„Cum să vă spun eu. Cred că cel mai bine a descris Octavian Goga într-o poezie: <<Numai pentru o clipă le-a ținut divanul / Cu mândria rece, mut, sta suveranul / Și-a înțeles degrabă, Neagoe, sărmanul / Că a pierdut domnia, neamul, Basarab>>, potrivit presei.
E întâmplător ales acest citat ? Numit și „poetul pătimirii noastre”, Goga a fost și un om politic de extremă dreapta, care a condus, pentru o scurtă perioadă, un guvern antisemit de orientare fascistă.
Tatiana Niculescu în cartea „Seducătorul domn Nae – viața lui Nae Ionescu” scrie „în 1938, guvernul Goga – Cuza ia severe măsuri antisemite, suspendă ziarele socotite evreiești, anulează licențele negustorilor evrei de alcool și tutun, interzice angajarea evreilor în restaurant, și adoptă un decret lege de revizuire a cetățeniei care îi viza pe evreii naturalizați.”
Keith Hitchins în cartea „România” scrie despre Goga: „Coaliția lui Octavian Goga voia distrugerea sistemului parlamentar și transformarea țării într-un stat corporatist, iar în politica externă se pronunța în favoarea unor relații cu Germania și Italia… liberalii voiau să preîntâmpine instaurarea unei dictaturi fasciste, pe care Goga o preconiza…
Oficiul de politică externă al partidului nazist a început să cultive relații și cu Octavian Goga și cu A. C. Cuza… cu obiectivul de a-i uni pe adepții lui Goga cu Garda de Fier…
Când Goga a ajuns prim ministru, în decembrie 1937, acesta a reușit să-i impună lui Carol acceptarea lui Antonescu ca ministru al apărării. ”
Evident că au fost scriitori cu o opera literară remarcabilă și idei politice radicale prin care au sprijinit mișcări extremiste. A descrie, însă, un eveniment politic în cuvintele unuia dintre cei mai siniștrii oameni politici români e un pic riscant.
