Cei doi gemeni care au apărut în pelicula „Să-ți vorbes despre mine” unde joacă și regretatul Gheorghe Dinică nu au putut fi găsiți la peste 30 de ani de la apariția peliculei.
Recunoști personajele? Au fost gemenii lui Dinică în „Să-ți vorbesc despre mine”. Dispar fără urmă
Ajutați-ne să găsim copiii care au jucat în filmul „Să-ți vorbesc despre mine” în 1987: gemenii inginerului Runcan, jucat de Dinică (Mircea și Bogdan) și pe micuța Nina, adoptată de Ioana Crăciunescu și Emil Hossu. Cei trei copii se numesc în viața reală: Alexandru și Valentin Ionescu și Oana Ionașcu și ar trebui să aibă acum 35-37 de ani, era un apel pe site-ul sidonia.ro.
În 2021, un mesaj postat pe același site arată că cei doi gemeni nu au fost găsiți.
Site-ul este dedicat memoriei scriitoarei Sidoniei Drăgușanu, după a cărei carte a fost realizat filmul.
„Să-ți vorbesc despre mine” este un film românesc din 1988 regizat de Mihai Constantinescu după un scenariu inspirat din romanul Jurnalul Aurorei Serafim (1957) de Sidonia Drăgușanu. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ioana Crăciunescu, Gheorghe Dinică și Emil Hossu, arată Wikipedia.
Sidonia Drăgușanu a fost prozatoare, jurnalistă și autoare dramatică, a scris numeroase romane, nuvele, piese de teatru și cărți pentru copii. S-a stins în 1971.
Dinică, băiatul din mahala
Gheorghe Dinică s-a născut la 1 ianuarie 1934 în București și a fost unul dintre cei mai importanți și iubiți actori români. A jucat în peste 70 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare «rău» al cinematografiei românești”.
El face parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat încă de la prima sa urcare pe scenă, chiar din același an, și aceasta pentru rolul inspectorului Goole în piesa Inspectorul de poliție (An Inspector Calls).
De atunci Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România: 1961-1967 Teatrul de Comedie, București 1968-1969 Teatrul Bulandra, București din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București Debutul cinematografic l-a cunoscut în 1963, cu un rol în filmul "Străinul", adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici.
“Da, m-am născut într-o iarnă în Giuleşti. Un cartier de periferie, cu o viaţă ca atare. Nu aveam costumaţie contra frigului. Purtam pantofi cu talpa de lemn. Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, crescut pe stradă şi de prieteni mai degrabă decât de familie. Ce imagini din copilărie îmi revin în minte? Imaginea bombardamentului din 4 aprilie.
Războiul n-am să-l uit niciodată. Am scăpat printr-o minune. Bomba a căzut peste casă şi eu eram în pivniţă; m-a scos afară suflul. În lumea debusolată de după război, în viaţa mea nedirijată de cineva, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat a fost faptul că am descoperit cinematograful. Pe atunci era un sistem de proiecţie non-stop, puteai să stai în sală până seara, când te dădeau afară la ora închiderii”, spune într-un interviul
Un articol complet despre Dinică în link-ul de mai jos
Citește și: Dinică ar fi avut 89 ani. Băiat de cartier, respins la „teatru”. Își întâlnește iubirea la 60 de ani
Emil Hossu, actorul care a stat în lagăr
Emil Hossu, s-a născut în 24 noiembrie 1941 în Ocna Sibiului.
Când Transilvania de Nord a fost cedată Ungariei, familia Hossu s-a mutat la Cluj. Tatăl, fiind diplomat, a fost deportat la 23 august 1945, alături de toată familia, într-un lagăr din Germania, unde au rămas un an şi trei luni.
„Aveam doar 4 ani. Am stat un an şi trei luni în Germania în lagărul diplomaţilor, cu sârmă ghimpată, cu santinelă, domiciliu forţat. Am trecut prin momente grele, cum ar fi traversarea unor gări în vagoane de vite, chiar cu puţin timp înainte de bine cunoscutul bombardament de la Dresda. Ţin minte, pentru că povestea aceasta era mereu amintită de ai mei. Deşi aş fi avut motive de supărare, am vrut totuşi să fac această profesie şi am jucat de toate”, povestea Emil Hossu.
După ce au scăpat din lagăr, s-au întors în România. Casa, o fabrică de aţă şi maşina le fuseseră confiscate. În 1948, din acelaşi motiv ca în ’45, tatăl lui Emil Hossu a fost trimis la muncă forţată la Canalul Dunăre-Marea Neagră, de unde a revenit după şase luni. Pentru că nu avea „origine sănătoasă”, Emil Hossu a reuşit să intre la ATF la cea de-a treia încercare. „Sunt membru în asociaţia foştilor deţinuţi politici. Cred că sunt cel mai tânăr deţinut politic.
Citește și: 11 ani de la moartea lui Emil Hossu. Se stinge, la repetiții, în brațele soției alături de care juca
