Andreea Marin dezvăluia că are un băieţel în China şi o fetiţă în Kenya. Acum sunt mari şi Andreea spune că cei doi copii nu mai au nevoie de ajutorul ei.
Andreea spunea că a adoptat acești copii la distanță și a donat, în primul rând, pentru educația lor. Pe unul dintre ei l-a vizitat în China
Ce însemană adopție la distanță
În funcție de programele derulate de fundațiile caritabile, poți alege să sponsorizezi un copil sau poți alege o donație periodică, care să ofere creșterea calității vieții pentru o întreagă comunitate.
Sponsorizarea individuală a unui copil pe care îl poți alege după regiune, țară, sex și vârstă iți poate permite să creezi o legătură specială cu cel pe care ai decis să îl ajuți. Banii trimiși sunt folosiți în cele mai multe cazuri pentru a acoperi cheltuielile necesare cu mâncare, servicii medicale și educație.
Conceptul de bază al adopției la distanță îți permite să ajuți un copil dintr-o zona foarte săracă, fără să desparți de familie sau de cultura proprie.
Ce spune Andreea Marin
„Acum îți dai seama că sunt oameni mari, era cu mult timp în urmă. Acum nu mai păstrăm legătura, sunt niște reguli ale adopției la distanță și întotdeauna puteai să ții legătura – în China am și fost, l-am și întâlnit pe băiețel – numai prin intermediul forului, fundației în cazul acesta, care îți facilita acest lucru.
Te lăsa să îți ajuți, dar nu să – și e bine că se întâmplă așa – profiți deja de legătura cu acest copil...
Citește și: Andreea Marin, despre relația cu Bănică Junior: „Nu e comod să te simți înșelată”. Divorțul, pe FB
Adică, le făceau toalete, latrine odinioară, le reconstruiau sau construiau școala, ajutau întreaga comunitate să crească. Practic, dacă toată comunitatea crește, nu sunt inegalități mari între ei și au șanse să se dezvolte împreună și, mai ales, șansa la educație, care înseamnă clar deschidere către lumea largă”, a povestit Andreea Marin, potrivti viva.ro
Citește și: Andreea Marin a adoptat doi copii la distanță: „Am un băieţel în China şi o fetiţă în Kenya”
Prezentatoarea TV spuen că banii pe care îi trimiteau „părinții” erau puși la un loc și cu ei se făceau proiecte pentru ca cei mici să aibă o viață mai bună.
„Așa era sistemul gândit și e foarte bine că era așa. Pentru că dacă tu l-ai fi ajutat numai pe acel copil s-ar fi creat inegalități. (…)
Cine știe ce s-ar fi întâmplat dacă ei primeau direct banii în mână de la tine, de la X, de la Y?! Nu se alegea mare lucru, pe când, acea fundație, spre care noi direcționam acești bani, făcea un plan de dezvoltare și, cu ajutoare din toată lumea, planul de dezvoltare pentru întreaga comunitate era cu adevărat o șansă.
Creșteau ca familii, se ajutau între ei, înțelegeau cu toții aceleași lucruri, aveau parte și de o educație odată cu dezvoltarea infrastructurii, exact așa cum trebuie să crească, în mod sănătos”, a completat Andreea Marin.
