Alex Bebeșelea, absolvent al Facultății de Științe economice – Informatică economică, din cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, are o diplomă un master în Strategii si politici economice europene, a plecat din România în 2010.
Timp de trei ani, a locuit în SUA, la Chicago, iar din 2013 s-a mutat în Germania, la München.
În prezent, Alex Bebeșelea este director de achiziții pentru două clinici medicale germane, Klinik Schongau și Klinik Weilheim, care funcționează în orașele Schongau, respectiv Weilheim.
În interviul oferit pentru Newsweek România, Alex Bebeșelea a vorbit despre:
- cum se fac achizițiile de echipamente medicale în spitalele și clinicile din Germania, astfel încât sistemul medical de acolo să facă față epidemiei cu noul coronavirus;
- când a început Germania să se organizeze pentru valul de îmbolnăviri de acum și să facă stocuri de echipamente medicale;
- cum reușește Germania să preia inclusiv pacienți din alte state, diagnosticați cu COVID-19;
- ce măsuri au fost luate în această țară, pentru protejarea populației și a cadrelor medicale, pe perioada epidemiei;
- câte teste pentru depistarea COVID-19 se fac în Germania și cum sunt tratați acolo bolnavii;
- ce ar putea face România pentru a gestiona mai bine criza provocată de COVID-19.
Până la 1 aprilie, Germania raportase 72.383 de pacienți infectați cu noul coronavirus, 788 de morți, 16.100 de persoane vindecate.
Newsweek România: Când a început Germania să se pregătească, din punctul de vedere al achizițiilor de materiale specificie pentru combaterea COVID-19, care ajung în spitale?
Alex Bebeșelea: Primul caz de COVID-19 a apărut în Germania chiar într-un oraş de lângă München, la Starnberg. Un angajat al companiei Webasto, participant la un meeting unde au fost prezente persoane din China, a luat virusul.
A fost depistat după ce delegaţia din China a plecat înapoi, dar legătura s-a făcut în momentul în care una dintre persoanele prezente la acel meeting a fost depistată pozitiv în China, la întoarcere.
Aşa a început totul, 27.02.2020. În iarnă, s-au discutat scenariile posibile, la nivel politic, dar nu s-au luat decizii pentru a face stocuri de materiale. Au fost identificaţi principalii furnizori de materiale specifice acestei pandemii, dar, repet, nu s-au făcut stocuri.
Principala grijă a managerilor de spitale a fost să asigure aparatura necesară care să poată fi folosită pentru cazurile care necesită acest fel de aparatură. Au fost identificate locurile în spitale, au fost identificate spaţiile în care urmau să fie aduşi pacienţii pozitivi, s-au făcut toate pregătirile necesare pentru primirea şi îngrijirea bolnavilor.
S-au luat în calcul culoare de acces separate pentru pacienţii care vin în spital cu aceast virus, astfel încât să nu fie influenţată în niciun fel activitatea spitalului, iar pacienţii care sunt deja internaţi să nu fie expuşi la vreun pericol.
Ne-am făcut calculele pentru a estima stocurile de care vom avea nevoie pentru perioada de carantină, care este în acest moment, şi am ajuns la concluzia că vom folosi materiale undeva la de 3 ori mai mult faţă de o perioadă normală, dar tot nu am făcut stocuri, am funcţionat în mod normal până pe data de 2 martie 2020.
2 martie reprezintă în Germania sfârşitul vacanţei de primăvară (au o săptămână), este perioada în care majoritatea îşi petrec vacanţele/concediile la ski. După această perioadă au început să apară cazurile, prima dată în Nordul Germaniei, după care în Sud, s.a.m.d. Aşadar, începând cu această dată, 3 martie, am început să facem stocurile de care am considerat că avem nevoie.
Cum au evoluat, în ultimele săptămâni, aceste achiziții? Este acoperit necesarul din sistemul medical, ținând cont de evoluția epidemiei?
Toate spitalele/clinicile au început să-şi facă stocuri, dar fără să exagereze, cam toţi s-au gândit că undeva la de 3 ori mai mult faţă de ce era în mod normal ar ajunge astfel încât să nu fie probleme în sensul în care atât angajaţii, cât şi pacienţii să poată fi protejaţi.
