În calea tornadelor - Scenariu meteo pesimist

Roxana Bojariu (foto jos), coordonatorul secției de climatologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, identifică modul în care România va fi afectată de încălzirea globală.

Newsweek România: Cum este afectată România de schimbările climatice ?

Roxana Bojariu: În cazul României, temperatura medie va crește în toate anotimpurile și regiunile, cu diferențieri regionale ale mărimii acestei creșteri, date de factorii locali. În cazul temperaturii medii, în lunile de vară, această creștere ar putea ajunge, la sfârșitul acestui secol, până aproape de 6ºC, comparativ cu situația actuală, în cel mai pesimist scenariu din punct de vedere al creșterii concentrațiilor gazelor cu efect de seră.

Experimentele numerice sugerează și o reducere a cantității de precipitații în România, în lunile sezonului cald. În cel mai pesimist scenariu, reducerea la nivelul României ar putea ajunge, la sfârșitul secolului XXI (2071-2100), până la aproximativ 30%, comparativ cu precipitațiile din intervalul de referință 1961-1990.

Grosimea și extinderea stratului de zăpadă se reduc. În scenariul pesimist, la sfîrșitul acestui secol, se pot înregistra reduceri ale grosimii medii a stratului de zăpadă cu până la 80 %, în anumite regiuni din România.

Această schimbare va determina creșterea riscurilor pentru dezastre naturale ca: inundații rapide, valuri de căldură, secete, incendii de pădure. Frecvența valurilor de căldură a crescut și va continua să crească în deceniile următoare, mai accentuat în regiunile sud-estice, sudice și vestice ce înconjoară lanțul carpatic.

Aglomerările urbane vor resimți și mai puternic stresul termic crescut, din cauza efectului de insulă urbană de căldură. Episoade cu cantități mari de precipitații vor fi din ce în ce mai frecvente, mai ales în zonele de munte.

În contextul despăduririi accelerate, această creștere a frecvenței episoadelor cu cantități mari de precipitații va provoca o incidență crescută a inundațiilor rapide catastrofale.

Care este punctul critic alîncălzirii globale ?

Comunitatea științifică a recomandat menţinerea creşterii temperaturii medii globale sub 2°C (preferabil sub 1,5°C), în comparaţie cu nivelul perioadei preindustriale (a doua jumătate a secolului al XIX).

În cazul depăşirii pragului de creștere a temperaturii medii globale chiar cu doar 1,5°C, riscul apariţiei unor schimbări climatice periculoase şi imprevizibile creşte considerabil, determinând o creştere exponenţială a costurilor adaptării. Există chiar riscul să nu mai putem fi capabili de adaptare.

În 200 de ani,societatea umană a
consumat petrol și gaze naturale
create în sute de milioane de ani

Capacitatea de adaptare a omului este considerabilă și ea a făcut posibilă evoluția speciei noastre în ultimele milioane de ani, în condițiile unor schimbări climatice. Experimentele numerice ne arată că, în cazul celui mai pesimist scenariu, am putea avea o creștere de 4-6 ºC față de nivelul preindustrial.

O astfel de creștere, ce s-ar putea produce în următorii 150 de ani, a avut loc, în trecut, pe perioade de zeci de mii de ani. Omul, prin arderea combustibililor fosili, scurtcircuitează ciclurile geologice: în 200 și ceva de ani, societatea umană a consumat petrol și gaze naturale create în sute de milioane de ani.

Ce le spuneți celor care contestă faptul că încălzirea globală este rezultatul activității umane?

Rezultatul observațiilor sistematice nu poate fi contestat de nimeni: concentrația atmosferică a dioxidului de carbon a crescut cu peste 40% față de nivelul din perioada de dinainte de 1750, iar a metanului cu peste 100%. Pot fi aceste creșteri datorate unor surse naturale?

Analiza științifică ne arată: categoric, nu! „Semnătura“ izotopică a cantității crescute de carbon din atmosferă este clar identificabilă ca provenind din arderile de combustibili fosili.

Experimentele numerice cu modele climatice ne arată că tendința observată de creștere a temperaturii medii globale nu poate fi reprodusă decât în condițiile unei tendințe de creștere a concentrației atmosferice a gazelor cu efect de seră.

Care este legătura între fenomenele extreme, precum tornadele, și încălzirea globală?

Există fluctuații climatice naturale, generate de complexitatea sistemului climatic. Noi simțim efectul cumulat al acestor fluctuații naturale și al încălzirii globale. Intensitatea și frecvența crescută a unor fenomene extreme sunt modulate de acest semnal al încălzirii globale.

Schimbarea climatică actuală însemnă o cantitate mai mare de căldură prezentă în sistemul terestru și o umiditate atmosferică crescută, astfel că tiparele de vreme ce asigură transferul lor sunt și ele schimbate: episoadele cu manifestări extreme ale unor fenomene meteorologice devin mai frecvente.

Teoretic, schimbarea climatică poate influența statistica unor fenomene extreme, precum tornadele, dar sunt încă necesare studii mai detaliate care să explice mai precis ce se întâmplă la cuplajul între condițiile locale și semnalul încălzirii globale.

Tipul de fenomenele extreme ce afectează o anumită regiune rămâne același, dar schimbarea climatică modifică intensitatea și frecvența acestor fenomene, amplificându-le, în multe cazuri.

Cum ne va schimba încălzirea globală modul de viață?

Ritmul schimbării este foarte rapid. Pe lângă eforturile de diminuare ale emisiilor gazelor cu efect de seră, sunt necesare și eforturi de adaptare la schimbările deja produse și cele anticipabile pentru viitoarele decenii.

Schimbările climatice aduc două mari provocări: necesitatea reducerii drastice a emisiilor de gaze cu efect de seră, dar și adaptarea prin dezvoltare durabilă, cu trecerea la o economie decuplată de carbon ce să asigure, în acelaşi timp, o calitate bună a vieţii cetățenilor şi o protecţie eficientă a vieţii şi proprietăţii lor, în cazul noilor riscuri de dezastre naturale.

Natura complexă a schimbărilor climatice face dificilă elaborarea și punerea în aplicare a strategiilor de adaptare la schimbările climatice doar pe baza abordărilor sectoriale.

Numeroase studii arată că e necesar ca măsurile de atenuare și adaptare la schimbările climatice să vizeze, dincolo de provocările sectoriale, mai ales pe cele inter și transsectoriale.