile populației față de scumpiri și nivelul de trai în opoziție față de ajutorul militar acordat Ucrainei, creșterea bugetelor naționale de apărare sau dezvoltarea unor proiecte militare comune la nivelul Uniunii Europene.
În centrul acestei dezbateri se află lideri precum George Simion, șeful AUR, Marine Le Pen, figura centrală a partidului de extremă-dreapta francez Raliul Național, și Alice Weidel, copreședinta formațiunii Alternativa pentru Germania (AfD), toate având un element central - viziunea pro-rusească.
Miza depășește disputa privind alocarea banilor publici. Statele europene trebuie să decidă cât de repede își pot moderniza armatele, cum pot susține în continuare Ucraina și în ce măsură pot construi o industrie de apărare capabilă să răspundă unui conflict de amploare cu Rusia, tot mai agresivă în ultimii ani la adresa Europei.
Simion, „pionul” Rusiei în strategia de descurajare a apărării României
În România, AUR, partidul extremist condus de George Simion, dar și exponentul principal al propagandei Moscovei în România, Călin Georgescu, au criticat în repetate rânduri sprijinul financiar și militar acordat Ucrainei, precum și inițiativele României și Europei de înarmare.
Reprezentanți ai partidului extremist AUR au susținut că România nu își permite să continue finanțarea Kievului în condițiile dificultăților economice interne. Simion a criticat și programul european SAFE, destinat susținerii investițiilor în apărare, precum și unele proiecte de achiziții militare și cooperare industrială, inclusiv cele asociate companiei germane Rheinmetall, unul dintre cei mai mari producători de arme de ultimă generație din Europa.
Citește și: Politico: Simion, în delir rusesc: spune că AUR este susținut de Dumnezeu: "Bruxelles-ul distruge Europa”
Aceste poziții sunt exprimate într-un context de securitate deosebit de sensibil pentru România, stat NATO aflat la granița Ucrainei, unde războiul declanșat de Rusia a produs inclusiv incidente cu drone și fragmente de aparate fără pilot ajunse pe teritoriul românesc.
Amintim că AUR, alături alte formațiuni proruse, precum SOS România, partidul Dianei Șoșoacă, o prezență constantă la Ambasada Rusiei de la București și paridul POT, s-au opus unor măsuri legislative privind capacitatea autorităților române de a interveni împotriva dronelor rusești care pătrund neautorizat în spațiul aerian național.
De cealaltă parte, Călin Georgescu, fost candidat prorus la alegerile prezidențiale susținut de George Simion, a promovat la rândul său propaganda Kremlinului potrivit căreia înarmarea României ar urmări implicarea țării într-un război cu Rusia.
Citește și: Călin Georgescu vorbește ca Putin: "România, sclava UE. Trebuie referendum pentru RO-Exit și NATO"
Amintim că Georgescu a criticat și sistemul antirachetă de la Deveselu, pe care l-a numit „o rușine diplomatică”. Instalația face parte din arhitectura de apărare antirachetă a NATO, fiind concepută pentru interceptarea amenințări balistice, inclusiv cele care ar putea proveni din Rusia.
Citește și: Alexandr Dughin, "creierul lui Putin", îl laudă pe Călin Georgescu: "E foarte util pentru Rusia"
Rusia are un mare interes ca țările, și în special cele din estul Europei, să nu fie înarmate, astfel încât, în cazul tot mai probabil al unei invazii rusești pe scară largă în Europa, aceste țări să devină rapid prada Moscovei. Totodată, Putin țintește și mai sus, chiar la cele două motoare economice ale Europei, Franța și Germania, unde partidele extremiste proruse câștigă tot mai mult teren pe fondul atacurilor hibride și al propagandei rusești extrem de agresive în mediul online.
Marine Le Pen cerea scoaterea Franței din UE și din zona euro
În Franța, Marine Le Pen intră în toamna preelectorală din Franța din postura de mare favorită pentru primul tur al prezidențialelor din 2027. Cu aproximativ opt luni înainte ca francezii să meargă la urne, lidera Adunării Naționale este creditată cu 34%-35,5% din intențiile de vot, mult peste potențialii săi adversari.
