Zece organizaţii europene şi internaţionale care militează pentru libertatea presei şi pentru libertatea de exprimare, membri ai MFRR şi partenerii acestora, au reacţionat la hărţuirea Emiliei Şercan, exprimând îngrijorări serioase cu privire la acest caz şi la implicaţiile pe care acesta le aduce pentru libertatea presei în România.
Cele zece organizaţii au trimis o scrisoare deschisă către autorităţile române, prin care cer investigaţii prompte şi independente.
„Noi, organizaţiile semnatare ale Media Freedom Rapid Response (MFRR) şi partenerii noştri, găsim tulburătoare hărţuirea jurnalistei Emilia Şercan prin publicarea fotografiilor personale sustrase ilegal şi prin presupusa scurgere de informaţii din ancheta penală ce investiga fapta respectivă. Cerem anchetarea promptă şi independentă a ambelor situaţii, precum şi a ameninţărilor precedente adresate lui Şercan”, au scris cele zece organizaţii adresându-se prim-ministurlui Nicolae Ciucă, ministrului Afacerilor Interne Lucian Bode, inspectorului general al Poliţiei Române, Chestorul de poliţie Benone-Marian Matei, şi procurorului general al României Gabriela Scutea, relatează news.ro.
Pe 16 februarie, Şercan a primit un mesaj dezumanizant de la o persoană necunoscută, ce ajunsese în Spam pe Facebook Messenger, mesaj care a alertat-o cu privire la faptul că cinci fotografii personale făcute acum 20 de ani au fost publicate pe 34 de website-uri cu conţinut pornografic. Următoarea zi, Şercan a făcut o plângere penală referitoare la infracţiunile comise prin sisteme informatice (cu privire la furtul fotografiilor personale) şi la violarea vieţii private (cu privire la încărcarea lor pe website-urile cu conţinut pornografic). Tot atunci, a pus la dispoziţie organelor de cercetare şi o captură de ecran cu mesajul primit pe Facebook.
Pe 18 februarie, Şercan a descoperit faptul că un website din Republica Moldova publicase un articol ce conţinea cele cinci fotografii furate, precum şi captura de ecran ce suprindea mesajul primit pe Facebook Messenger, pusă la dispoziţie doar Poliţiei Române, alături de un scurt comentariu asupra conduitei sale profesionale. Şercan a constatat faptul că articolul fusese publicat la aproximativ 40 de minute după ce părăsise sediul Serviciului de Investigaţii Criminale. Link-ul către articolul respectiv fusese postat ulterior pe 74 de website-uri, în mare parte din România, şi unele din Republica Moldova.
Şercan a făcut o nouă plângere penală, referitoare la posibila scurgere de informaţii din ancheta penală şi la violarea vieţii private, la Direcţia Control Intern a Inspectoratului General al Poliţiei Române. Pe 21 februarie, şeful Poliţiei Române, dl. Matei, i-a prezentat Emiliei Şercan o analiză a modului în care fotografiile s-au răspândit în media, analiza ce ar fi arătat că poliţia şi subcomisarul atribuit cazului erau în afara oricăror suspiciuni. Şercan a catalogat analiza poliţiei drept neplauzibilă şi „fabricată”. Pe 8 martie, Şercan a descoperit faptul că Direcţia Control Intern trimisese plângerea sa către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti, care este o potenţială sursă a scurgerii de informaţii. Ulterior, dosarul a fost transferat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Avem serioase motive de îngrijorare cu privire la hărţuirea lui Şercan, în mod special, şi, în sens general, la implicaţiile asupra libertăţii presei în România, cu atât mai mult cu cât aceste fapte au loc în următorul context: la 18 ianuarie 2022, Şercan dezvăluise într-un articol faptul că Prim-ministrul României a plagiat în teza de doctorat. A doua zi, a primit ameninţări cu privire la siguranţa sa personală pe adresa de e-mail profesională, urmate de altele – pe 2 februarie, primite pe Facebook Messenger. Ambele incidente sunt investigate de Serviciul de Investigaţii Criminale din cadrul Poliţiei Bucureşti.
Scrisoarea este semnată de: ActiveWatch, ARTICLE 19, Centrul pentru Jurnalism Independent, Coaliţia pentru Femei în Jurnalism, Centrul European pentru Libertatea Presei şi Mass-Media, Committee to Protect Journalists (CPJ), Free Press Unlimited, Institutul Internaţional de Presă, OBC Transeuropa (OBCT), Reporteri Fără Frontiere (RSF).
