Cum a fost ales copilul care l-a jucat pe Nică în „Amintiri din copilărie”? A fost singurul film al celui care a mers, ulterior, pe un cu totul alt drum profesional. Dar bijuteria creată de regizoarea Elisabeta Bostan va dăinui, probabil, la fel de mult ca și opera marelui povestitor, Ion Creangă.
Cum a fost ales copilul care l-a jucat pe Nică în „Amintiri din copilărie”? A fost singurul lui film
„Nică a lui Ștefan a Petrei” a rămas și astăzi un personaj memorabil și iubit de milioane de români.
Dar nu doar prin prisma cărții lui Ion Creangă, ci și prin impecabila peliculă realizată de regizoarea Elisabeta Bostan, în 1965, bazată pe Amintirile marelui povestitor din Humulești.
Iar cel care l-a întruchipat pe Creangă în copilărie, Nică, a reușit, probabil, una dintre cele mai impresionate și naturale performanțe actoricești ale unui copil, din toată cinematografia noastră.
Filmul din 1965 poate fi vizionat AICI.
Pentru Ion Bocancea, adică „Nică”, rolul a venit „mănușă”, pentru că mai toate năzbâtiile pe care a trebuit să le facă în producție făceau parte din insăși propria-i copilărie.
Citește și: Ales din 12.000 de copii, Nică din „Amintiri din copilărie” renunță la actorie. Ce meserie a avut
Născut pe 7 februarie 1951, el avea 13 ani şi era în clasa a VI-a la şcoala din Bicaz, când regizoarea Elisabeta Bostan şi Doru Năstase, care o seconda, au mers de-a lungul și de-a latul Moldovei, pentru a găsi copiii care să joace în film personajul „Nică a lui Ştefan a Petrei”.
Culmea este că Ion Bocancea nu era blond, așa cum cerea rolul, ci șaten, dar naturalețea lui i-a determinat pe realizatorii peliculei să-l aleagă dintre 12.000 de alți copii care s-au prezentat la preselecții.
„Nică a lui Ștefan a Petrei” în „Amintiri din copilărie”: Foto: captură youtube
„Atunci când au intrat în clasă (n.r. - regizorii), eram la o oră de desen şi eram preocupat să desenez ceva… lupul din „Capra cu trei iezi”, parcă. În timpul ăsta eu fluieram şi mâzgăleam acolo.
Toată lumea s-a ridicat în picioare când au intrat regizorii în clasă. Colegii au dat „Bună ziua!”, dar eu, nimic, îmi vedeam de treabă.
Ţin minte că îmi făcusem părul din cap „arici”, îl dădusem cu săpun, să stea în sus, iar doamna regizoare m-a întrebat: „Tu de ce nu te ridici în picioare?”.
Mi-am cerut scuze atunci, am crezut că am făcut o prostie. Mi-a spus atunci doamna regizoare: „Ia să te duci la cancelarie şi să mă aştepţi la uşă!”“, a povestit Ion Bocancea, ani mai târziu, pentru adevarul.ro.
Ce a urmat a rămas deja în legenda cinematografiei noastr și, fără îndoaială, Elisabeta Bostan a făcut alegerea ideală pentru rol.
Citește și: „Pistruiatul” s-a însurat la 18 ani. De ce n-a vrut să-și mai vadă fiul? Costel Băloiu, la 65 de ani
„Erau mai mulţi copii chemaţi la cancelarie şi ne-au pus tot felul de întrebări despre Creangă, să povestim ceva, şi la urmă să ne strâmbăm.
Câte unul, câte unul, au tot fost scoşi afară şi am rămas doar eu şi ei în cancelarie. Când am văzut că nu m-au chemat să mă sancţioneze, ba, mai mult, mă puneau să mă strâmb, am făcut ca toţi dracii.
În total, au fost 12.000 de copii la preselecţie şi în finală am rămas 10, din care cinci erau din Iaşi, iar din Neamţ am fost doi. Din 10 am rămas doi, iar după vizita medicală m-au ales pe mine pentru rolul lui Nică.
Colegul meu, care era de la Iaşi, a jucat personajul „vărul Dumitru”. De fapt, toţi cei 10 care au rămăs în finală au primit roluri în film“, a mai povestit „Nică”.
Cum nu era blond și nici părul lui nu aducea cu ceea ce se dorea de la personaj, asepctul micului Ion Bocancea a suferit câteva modificări de look.
„Nu eram un copil cu părul bălai, eu eram şaten pe vremea când am fost ales pentru rolul din film.
Dar am fost vopsit blond, şi, la un moment dat, mi-au făcut o tunsoare cu o foarfecă, de arătam ca dracul.
Apoi m-au tuns zero, după care am purtat perucă. La cenzură s-a tăiat scena în care m-au tuns, când eram „tunsul felegunsul, câinii după dânsul.” Lucrurile astea nu se uită niciodată”, a explicat Bocancea.
Ion Creangă la vremea amintirilor a fost întruchipat de marele actor Ștefan Ciubotărașu - Foto: aarc.ro
În fosta locuință a lui Humulești a lui Creangă nu s-a „tras” niciun cadru. Filmările exterioare s-au făcut într-o altă casă, în cartierul Blebea, din Târgu Neamţ.
„La casa de la Humuleşti, care acum e muzeu memorial, nu se putea filma, deoarece se vedeau firele electrice şi circulau maşini prin zonă.
S-a făcut însă o casă care copia modelul original, dar acolo s-a filmat doar pentru scenele exterioare, interioarele s-au turnat la Buftea.
Pentru scenele cu scăldatul în Ozana s-a folosit o zonă mai rustică, mai jos de Humuleşti, pe cursul apei“, a mai declarat Ion Bocancea.
Citește și: Recunoașteți personajul? Marele actor care trebuia să fie cizmar. A murit așteptând mașina
Tot conform acestuia, cenzorii comuniști au tăiat mute scene din filmările inițiale, astfel că pelicula a ajuns pe marile ecrane mai scurtă cu circa 30 de minute.
„Au fost multe scene tăiate din film, de cenzura din acele vremuri ‒ cum să se dea imagini cu tunsul şi cu râia, cu ţiganii lingurari? S-a tăiat cam o jumătate de oră din filmări, altfel filmul era mai lung””, a mai precizat acesta.
Deși a devenit celebru aproape instantaneu, lui Ion Bocancea nu i-a plăcut niciodată să se dea vedetă. De altfel, acesta a fost și singurul film din cariera de „actor”, chiar dacă a mai apărut ulterior, în câteva piese de teatru, la Piatra Neamţ şi la Bacău,
După ce a terminat liceul la Bicaz, a dat examen la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport din Bacău, dar nu a reușit să intre.
A urmat şcoala de şoferi, iar în 1972 a fost solicitat în Belgia de o casă de filme. Proiectul nu s-a concretizat însă, deoarece trebuia să plece în armată.
S-a angajat apoi la fabrica de ciment de la Bicaz, ca programator calculatoare, dar i-au plăcut mult maşinile, astfel că a fost mulţi ani instructor auto.
În 1976 s-a căsătorit şi a plecat cu soţia în Banat, stabilindu-se în localitatea Bozovici, în Caraș-Severin, unde a lucrat doar în domeniul auto.
Ajuns la vârsta de 73 de ani, Ion Bocancea a devenit și bunic, acum putând să-și privească propria copilărie așa cum o făcuse Creangă prin ochii lui Nică, Ștefan Ciubotărașu făcând un rol magnific în „pielea” povestitorului ajuns la senectute, căruia îi mai rămăseră doar... „Amintirile”.
