Dincolo de toate acestea, la fenomenul senzorilor roșii constribuie și arderile legale, care au loc, cel puțin în cazul termocentralelor ELCEN, cu excepții de la legislația de protecție a mediului, arată Buletin.de București.
Visul lui Nicolae Ceaușescu era ca toate termocentralele din România, inclusiv cele construite în București, să funcționeze cu lignit excavat din Oltenia.
Tehnologia ținea de injectarea prafului de cărbune în arzătoarele care transformau apa în aburi și, mai apoi, în curentul electric care era trimis către uzinele energofage.
Distrugerea cartierelor istorice și înlocuirea lor cu cartiere de blocuri dar și dezvoltarea imobiliară forțată care împins granițele Capitalei în câmpurile de la periferie au venit la pachet și cu o serie de costuri legate de încălzirea domestică, adică termoficare.
Harta Poluare București/FOTO: Urad Monitor
Termenul este de sorginte sovietică și este echivaletul cogenerării, un cuvânt patentat în Occident.
În ambele cazuri este vorba despre facilități industriale care pot să producă electricitate dar și caldură pentru caloriferele și robinete imobilelor din jur printr-o serie de instalații separate denumite Cazane de Apă Fierbinte.
Modelul centralelor electrice de termoficare(C.E.T.) de mari dimensiuni în interiorul orașelor este specific fostelor țări socialiste.
În țările non-comuniste s-a mers pe ideea unor centrale de dimensiuni mai mici care să alimenteze cu agent termic zone restrânse care presupun cartiere cu câteva zeci de blocuri.
Modelul Bucureștiului este cel de la Moscova. Acolo, în trecut, existau 29 de C.E.T.-uri din care astăzi mai funcționează 20.
La București, după închiderea CET Pipera în 2008 și CET Titan în 2014, s-a ajuns la un număr de patru: CET Vest, CET Bucuresti Sud, CET Progresul si CET Grozăvești care produc electricitate cât să acopere 4% din cota de piață la nivel național, potrivit g4media.ro.
