Cercetările publicate joi în revista Communications Earth and Environment adăugă greutate ipotezei unei morți cauzate de fenomene naturale în cazul celor nouă alpiniști, toți studenți la Institutul Politehnic Ural, ale căror corpuri înghețate au fost găsite împrăștiate în zăpadă, unele cu răni teribile.
Fără supraviețuitori și mai multe întrebări rămase fără răspuns, îndoielile cu privire la „Misterul Dyatlov” au persistat în ciuda unei anchete oficiale care anul trecut a decis că studenții au murit într-o avalanșă.
Noua cercetare sugerează că o combinație de factori - inclusiv o tăietură făcută în pământul înghețat atunci când tinerii și-au ridicat cortul, plus o acumulare de zăpadă provocată de vânturi puternice și înghețate - au declanșat o avalanșă care i-a lăsat pe studenți fără adăpost la temperaturi de -25 grade Celsius.
„Sunt multe aspecte ale misterului Dyatlov ce nu vor fi explicate niciodată, deoarece nimeni nu a supraviețuit pentru a spune povestea”, a declarat coautorul Johan Gaume, care conduce un laborator de simulare a avalanșelor la EPFL din Elveția.
Teorii ale conspirației
În noaptea de 1 februarie 1959, excursioniștii conduși de Igor Dyatlov și-au instalat tabăra pe versantul Kholat Saykhl, „Muntele Mort”.
La un moment dat, după miezul nopții, ceva neașteptat i-a determinat pe membrii expediției să-și croiască drum din cort și să fugă spre o pădure, la mai mult de un kilometru, lăsând hainele și încălțămintea în cort. Ulterior, cortul a fost descoperit intact, mărindu-se misterul fugii de la locul campării și mai ales rămânând întrebarea de ce nu s-au întors ulterior.
Unele dintre cadavre au fost găsite ciudat decolorate sau lipseau globii oculari. Alții au avut leziuni interne, dar fără semne externe de traume. Corpul unui tânăr a înregistrat un nivel ridicat de radiații, în timp ce limba unei fete lipsea.
Un dosar penal a fost deschis și închis la scurt timp. A rămas clasificat până în anii 1970.
Incidentul de la Pasul Dyatlov - cum a rămas numele trecătorii, după cel al conducătorului expediției - a devenit unul dintre cele mai mari mistere ale Rusiei, inspirând numeroase cărți, documentare și lungmetraje dedicate tragediei.
Printre diferitele teorii vehiculate de-a lungul deceniilor s-au numărat atacul unei creaturi asemănătoare lui Ieti, omul uriaș al zăpezilor, o explozie cauzată de un test al unei arme nucleare secrete, căderea resturilor unei rachete sau chiar o forță psihologică necunoscută care i-a determinat pe excursioniști să se omoare reciproc.
Gaume a auzit prima dată despre poveste în 2019, când a fost contactat de un jurnalist cu privire la decizia de redeschidere a cazului.
„Am fost fascinat cu adevărat”, a spus el pentru AFP.
A făcut echipă cu Alexander Puzrin, profesor la ETH Zurich, care avea experiență în investigații geotehnice criminalistice.
Procurorii au concluzionat anul trecut că grupul a fost ucis de o avalanșă și au constatat că majoritatea a murit de hipotermie.
Dar întrebările au rămas.
Acestea includeau cum s-ar fi putut produce o avalanșă pe o pantă atât de lină; de ce cortul din care au fugit în șosete sau în picioarele goale, tăindu-l din interior spre exterior, nu era acoperit de zăpadă decât parțial - se vedeau și urmele pașilor lor conducând spre pădure, iar hainele groase și încălțămintea erau înăuntru; de ce mai mulți din grup au avut leziuni traumatice care nu au fost observate în mod normal în avalanșe.
Cercetătorii au creat un model analitic pentru a analiza cum s-a declanșat avalanșa în condițiile de mediu în care alpiniștii și-au instalat cortul.
Analiza lor sugerează că excursioniștii ar fi putut să-și așeze, fără să știe, tabăra, spargând o margine în pământul înghețat, pe un strat slab de zăpadă.
În timpul nopții, vânturile ar fi putut depune mai multă zăpadă pe o platformă stâncoasă deasupra cortului, iar cercetătorii estimează că avalanșa ar fi putut fi declanșată între 9,5 și 13,5 ore după ce excursioniștii au instalat tabăra, zăpada distribuindu-se uniform.
Studiul a folosit, de asemenea, simulări ale rănilor - luând în considerare faptul că excursioniștii ar fi fost culcați atunci când s-a întâmplat incidentul - și au constatat că rezultatele lor au coincis cu rapoartele de autopsie.
Doar că, potrivit urmelor găsite în zăpadă de anchetatorii inițiali, „avalanșa” nu i-a prins culcați, urmele demonstrând că aceștia au fugit.
Gaume a spus că studiul a fost „cel mai interesant caz la care am lucrat vreodată.
"Ne-am simțit ca detectivii!"
El a subliniat totuși că cercetătorii nu pretind că au rezolvat misterul.
„Cred că este mai mult, o poveste grozavă de curaj și prietenie în fața unei forțe brutale a naturii, care s-a sfârșit tragic", a spus el.