Astfel, materiale sunt suficiente, măşti chirurgicale, FFP1, FFP2, FFP3, mănuşi chirurgicale, sorturi, jakete, ochelari de protecţie, capişoane, soluţii de dezinfectat mâinile, soluţii de dezinfectat suprafeţe. Tot ce trebuie e destul.
Necesarul de materiale este suficient, medici şi personal medical care sunt din afara sistemului (pensionari) îşi depun cereri de a lucra în această perioadă probono, nu vor decât să ajute, dacă se poate.
Companii care au întrerupt activitatea din cauza carantinei îşi trimit angajaţii să ajute, dacă e nevoie, personalul din spitale, lanţurile de magazine alimentare trimit zilnic mâncare pentru angajaţi. Este, nu ştiu cum să-ţi spun, acum când scriu, mi se face pielea de găină când văd cât de mult se implica comunităţile de oameni în toată nebunia asta.
Care sunt procedurile privind aceste achiziții și cu ce diferă față de cele din România?
Procedurile sunt super simple, adică nu am făcut altceva decât ceea ce fac în mod normal în ceea ce priveşte achiziţionarea acestor materiale, diferenţa fiind că am comandat mai mult decât de obicei. Cantităţile au fost stabilite împreună cu proprietarii clinicii şi gata.
Aici nu e complicat, nu e cu spaga, nu e cu nimic, e clar, scurt şi la obiect. Atât de bine funcţionează sistemul, încât nici nu ştiu ce să spun în ceea ce priveşte sistemul de aprovizionare, e totul digital, transparent, simplu şi util.
Au fost făcute modificări legislative în Germania pentru simplificarea proceduri de achiziții, în timpul epidemiei?
Nu ştiu de vreo astfel de lege, dar ce pot să-ţi spun este că atât primăriile localităţilor, cât şi consiliile locale au preluat parte din costurile facturilor de achiziţie a materialelor destinate COVID-19, în rest nu e nevoie.
Ce s-ar putea schimba în România, ținând cont de cum funcționează acest lucru în Germania, astfel încât achizițiile de materiale medicale necesare în lupta cu COVID-19 să poată fi sporite?
Mentalitatea – stilul ăla de a vrea să faci bani din orice, fără să depui niciun efort. Să furi de la stat cât poţi de mult, asta trebuie schimbat în România. În rest nimic.
Structura de conducere a spitalelor, să ştii că, în proporţie de 90%, managerii spitalelor din Germania nu sunt medici, sunt persoane care au studiat management orientat spre clinici / spitale. Managerii spitalelor nu sunt medici. Medicii, în Germania, nu au cum să conducă un spital, ei îşi fac treaba lor de medici, fiecare pe specialitatea lui, iar restul fac treaba administrativă.
Şi încă ceva foarte important: ne respectăm meseriile, eu nu pot pune un diagnostic, pentru că nu ştiu, nici medicul nu-mi spune ce stocuri să fac, pentru că nu ştie.
Atât eu, cât şi el, medicul, ştim că ne putem baza unul pe celălalt, el îşi face treaba lui de medic, eu îmi fac treaba mea de manager. El, dacă nu e bun, e schimbat. Eu, dacă nu sunt bun, sunt schimbat. Dacă amândoi suntem buni, lucrurile funcţionează. Cam asta ar trebui schimbat în România, e cel mai greu lucru, dar e singura soluţie.
Care sunt cele mai importante măsuri care au fost luate în Germania pentru combaterea epidemiei de COVID-19?
Primă măsură a fost izolarea socială, una după alta, companiile şi-au închis porţile şi şi-au trimis angajaţii acasă. După ce s-a înmulţit numărul de cazuri, s-a trecut la izolare în casă, lucru care încă este de actualitate şi oamenii stau în casă.
