Sărbătoare 3 decembrie. Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani. Zi cu dezlegare la ulei și vin
Pe 3 decembrie, Biserica îi prăznuiește pe Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani și pe Sf. Proroc Sofonie. Este zi cu cruce neagră în calendarul creștin ortodox.
Calendar creștin ortodox 3 decembrie. Miercuri, Biserica îi prăznuiește pe Sf. Cuv. Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani și pe Sf. Proroc Sofonie.
Este zi cu cruce neagră în calendarul creștin ortodox. De asemenea, este una dintre zilele cu dezlegare la ulei și vin în Postul Crăciunului.
3 decembrie, tradiții și superstiții
Conform credințelor păgâne, semnele zilei erau folosite pentru a prezice cum vor fi vremea și iarna în viitorul apropiat.
- ninsoare dimineața - după-amiaza va fi senină și însorită;
- cerul este înnorat - se va încălzi;
- vântul și-a schimbat direcția - vremea se va înrăutăți.
Citește și: SĂRBĂTOARE 12 DECEMBRIE, cruce neagră. Sfântul Ierarh Spiridon. Tradiții din popor în această zi
Calendar creștin ortodox 3 decembrie - Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani
Sfântul Cuvios Gheorghe de la Cernica şi Căldăruşani este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 3 decembrie.
Sfântul Gheorghe de la Cernica s-a născut în anul 1730, într-o familie de creştini din Săliştea Sibiului. În jurul anului 1750, dorind să-şi închine viaţa lui Dumnezeu, a venit în Ţara Românească, unde voia să intre în una din marile mănăstiri din apropierea Bucureştiului.
De la Bucureşti, tânărul Gheorghe a plecat împreună cu un arhiereu grec la Muntele Athos, unde mai întâi s-a stabilit la Mănăstirea Vatoped. Aici a deprins regulile vieţii monahale. După moartea părintelui său duhovnicesc, a intrat în obştea Schitului Sfântului Proroc Ilie, aflat sub povăţuirea stareţului Paisie - Sfântul Cuvios Paisie Velicicovschi.
Citește și: Sărbătoare 1 decembrie. Sfântul Proroc Naum. Slujbă de Te Deum, de Ziua Națională a României
Sfântul Paisie l-a călugărit şi l-a recomandat pentru hirotonirea ca ieromonah. În anul 1763, viitorul stareţ de la Cernica, l-a însoţit pe marele stareţ Paisie Velicicovschi în Moldova, la Mănăstirea Dragomirna, iar din anul 1775 s-a mutat împreună cu părintele său duhovnicesc şi cu alţi monahi la Mănăstirea Secu.
După un timp, ieromonahul Gheorghe a trecut în Ţara Românească, cu gândul de a se întoarce la Athos. Aici a fost convins de mitropolitul Ţării Româneşti, Grigorie al II-lea, să primească a reorganiza viaţa călugărească în Schitul Cernica, aflat în totală părăsire, astfel că organizează aici o mănăstire cu viaţă de obşte după tipicul Muntelui Athos şi al obştilor paisiene din Moldova. A refăcut vatra monahală în doar cinci ani, adunând în jurul lui mulţi ucenici.
Rezultatele pe care le-a avut la Cernica au făcut ca, în 1793, mitropolitul Filaret al II-lea să-i dea în seamă şi Mănăstirea Căldăruşani. Cuviosul Gheorghe le-a condus pe amândouă din aprilie 1794 şi până la moartea sa, în decembrie 1806.
În ambele mănăstiri a rânduit viaţa monahală după tradiţia athonito-paisiană. A trecut la cele veşnice la 3 decembrie 1806 şi a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.
Stareţul Gheorghe a lăsat un testament scris în 1785, care pe lângă cuvintele de învăţătură din Sfânta Scriptură, din Sfinţii Părinţi şi din cărţile de slujbă, cuprindea şi o dispoziţie ca Mănăstirea Cernica să nu fie niciodată închinată unei mănăstiri din afara hotarelor ţării.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în şedinţa din 20-21 octombrie 2005, a aprobat propunerile Sinodului mitropolitan al Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei privind canonizarea Cuviosului Stareţ Gheorghe, Arhimandritul de la Cernica şi Căldăruşani.
