Cristian Mungiu: Le mulțumesc pentru acest „sănătos șut în fund”.

În interviul acordat pentru „Ziarul de Iași”, Cristian Mungiu, prezent la Iași cu ocazia celei de-a XIII-a ediții a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere (FILIT), a vorbit despre cum a plecat din Iași la București pentru a-și urma pasiunea pentru film și despre modul în care își construiește poveștile.

Am trecut de la legătura dintre scenariu și regie, la echilibrul dintre libertate și rigoare, alegerea actorilor și modul în care filmele sale combină observația, documentarea și ficțiunea.

Ce v-a determinat să vă mutați la București și să vă dedicați cinematografiei?

Voiam să fac filme. La cum arăta România atunci și la cum arată un pic și astăzi, trebuia să fac studii. Pe vremea aia nu existau telefoane mobile, nu exista posibilitatea de a face film decât pe 35mm și, prin urmare, trebuia să faci o școală. Am plecat din Iași pentru faptul că e o țară foarte centralizată și că singura școală de film era la București.

Dacă nu venea Revoluția, nu aș fi plecat din Iași, pentru că nu puteam să intru în școala aia și știam lucrul acesta. Admiterea era făcută în așa fel încât să spună că dacă nu ții de protejații zilei, n-ai ce să cauți în școala aia. Aș fi făcut o universitate la Iași, îmi găseam eu lucruri de făcut pe aici încât să fiu aproape de povestire.

Dar dacă am avut șansa asta și a căzut comunismul, iar admiterea aia a devenit una accesibilă oricui, toți cei din jurul meu au ținut să-mi atragă atenția și să-mi zică «hei, vezi că nu mai ai nicio scuză pentru care să nu-ți miști fundul de aici și să te duci să faci ce vrei să faci». Și așa este! Le mulțumesc pentru acest «sănătos șut în fund», fiindcă eram foarte atașat de casă, de familia și de mediul meu.

Dar trebuia să plec ca să cresc și să fac ceea ce voiam să fac, ceea ce mă pasiona. Din fericire, cât de cât, am reușit să mă pricep să fac într-o măsură până la sfârșit.