Florin Bogardo ar fi împlinit 81 de ani.
Elena Loreta Popa l-a evocat, de curând: Cu o zi înainte să împlinească 67 de ani, la 15 august 2009, Florin Bogardo pleca spre o lume mai bună. Așa ne place să spunem, nouă, oamenilor. Eteric, nepământean, imens muzician, compozitor de excepţie, cu o profunzime a creaţiei şi a cuvântului dincolo de tot ce înseamnă normal. Nu-i plăcea să fie în lumina reflectoarelor.
Era un om smerit
Era smerit, credincios. Nu agrea deloc publicitatea. A fost de o rară modestie, calitate specifică marilor spirite, foarte discret, chiar prea discret. „Viaţa noastră era o viaţă foarte discretă. Fiind persoane publice, am fost nevoită să ies în evidenţă. Fără să vreau trebuia să apar, să cânt, să dau câte un interviu. Nu am avut răutăţi, nu am avut invidii, slavă Domnului am avut parte numai de prieteni şi de oameni care ne-au iubit cu adevărat. Din punctul lui de vedere, nu avea decât cuvinte de laudă pentru toată lumea.
Toți cei pe care i-a cunoscut îl iubeau. A fost maestru de sunet la radio şi majoritatea interpreților voia să lucreze numai cu el. Tocmai pentru că era un om cald, nu făcea rabat de la respect şi avea un stil de a vorbi cu oamenii incredibil. Era foarte respectuos, avea cei şapte ani de acasă, o cultură vastă. Cu alte cuvinte, era special. În momentul în care a văzut că nu mai este cultura ceea ce trebuie, a preferat să se retragă şi a încheiat povestea. Valorile au fost date la o parte, prima doar banul, atunci a spus gata. Nu era omul banului, el era un suflet tot. Muzica lui era o stare. A iubit poezia şi citea foarte mult.
Cunoştea multă poezie, citea şi o lua şi o rumega bine şi o trecea prin minte şi inimă şi apoi începea să compună. I-a iubit pe Sorescu, pe Blaga, Eminescu şi se simţea acest lucru. Suferea foarte tare când întreba cineva cine este Eminescu. Scara valorilor este inversată, cu cât eşti mai nevaloros, cu cât eşti mai promovat”, îmi mărturisea Stela Enache la momentul plecării compozitorului.
A devenit compozitor la 21 de ani
A debutat în calitate de compozitor în anul 1963. Printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără „Să nu uităm (să iubim trandafirii)” (compusă în 1968 și cunoscută în interpretarea proprie și în versiunea Mihaelei Mihai), „Tu ești primăvara mea” (1973), mai cunoscută în interpretarea lui Aurelian Andreescu) și „Ani de liceu” (1986, cântată de autor alături de Stela Enache). Începând din 1976, Bogardo a scris și muzică de film.
Citește și: Artista care și-a mințit soțul o viață întreagă. Bărbatul nu a aflat adevărul niciodată
Stela Enache a cântat majoritatea compozițiilor lui Florin Bogardo. Moartea lui Florin, în 2009, a fost unul din cele mai grele momente din viața ei. Au fost 39 de ani împreună. Florin este cunoscut și pentru că este autorul melodiei „Ani de liceu” cântată de Stela Enache.
Citește și: Tatăl, un actor adorat de milioane de copii. Fiica joacă în 10 filme și dispare. Avea 27 de ani
M-am îndrăgostit de el pe loc
„Pe Florin l-am văzut la tv când eram elevă la Reșița. Îl auzisem și la radio, dar la tv am văzut cât este de frumos și m-am îndrăgostit de el pe loc, ca toate adolescentele. Cred că am făcut cunoștință cu el de 3 ori, dar nu m-a ținut minte. La Cluj când îl auzeam cântând le spuneam fetelor să facă liniște, să mă lase să-l ascult. Toți știau că-l plac. Până în 1971 când iar ne-am întâlnit la Festivalul de la Mamaia”, mai spune Stela Enache.
„Eram în anul 4 de facultate și George Grigoriu mă tot întreba dacă nu-mi place și mie de cineva. I-am zis că da, dar că acea persoană nu mă vede. Nici în visele mele cele mai roze nu-mi puteam imagina că mă voi întâlni iar cu Florin, că voi deveni soția lui. A fost o chestie foarte rapidă.
