De unde vine denumirea zilelor săptămânii? Ce semnifică duminica?

De unde vine denumirea zilelor săptămânii? Le spunem mecanic, din obșnuiță: luni, marți, miercuri, joi, vineri, sâmbătă, duminică. Dar ca să ajungă la forma pe care o folosim astăzi, „botezarea” zilelor unei săptămâni a fost un proces îndelungat.

De unde vine denumirea zilelor săptămânii? Ce semnifică duminica?

Babilonienii au fost primii care au inițiat săptămâna de șapte zile, ideea fiind preluată de romanii vorbitori de limbă latină, care au numit fiecare zi după un zeu.

Astfel, luni era ziua Lunii (latină: Lunae dies), marți a lui Marte (Martis dies), miercuri a lui Mercur (Mercuri dies), joi a lui Jupiter (Iovis dies), iar vineri a lui Venus (Veneris dies).

Popoarele germanice și nordice au procedat la fel, dar au înlocuit zeii romani cu zeii lor corespunzători.

Asemănările dintre cele două pot fi văzute astăzi pentru fiecare zi, cu excepția duminicii. În acest caz, avem o situație ceva mai diferită.

Citește și: De ce Marea Neagră se numește așa? Cine a „botezat-o” prima oară?

În Imperiul Roman ea era ziua Soarelui, dies Solis, fiind dedicată astrului care ne luminează și încălzește.

Odată cu creștinismul, limbile romanice derivate din latină au schimbat dedicația din „ziua Soarelui" în „ziua Domnului" („domingo” în spaniolă, „dimanche” în franceză și „domenica” în italiană), conform dictionary.com. La noi, a rezultat „duminică”.

În schimb, Sun's day" în limbile care vor deveni engleza și germana modernă. a rămas, totuși, „Sun's day” (ziua Soarelui), adică „Sunday”, respectiv „Sonttag”..

Pe de altă parte, duminica, înțeleasă ca zi de odihnă, a luat naștere, în urma unui decret emis de împăratul roman Constantin cel Mare, la 7 martie 321.

Denumirea zilelor săptămânii provine de pe vremea Imperiului Roman - Foto: Pixabay - cu tol ilustrativ

Până atunci, ziua de odihnă pentru creștini era Sabatul, moștenire a tradiției shabatului evreiesc, pentru care sâmbăta era ultima zi a săptămânii și, prin urmare, conform Genezei din Biblie, cea în care până și Dumneeu s-a odihnit.

Apoi, în 383, împăratul Teodosie I, care declarase deja creștinismul religie oficială a Imperiului prin Edictul de la Tesalonic (27 februarie 380), a interzis toate cultele păgâne.

Citește și: De ce strămoșii noștri s-au numit daci? De unde provine numele? Explicațiile date de istorici

Astfel, „Ziua Soarelui” a căpătat denumirea definitivă de „Ziua Domnului” (dies dominica) devenind zi de sărbătoare, dar și de odihnă, prin excelență.

De fapt duminica este prima zi a săptămânii și, în multe culturi occidentale, este o zi de odihnă înainte de începerea săptămânii de lucru obișnuite.

Pentru unii creștini și catolici, este, de asemenea, ziua desemnată pentru ca oamenii să participe la slujbele religioase în hainele lor „de duminică”.

Și în România, din punct de vedere religios, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a decis ca duminica să fie prima zi a săptămânii în cultul ortodox din țara noastră.

Și situația zilei de sâmbătă este una specială. Inițial, tot la romani, aceasta a fost „ziua lui Saturn” (Saturni dies), acest nume păstrându-se și în engleza de azi, „Saturday”.

Dar, din punct de vedere biblic, sâmbăta este ziua a șaptea a săptămânii, când se sărbătorește Shabbatul ebraic.

În latină, shabbatul a devenit „sabbatum”, dar în latina vulgară, cea vorbită, nu scrisă, pe curpinsul diferitelor provincii cucerite de Imperiul Roman, s-a transformat în „sambatum”, de unde a rezultat, la noi, „sâmbătă”.

Citește și: „Bătălia palincii”: faimoasa băutură este românească sau ungurească? De ce au dreptate ambele părți?

Astfel, în calendarul civil, spre deosebire de cel religios, suntem obișnuiți ca sâmbăta să fie penultima zi a săptămânii, iar duminica ultima, ambee fiind, pentru majoritatea oamenilor, și zile de odihnă.