Condiția sine qua non a oricărei democrații este organizarea corectă de alegeri libere. Or, observăm că, la alegerile prezidențiale din 2014 și la cele europarlamentare din 2019 o mare masă de cetățeni români nu și-a putut exercita dreptul fundamental la vot, înscris în articolul 36 al Constituției.
În primul tur de scrutin al alegerilor prezidențiale s-a dat vina pe proasta organizare, cauzată de lipsa de experiență și s-a promis că situația va fi remediată în turul al doilea.
Atunci situația a fost chiar mai rea, iar ministrul nostru de Externe, eternul Teodor Meleșcanu, aflat în vizită la Paris, i-a sfătuit cinic pe românii care stăteau la coadă să plece în alt oraș, aflat la vreo 300 de kilometri, pentru că acolo e mai puțin aglomerat.
Spectacolul românilor înșirați la cozi de sute de metri în capitalele europene și împrăștiați în forță de jandarmii țărilor gazde, la solicitarea autorităților române, la sfârșitul perioadei de votare, a îngrozit lumea occidentală.
S-au promis anchete și măsuri, președintele nou ales a promis o legislație care să nu mai permită apariția unor asemenea situații, dar în euforia generală prilejuită de victoria domnului Iohannis, toate s-au pierdut pe drum.
În pofida relei voințe dezarmante, în loc să fie măcar dat afară, dacă nu închis, ministrul Meleșcanu a rămas în funcție până în anul… 2019 când a organizat în chip identic alegerile europarlamentare.
Încă o dată românii din diaspora au fost împiedicați să voteze și au fost risipiți în forță de jandarmi când secțiile de votare li s-au închis în față după ce au parcurs sute de kilometri și au stat ore în șir la coadă.
Meleșcanu le-a vorbit cu aceeași bonomie cinică de canalie bătrână, iar faptul că mai multe zeci, sute de mii de oameni au fost privați de un drept fundamental a fost tratat ca o defecțiune minoră de organizare.
Citește comentariul integral pe platforma de dezbateri Marginalia