Chiar dacă le e greu, stau în casă. Au voie să meargă la cumpărături sau să iasă la plimbare, dar, la cumpărături merge de obicei un membru al familiei şi foloseşte cel mai apropiat magazin (deşi asta nu e impus de nimeni), iar la plimbare sau cu bicicleta au voie, dar să nu fie grupuri, doar dacă eşti împreună cu membrii familiei.
O altă măsură este testarea în masă a populaţiei, dar nu cu teste rapide, se fac doar teste de laborator. Măsură este extraordinar de bună, în sensul în care persoanele care sunt depistate pozitive intră direct în carantină, iar cele negative rămân în izolare acasă, cu dreptul de a face lucrurile pe care le-am spus mai sus. Se vrea practic o delimitarea a persoanelor infectate de cele sănătoase, astfel încât, începând cu 19 aprilie, lucrurile să poată intra în normal.
Se fac şi controale, dar sunt rare, s-au anunţat şi ceva amenzi, dar crede-mă că nu ştiu ce şi cum. Ştiu şi eu, ca şi restul, că după ce vin de la servici rămân acasă, nu ies nicăieri, asta e regulă, asta o respectăm toţi. Că ne convine sau nu, asta e. Nu ajută cu nimic dacă bravam sau dacă nu ascultăm ceea ce spun autorităţile, e interzis, asta e, ne conformăm şi gata.
Care sunt rezultatele, în Germania, după aplicarea acestor măsuri?
Rezultatele sunt bune. Deşi numărul persoanelor infectate este mare, numărul deceselor este mic, chiar foarte mic, iar media de vârsta e destul de ridicată, oamenii mai în vârstă au de suferit şi prezintă simptome mai agresive ale virusului. În rest, e OK.
Un alt rezultat, de data asta emoţional, este faptul că vezi în jurul tău oamenii cărora le pasă, pur şi simplu le pasă de ce se întâmplă şi acceptă toate restricţiile care se impun, ajuta acolo unde e nevoie. Ştii, se spunea că germanii sunt un popor rece. Ei bine, nu e aşa, cel puţin eu văd că nu e aşa. E incredibil cum lumea se ajută reciproc.
În privința rezultatelor, este vorba doar despre măsurile luate în timpul epidemiei de COVID-19 sau și despre o funcționare diferită a întregului sistem de Sănătate, în Germania?
Da, măsurile care au fost luate se pare că dau rezultate, sistemul e total diferit, aşa încât noi toţi sperăm că o să trecem în cel mai scurt timp peste această provocare.
Cum reușește Germania să preia inclusiv cazuri de pacienți diagnosticați cu COVID-19 din Franța, în condițiile în care sistemele de sănătate din întreaga lume par copleșite de pandemie?
Preia cazuri din alte țări pentru că au locuri în paturile la Terapie Intensivă. Dacă s-a făcut testarea, pacienţii infectaţi stau acasă şi respecta carantina. Doar cazurile extrem de garve sunt ventilate. Încă sunt locuri.
Spre exeplu, unde lucrez eu, avem în acest moment 14 bolnavi, 8 sunt într-o clinică, 6 în cea de-a doua clinică, şi doar unul singur este la intensiv, ventilat, restul sunt în spital, izolaţi, dar nu necesită ventilaţie. Aşa că, în acest moment, avem libere 19 paturi de intensiv. Nu e complicat, atâta timp cât oamenii respectă regulile.
Cum apreciați măsurile luate de autoritățile din România? Cum diferă ele față de cele din Germania?
Măsurile poate că sunt bune, dar oamenii nu le respecta, iar amenzile care văd că se dau nu cred că se vor deconta vreodată. Ştii cum e, dacă la capitolul Investiţii şi în privința sistemului de Sănătate nu ai copiat alte state unde lucrurile funcţionează, atunci de ce le copiezi la capitolul măsuri?
Poate dau rezultate, dar nu cred, vom vedea, sper din tot sufletul să fie bine, dar am o urmă de îndoială. Am ambii părinţi acasă, în România, şi crede-mă că mi-e teamă să nu cumva să păţească ceva, deşi ei fac parte din categoria celor care au înţeles că trebuie să rămân în casă. Cred totuşi că vor fi destul de mulţi care nu vor respecta nicio măsură.
