Andrei, un tânăr în vârstă de 28 de ani din satul Vânători (comuna Popricani) este dependent de jocuri de noroc. De mai bine de 14 ani, de când a intrat în acest univers iluzoriu, Andrei a pierdut la păcănele zeci de mii de lei.
Dependența unui român de jocurile de noroc. Cum îşi pierde salariul de 4.000 de lei într-o oră
A acceptat să vorbească despre dependenţa sa pentru a transmite un mesaj şi celorlalte persoane care se confruntă cu una dintre cele mai periculoase adicţii.
Tânărul a povestit că a jucat prima dată la păcănele pe când avea doar 14 ani. Deşi era doar un copil pe vremea aceea, nimeni şi nimic nu l-a oprit să devină un jucător „înrăit”.
Banii din care trebuia să-şi ia mâncare la şcoală erau cheltuiţi la barul din comună. Andrei băga pe atunci câte 10 lei sau chiar mai puţin şi scotea dublu. Astfel, treptat, în speranţa că poate câştiga şi mai mult, a început să joace sume uriaşe.
„După şcoală sau chiar înainte stăteam cu colegii la cafea şi de curiozitate, distracţie, băgam câte 5 lei, 10 maxim. Când am văzut că pot scoate 20 de lei sau chiar mai mult, am început să bag şi eu mai mult. Aşa a început povestea. Acum, 500 de lei mi se par nimic, raportându-mă la câţi bani am pierdut.
La un moment dat am câştigat 20.000 de lei, însă nu m-am oprit şi am pierdut tot ce băgasem până atunci, adică vreo 4000 de lei, tot salariul. Am încercat să renunţ la aparate, să-mi ocup timpul cu altceva, doar că nu pot intra în magazin fără să joc.
Norocul meu, dacă îl pot numi aşa...este că nu am familie, adică soţie, copil, nu fac pe altcineva să sufere. Încă locuiesc cu părinţii mei cărora încă nu le-am cauzat probleme prea mari”, a declarat acesta.
Rămâne fără salariu în mai puţin de o oră
Ziua de salariu reprezintă pentru Andrei „o nouă şansă de câştig”, prin urmare, în mai puţin de o oră petrecută în sala de jocuri rămâne fără 4000 de lei, bani pentru care munceşte o lună întreagă.
„Eu sunt foarte conştient că nu e deloc normal ce fac, doar că deocamdată nu pot să renunţ, ori nu îmi doresc suficient. Nu ştiu ce ar trebui să fac ca să nu mai ajung mereu în acelaşi punct. Poate că părinţii mei nu ar trebui să mai fie atât de înţelegători.
Ştii cum e? Dacă rămân fără un leu un portofel ştiu că găsesc mâncare acasă şi măcar vreo 200 de lei pentru navetă. Mă descurc până la următorul salariu când fac aceeaşi prostie. Şi de la prieteni mă împrumut. Practic, salariul e pentru datorii şi păcănele. Mă fac dator ca să am ce juca. Mă duc pentru asta la muncă”, a adăugat tânărul.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
Comentarii 0