Ca si Simion, Le Pen a cerut limitarea sprijinului acordat Ucrainei, invocând presiunile asupra finanțelor publice franceze.
„Din punct de vedere financiar, nu mai putem face asta”, a declarat Marine Le Pen, lideră a Raliului Național, referindu-se la continuarea ajutorului pentru Kiev.
Citește și: Extremiștii ar putea conduce Franța, singura țară UE cu arme nucleare. Coșmarul Bruxelles-ului
Amintim că Marine Le Pen cerea ieșirea Franței din Uniunea Europeană și abandonarea monedei euro. Problema "rusificării" conducerii Franței este cu atât mai delicată, ținând cont că Franța este singura țară deținătoare de arme nucleare din UE.
După ce declarațiile lui Le Pen au stârnit un val de revoltă la nivelul politic, poziția partidului extremist s-a mai nuanțat, cel puțin în privința cheltuielilor naționale pentru apărare. Raliul Național a indicat că ar putea menține traiectoria de creștere a bugetului militar al Franței, chiar dacă se opune unor forme de sprijin pentru Ucraina.
AfD vrea scoaterea Germaniei din UE, renunțare la euro și reluarea relațiilor cu Rusia
În Germania, AfD critică majorarea cheltuielilor militare și continuarea ajutorului pentru Kiev. Formațiunea extremistă condusă de Alice Weidel și Tino Chrupalla a înregistrat recent câștiguri electorale regionale, sporindu-și influența asupra dezbaterii politice privind securitatea și refacerea relațiilor cu Rusia.
Atât Raliul Național, cât și AfD au avut de-a lungul timpului relații și poziționări pro-Moscova.
Ministrul german al Apărării consideră că opoziția politică față de investițiile militare europene trebuie analizată și în contextul intereselor Kremlinului.
„Presiunea din partea extremei-dreptei nu provine de fapt de la dreapta, ci în mare parte de la Moscova”, a declarat Boris Pistorius, ministrul german al Apărării.
Rusia, liantul care leagă și extremiștii Italiei
Presiuni similare există și în Italia. Roberto Vannacci, fost general și lider al formațiunii de extremă dreapta Viitorul Național, a cerut reevaluarea investițiilor militare și refacerea relațiilor cu Rusia lui Putin.
„Să evaluăm dacă aceste cheltuieli militare sunt justificate: în opinia mea, nu sunt, mai ales într-un moment în care prețurile materiilor prime ating niveluri record”, a declarat Roberto Vannacci.
Karol Nawrocki, prietenul lui Simion, a încercat să blocheze Polonia să acceseze circa 44 de miliarde de euro prin programul european SAFE
În Polonia, președintele Karol Nawrocki, susținut de partidul Lege și Justiție, a încercat să blocheze accesarea a aproape 44 de miliarde de euro prin programul european SAFE, argumentând că împrumuturile ar putea crește dependența financiară de Bruxelles și povara datoriilor pentru generațiile viitoare.
NATO avertizează că Europa riscă să piardă teren în fața Rusiei
Îngrijorările apar într-un moment în care aliații europeni și Canada estimează cheltuieli de aproximativ 634 de miliarde de dolari pentru apărare în 2026, cu 11% mai mult decât în anul precedent.
Creșterea investițiilor este legată de obiectivul NATO privind alocarea a 5% din PIB pentru apărare și cheltuieli de securitate conexe până în 2035. Pentru atingerea acestei ținte, guvernele trebuie să își asigure nu doar resursele financiare, ci și susținerea politică și socială pe termen lung.
Patru diplomați NATO citați anonim de Politico au afirmat că ascensiunea formațiunilor care contestă reînarmarea reprezintă o preocupare tot mai importantă. Efectele concrete ar putea deveni vizibile în negocierile bugetare de anul viitor.