În sfârșit m-a ținut minte și, după 3 zile, m-a cerut de nevastă. Pe 15 august am făcut logodna, pe 8 septembrie ne-am căsătorit și pe 1 octombrie m-am întors la facultate. Colegilor nu le venea să creadă că m-am măritat. Eu mă dusesem să mă lansez și am venit măritată. La facultate umblam cu buletinul după mine să le dovedesc că mă cheamă Bogardo”, spune Stela într-un interviu.
Preferam să stăm acasă
„Dacă eram acasă, preferam să stăm împreună, noi doi împreună cu Laura si cu Anton. Nu am fost oameni de restaurant și de chefuri. Făceam acasă o masă frumoasă, aveam lumânări, aduceam o sticlă de șampanie și stăteam noi între noi...
„E greu. Trec mai uşor pentru că îi aud vocea pe imprimări. E un fel de consolare, am şi filme şi muzică. Fiecare om are nişte neîmpliniri, nu este un capăt de ţară. Eu sunt mai de modă veche. Nu există persoană care să fie fericită 100%”, mărturisea Stela Enache.
Într-un interviu pentru Fanatik, Stela Enache povestește cât de dificlă a fost despărțirea de Florin.
Eu am vrut să dispar din viața cotidiană, să nu mai fac nimic. Dar căile Domnului sunt întortocheate, cum venea câte un premiu In Memoriam trebuia să mă duc să-l ridic. M-am gândit mult și mi-am dat seama că nu sunt singură în situația asta, fiecăruia i se poate întâmpla. Mulți și-au refăcut viața, mulți nu. Fiecare este clădit să fie într-un fel, în cazul meu nu m-am gândit niciodată să-mi refac viața pentru că, după Florin, nu mai poate încăpea nimeni în viața mea....
Mergeam zilnic la biserică tocmai ca să prind puteri, îmi dădeam seama că nu pot să fac nimic. Mi-au trebuit niște ani să-mi revin plus că o mai aveam și pe mama care a mai trăit încă 3 ani după ce a murit Florin. Ei nu i-am spus niciodată că el a murit. A trebuit să joc teatru zilnic, în casa mea, chiar și atunci când mergeam la cimitir îi spuneam că mă duc la o cunoștință și ea stătea cuminte și mă aștepta.
M-a ajutat și faptul că a trebuit să am grijă de mama care avea 89 de ani atunci. Am luat-o peste tot, în turnee, la tv și la radio. Am avut cea mai bună mamă din lume. Chiar și atunci când a murit a fost cumsecade, a fost ceva rapid și nedureros.
Am avut un moment de cădere pentru că eram singură de tot, copiii erau plecați, m-am trezit eu cu mine în casă. Așa că m-am avântat în muncă, m-am apucat să renovez casa, aveam o grămadă de lucruri de rezolvat, am stat cu echipele de muncitori și am lucrat non-stop. Încet, încet și cu ajutorul lui Dumnezeu am reușit să îmi revin, cât de cât. Am învățat că trebuie să accept situația, că asta e. Și să-i mulțumesc lui Dumnezeu că am avut o căsnicie frumoasă, și copii buni, bucurii și realizări. Din acest punct de vedere nu mă pot plânge. Trebuie să vezi partea plină a paharului....”, a spus Stela Enache.
Nu a mai compus după Revoluție
„Nu s-a împăcat niciodată cu felul în care se schimbase lumea după revoluţie. Nu a mai compus nimic (avea 47 de ani n.red.). Nu mai era cazul...Într-o astfel de lume simţi că nu are rost să te mai zbaţi. El nu a fost un luptător, ci un om mult mai profund, care, atunci a simţit că trebuie să se retragă, s-a retras. Nu avea pentru cine şi pentru ce să mai compună. Valorile au fost date la o parte, prima doar banul, atunci a spus gata!
Nu era omul banului, el era un om de suflet. Muzica lui era o stare, a iubit poezia şi citea foarte mult. Cunoştea multă poezie, citea şi o lua şi o rumega bine şi o trecea prin minte şi inimă şi apoi încerca să compună. I-a iubit pe Sorescu, pe Blaga, Eminescu şi se simţea acest lucru. Suferea foarte tare când se întreba cineva cine este Eminescu”, îşi aminteşte Stela Enache.
