„Cu seninătate și curaj date o credință puternică în Dumnezeu, doamna Elsa Anca-Bărbuș a înfruntat ororile secolului trecut: războiul, ocupația sovietică, dictatura comunistă, închisoarea, așteptarea timp de 17 ani a logodnicului ei, Ioan Bărbuș, arestat în 1947 și cu care s-a căsătorit în 1964, și a tatălui ei – fruntașul țărănist Victor Anca, întemnițat și el pentru 17 ani. A contribuit după 1989 la renașterea PNȚ, a Bisericii Române Unite cu Roma și a României. A fost un model de curaj, discreție și fidelitate și întărire pentru toți cei fericiți să o cunoască”, anunță Fundația „Ioan Bărbuș”.
Elsa Anca-Bărbuș s-a născut pe 4 decembrie 1927, într-o familie de fruntași țărăniști. Tatăl ei, avocatul Victor Anca, era fiul preotului greco-catolic Ioan Anca, simpatizant al Partidului Național Român, care grupa cei mai importanți lideri ai românilor din Ardeal, în frunte cu Iuliu Maniu.
Tatăl, condamnat la 10 ani de muncă silnică
În perioada interbelică, Victor Anca a făcut parte din conducerea PNȚ și a ocupat funcția de ministru secretar de stat. După venirea comuniștilor la putere, odată cu invazia sovietică, a fost arestat sub acuzația că a înființat o organizație subversivă („Comitetul Național de Eliberare Regele Mihai I”) și a fost condamnat la 10 ani de muncă silnică, trecând prin închisorile de la Aiud, Gherla, Oradea, Jilava, Râmnicu Sărat.
Fiica lui, Elsa Anca, studentă la Litere, i-a urmat exemplul. A făcut parte din Tineretul Universitar Național Țărănesc (TUNȚ) și din Asociația Studenților Români Uniți (ASTRU) și s-a numărat printre participanții la marea manifestație anticomunistă din 8 noiembrie 1945.
În acest context l-a cunoscut pe Ioan Bărbuș, viitorul ei soț, lider al studențimii țărăniste.
Printre studenții luați ostatici de comuniști
În 1947, Elsa Anca a făcut parte din lotul studenților arestați de regimul comunist pentru a forța abolirea monarhiei și instalarea „republicii populare”.
„Pe urmă am fost închiși cu toții înainte de abdicarea Regelui, când au fost arestaţi cam câteva sute de studenţi, nu cred că era chiar o mie, cum i s-a spus Regelui. Am fost în subsol, la ceea ce era atunci Ministerul de Interne, vizavi de Palatul Regal, unde a fost un timp Senatul (în ultima perioadă de timp). Și eram în subsol și auzeam agitație din Piață. Am auzit când a plecat Regele, dar nu am înțeles bine despre ce e vorba, că eram izolați acolo. Nu vedeam, eram la subsol, doar că auzisem zgomotele. Și pe urmă ne-a încărcat pe noi în niște mașini care erau autobuze deschise – autobuzele cu care se făcea schimbarea sergenților la stopuri”, își amintea Elsa Anca-Bărbuș în 2015.
Soțul, torturat de criminalul Vișinescu
Ioan Bărbuș a fost arestat prima dată în 1947. Eliberat pentru scurt timp, s-a logodit cu Elsa Anca în 1949, an în care a fost arestat din nou. A doua oară, ca șef al lotului TUNȚ, a fost condamnat de Tribunalul Militar București la 15 ani de muncă silnică. A trecut prin închisorile de la Aiud, Oradea, Văcărești, Jilava și, în final, Râmnicu Sărat, fiind eliberat abia în 1964.
„Dintre toți temnicerii din închisorile prin care a trecut în 17 ani, soțul meu, liderul țărănist Ioan Bărbuş, spunea că Alexandru Vișinescu a fost cel mai rău. Tocmai de aceea fusese ales pentru închisoarea cu regim de exterminare de la Râmnicu Sărat. Nu se mulțumea «să aplice regulamentul» – și așa dur și inuman – dar mai adăuga chinuri și de la el”, avea să povestească mai târziu Elsa Anca-Bărbuș.
Și-a așteptat logodnicul 17 ani
A suferit și ea ororile regimului comunist - a fost anchetată de mai multe ori și reținută timp de 6 luni fără judecată. După eliberare, a lucrat ca traducătoare, o funcție mult sub calificarea ei.
„În închisoare, reușisem să ascund în tivul bluzei o medalie miraculoasă a Sfintei Fecioare. Nu o priveam, dar atingeam din când în când mica iconiță de metal ieftin – și mi se părea că e cea mai mare comoară: îmi aducea aminte de Cer! Nu mai contau mizeria din jur și grosolăniile gardiencelor”, își amintea Elsa Anca-Bărbuș.
Urmează ani de privațiuni, de așteptare a tatălui și a logodnicului despre care „a fost informată” că ar fi murit. Nu și-a pierdut speranța și s-a rugat neîncetat.
În 1964 Ioan Bărbuș este eliberat și cei doi se căsătoresc după aproape 17 ani de la logodnă. O adevărată pildă de dragoste și de fidelitate!
Soții Bărbuș au fost binecuvântați cu doi copii deosebiți, Anca Maria și Mihaela Florina, crescuți în acelați spirit al credinței și patriotismului.
Urmăriți continuu de Securitate
Catalogați ca dușmani ai regimului comunist, membrii familiei au fost supravegheați îndeaproape de fosta Securitate. Mai ales după ce, în anii 70, au participat la primele întâlniri ale liderilor țărăniști care încercau să reînvie, în ilegalitate, partidul lui Iuliu Maniu. Au reușit să ia totuși legătura cu Occidentul și să transmită informații despre viața clandestină a PNȚ și a Bisericii Greco-Catolice.
Visul li se împlinește abia după căderea dictaturii ceaușiste în decembrie 1989. Când supraviețuitorii Gulagului stalinist, în frunte cu Corneliu Coposu, reușesc să reînființeze legal PNȚ, devenit imediat principalul opozant al regimului necomunist condus de Ion Iliescu.
După moartea „Seniorului”, locul său de senator este ocupat pentru scurt timp de vicepreședintele partidului, Ioan Bărbuș, care s-a stins din viață cinci ani mai târziu.
Elsa Anca-Bărbuș a fost un sprijin de nădejde al soțului și familiei ei, dar și un educator al tinerei generații. I-a învățat limbi străine pe studenți, a ajutat la elaborarea scrisorilor diplomatice, a inspirat cu bunătate, cu căldură și cu istorisiri pilduitoare despre sacrificiul înaintașilor noștri.
Dumnezeu s-o odihnească!