„Ne aflăm deja într-o situație în care trebuie să recuperăm decalajul. Până acum, suntem pe o traiectorie pozitivă — dacă cineva închide robinetul, există riscul de a pierde capacități” față de Rusia, a declarat un oficial militar al NATO.
Problema este amplificată de scăderea disponibilității unei părți a populației europene de a accepta costuri suplimentare pentru apărare.
Propaganda rusească turează motoarele la putere maximă în Europa
Potrivit unui sondaj realizat în opt țări europene și analizat de Consiliul European pentru Relații Externe (ECFR), 46,2% dintre respondenți s-au declarat împotriva creșterii cheltuielilor militare dacă aceasta ar presupune taxe mai mari. Doar 35,5% au susținut o asemenea măsură.
Opoziția față de majorarea impozitelor pentru finanțarea apărării a fost mai pronunțată în Germania, Franța, Italia, Spania și Polonia. În schimb, respondenții din Țările de Jos, Suedia și Regatul Unit au manifestat o disponibilitate mai mare de a accepta costuri suplimentare.
În mai multe capitale europene, inclusiv Roma, Bruxelles și Madrid, au avut loc proteste împotriva majorării bugetelor militare, participanții invocând nevoia de finanțare a spitalelor, universităților și serviciilor sociale.
Sprijinul pentru Ucraina a înregistrat, de asemenea, o diminuare. Potrivit unui sondaj intern al NATO citat de POLITICO, procentul celor care susțin ajutorul acordat Kievului a coborât de la 59% în 2025 la 55% în 2026, asistența militară letală fiind forma de sprijin cel mai puțin populară.
„Oamenii se confruntă cu creșterea generalizată a costului vieții… așa că există spațiu pentru retorica populistă cu privire la cât de mult ar trebui să sprijinim financiar Ucraina sau cât ar trebui să investim în apărare”, a declarat Janne Kuusela, secretar permanent în Ministerul Apărării din Finlanda.
2027, un an crucial pentru Europa
Presiunea electorală ar putea deveni și mai puternică în 2027, când Franța, Italia și Polonia vor traversa noi etape politice importante, iar formațiunile naționaliste încearcă să își extindă influența.
Paweł Zerka, cercetător principal la ECFR, avertizează că efectul nu se limitează la partidele care contestă direct investițiile militare. Și guvernele favorabile cooperării europene ar putea deveni mai prudente în fața opoziției publice.
„Există riscul ca curentul principal, formal pro-european, din întreaga Europă să fie prea timid pentru a cheltui… așa cum ar fi necesar în domeniul apărării”, a declarat Paweł Zerka.
Consecințele ar putea fi importante pentru planificarea militară a NATO, întrucât aliații discută capacitățile necesare pentru implementarea planurilor de apărare care trebuie finalizate până în 2029.
Un diplomat al Alianței a atras atenția că o încetinire a investițiilor în state cu bugete militare importante, precum Franța și Italia, ar avea efecte asupra întregii organizații.
„Dacă țările mai mari încetează să mai înregistreze progrese, atunci NATO va înceta să mai înregistreze progrese. Dacă slăbești NATO, slăbești capacitatea Europei de a se apăra și faci Ucraina… mai vulnerabilă”, a declarat diplomatul.
Disputele privind cheltuielile naționale riscă să influențeze și negocierile pentru următorul buget multianual al Uniunii Europene, unde finanțarea apărării reprezintă una dintre temele centrale.
Guntram Wolff, cercetător principal la institutul Bruegel, consideră că prelungirea discuțiilor până în anul următor ar putea afecta resursele destinate proiectelor militare comune.
În Parlamentul European, susținătorii unei cooperări militare mai strânse avertizează că politicile strict naționale ar putea slăbi capacitatea statelor membre de a răspunde împreună amenințărilor de securitate.
„Naționaliștii sunt interesați doar de propria țară, nu doresc să colaboreze cu alte țări europene”, a declarat Marie-Agnes Strack-Zimmermann, președinta Comisiei pentru apărare a Parlamentului European.
