Peștera misterioasă din România care are pereții ca pielea de leopard. Ce s-a descoperit aici

Peștera Bisericuța, situată în comuna Întregalde, județul Alba, este o adevărată comoară ascunsă în inima Munților Trascăului.

Peștera misterioasă din România care are pereții ca pielea de leopard. Ce s-a descoperit aici

Peștera Bisericuța este o peșteră fosilă de dimensiuni reduse, localizată în Munții Trascău, în regiunea Apuseni. Se află în satul Sfârcea, comuna Întregalde, județul Alba, situându-se în centrul Munților Trascăului, pe marginea de nord-vest a Platoului Ciumerna, într-un bazin hidrografic străbătut de Pârâul Galda.

Aflată la o adâncime de 15 metri sub nivelul Platoului Ciumerna, această peșteră oferă o experiență uimitoare pentru pasionații de speologie, potrivit albapress.ro.

Intrarea în peșteră, orientată spre nord-vest, dezvăluie o sală impresionantă, cu dimensiunile de 15/10 metri și o înălțime de 4 metri.

De aici, un culoar în formă de Z conduce către o nouă sală, unde se pot observa primele formațiuni de stalacmite, stalactite, coloane și montmilch.

Citește și: Misterul peșterii care are o rețea subterană de peste 400 km. Aici se găsesc flori rare

Cu totul remarcabil este faptul că toți pereții sunt acoperiți cu o textură similară pielii de leopard.

Apariția petelor de un maro intens pe fond galben, rezultate din cristalizările influențate de apa de condens de pe pereți, reprezintă un fenomen interesant dar foarte puțin studiat.

Printr-un alt coridor se ajunge în Sala Neagră, unde scurgerile parietale închise la culoare adaugă o aură misterioasă peisajului subteran.

În partea stângă a sălii se deschide Puțul Negru, oferind acces către o sală mai mică, în timp ce în partea dreaptă se află un puț îngust ce conduce spre Sala Urșilor. O conexiune subterană între aceste două săli se desfășoară pe sub galeria principală.

Istoria Peșterii Bisericuța

Peștera Bisericuța are o istorie îndelungată, începând din perioada neolitică, atunci când a fost locuită prima dată de oameni.

În Evul Mediu, ciobanii de pe Ciumerna foloseau peștera drept adăpost, iar în timpuri dificile, aceasta servea și ca biserică, de aici provine și denumirea sa.

Citește și: Misterul Sfinxului din România despre care se crede că ar fi Hercule. Arată ca un chip omenesc

Prima explorare a acestei peșteri a avut loc în 1965, de către speologul Viorel Ludușan.

A fost prima dintre cele 300 de peșteri descoperite și explorate de către acest speolog, iar explorările ulterioare au avut și participarea fraților săi: Nicolae, Dorel, Teodor, Ioan și Mircea, formând astfel bazele viitorului Club Polaris Blaj.

Ce s-a descoperit aici?

Chiar de la prima explorare s-a ajuns în Sala Urșilor. În partea inferioară a sălii, pe podea, erau aliniate mai multe cranii și oase de Ursus speleus. Unul dintre cranii avea o stalacmită în formă de candelă de 1,2 metri crescândă pe frunte.

Cel mai mare dintre aceste cranii urma să fie dus de către Nicolae Ludusan la Facultatea de Geologie a Universității din București, unde el era student.

Acesta a fost declarat cel mai mare craniu de Ursus speleus din România și a fost supus studiilor coordonate de academicianul Theodor Neagu de la Facultatea de Geologie a Universității din București.

Citește și: Unde se află „canionul” României? Aici s-ar găsi cele mai multe peșteri din țară și un lac „verde”

Cu toate acestea, după ce a rezistat în peșteră timp de 10.000 de ani, în vitrina Universității, acesta a rezistat doar 20 de ani, fiind distrus și aruncat la gunoi de către minerii care au venit să restaureze ordinea în București în 1990.

Cu ocazia ridicării craniului, în anul 1972, s-a realizat și prima hartă a peșterii, de către Nicolae Ludusan.

Într-o vizită recentă în peștera, s-a constatat cu tristețe dispariția tuturor craniilor și oaselor din Sala Urșilor.

Pentru a explora Peștera Bisericuța, este necesar un echipament adecvat, precum surse de iluminat și o coardă de asigurare. Cu toate acestea, peștera este accesibilă și poate fi parcursă relativ ușor de către cei pasionați de aventură și de lumea subterană, potrivit apuseni.info.