Actrița care i-a dat replica lui Amza Pellea în „Mihai Viteazul” din postura amantei voievodului, a avut o traiectorie meteorică prin cinematografia românească. Dar una suficient de intensă pentru a rămâne în memoria publicului larg, mai ales datorită enormei popularități de care s-a bucurat pelicula din 1970 regizată de Sergiu Nicolaescu.
Cine a fost actrița ce era iubita lui Amza Pellea în Mihai Viteazul? Renunță la actorie la 28 de ani
Frumoasa actriță Irina Gărdescu s-a născut pe 26 februarie 1947, în București, pășind pe urmele tatălui său - marele actor Nicolae Gărdescu - și debutând în film pe când era încă elevă la liceu, la doar 17 ani.
A copilărit în preajma altor mari artiști, fiind adesea prezentă la spectacolele sau turneele tatălui său. Iar întâlnirea cu filmul a fost aproape inevitabilă, deși s-a dovedit rodul unei întâmplări fericite, fiind remarcată de regizorul Francisc Munteanu care nu știa cine era.
Citește și: Care a fost marea durere a lui Amza Pellea în „Mihai Viteazul”? Adevărul despre vocea sa din film
„Totul a început într-o seară, când eram împreună cu un grup de prieteni, printre care şi fiul dramaturgului Aurel Baranga, şi a venit Francisc Munteanu, care m-a văzut, m-a remarcat şi m-a întrebat dacă nu vreau să joc într-un film de-ale lui. Am fost, am dat probă şi aşa am ajuns în „La patru paşi de infinit”.
Dar când a aflat Francisc că sunt fata lui Gărdescu mi-a zis „Vai, dacă ştiam, nu te luam, mi-e aşa de antipatic!”. Fireşte, în glumă... Dar era foarte surprins, nu se aştepta”, a spus actrița într-un interviu din 2015 pentru Adevărul.
Nu doar că a apărut în acel film din 1964, „La patru pași de infinit”, dar a avut chiar rolul principal, succesul peliculei transformând-o într-o adevărată vedetă a timpului și transformându-i totodată și viața.
Irina Gărdescu, în 1965, la 18 ani, împreună cu un tânăr Dem Rădulescu, în filmul „Gaudeamus Igitur” - Foto: Facebook/Cineclic
Astfel, după această experiență reușită, Irina Gărdescu, renunțat să mai termine liceul, alegând să urmeze cariera actoricească. Dar fără să urmeze facultatea de profil.
„Nu am avut timp. Am jucat în filme şi nu am avut când. Şi nici nu prea am crezut în asta. Erau nişte profesori remarcabili, desigur, dar nu ştiu dacă ar fi schimbat ceva în viaţa mea. Aşa s-au întâmplat lucrurile”, mărturisea ea în același interviu.
La scurtă vreme au urmat alte filme cu succes la public: „Gaudeamus Igitur” (1965), Cerul începe la etajul III (1967), „Ultima noapte a copilăriei” (1968) și „Castelul condamnaţilor” (1970).
Apoi s-a pregătit pentru ceea ce, cu siguranță, urma să fie rolul vieții sale, cel puțin din punct de vedere al notorietății durabile căpătate.
Actrița a plecat în SUA în 1975
A fost aleasă de Sergiu Nicolaescu să intepreteze rolul contesei Rossana Viventini, în filmul „Mihai Viteazul”.
Astfel, a întruchipat-o magistral pe amanta voievodului unificator al celor trei Țări Române jucat de marele Amza Pellea pe care, de asemenea, îl știa de la întâlnirile din casa tatălui său.
Popularitatea peliculei, care este redifuzată periodic și în ziua de azi, au păstrat-o vie pe actriță în amintirea spectatorilor, deși nu sunt mulți cei care îi mai știu numele ori ce s-a întâmplat, ulterior, cu cariera ei.
Citește și: De ce a vrut Sergiu Nicolaescu să se sinucidă? „Mi-am pus pistolul la tâmplă de trei ori”
Despre colaborarea cu exigentul Sergiu Nicolaescu, actrița a povestit într-un interviu, mulți ani mai târziu.
„Colaborarea cu Sergiu a fost diferită faţă de cea cu alţi regizori şi datorită amplorii filmului. Atâtea personaje, atâţia actori, unii veniţi din provincie, alţii care aveau spectacole seara sau trebuiau să plece în turnee.
Aşteptam ore întregi îmbrăcată în costum de epocă, cu machiajul făcut de la 9 dimineaţa, sperând ca să îmi vină rândul să apuc să filmez şi eu o scenă.
Mă făceam mică şi asistam la celelalte filmări, aşa că ştiam toate replicile colegilor, până la sfârşitul filmului.
Cred că a fost un miracol că Sergiu a ieşit sănătos din imensitatea greutăţilor acestui film! De fapt, a fost simplu de lucrat cu el.
Era rapid, concis, serios şi disciplinat. Poate o disciplină uşor rigidă, însă salutară pentru film în ansamblul său”, spunea actrița în 2019, tot pentru adevarul.ro.
În „Mihai Viteazul” din 1970, în neuitatul rol al contesei Rossana Viventini - Foto: Facebook/Cineclic
Au urmat alte roluri, unele tot istorice, care o „prindeau” atât de bine, precum cele din „Cantemir” și „Mușchetarul romăn, ambele din 1975, ultimul reprezentând cea din urmă apariție a sa într-o peliculă, în România și oriunde altundeva.
Și asta, pentru că, în pofida unei cariere importante pe care o avea deja și care promitea să fie grandioasă, s-a ecis, în același an, să plece în SUA împreună cu sora sa, Eliza, unde era deja stabilită mama lor. Avea doar 28 de ani când a pus punct actoriei.
„Familia mea era deja separată, părinţii divorţaseră, iar mama se stabilise în Statele Unite. Am ales să plecăm la ea, eu şi sora mea. Tata a rămas aici, în România. Am ajuns la New York, după ce mama a făcut numeroase intervenţii să putem pleca.
Dar mi-a fost greu să plec din ţară. Filmam cu Gheorghe Vitanidis la „Muşchetarul român“ când am aflat că o să plec”, a rememorat Ioana Gărdescu acel moment, în interviul menționat.
Citește și: Cine a fost în realitate Comisarul Moldovan jucat de Sergiu Nicolaescu. Criminalul devenit erou
Deși Vitanidis s-a temut că ea va abandona filmările, acrița și-a dus până la capăt rolul din ceea ce avea să fie al 12-lea și ultimul său film.
În SUA a fost nevoită să se reinventeze, pentru că „șansa de a pătrunde la Hollywood era aproape inexistentă, să fim serioşi”. Așa că a ales să-și împlinească un alt vis mai vechi intrând în lumea modei.
„Am decis să urmez cursurile unei prestigioase şcoli de modă. Asta îmi dădea oportunitatea să-mi realizez un alt vis din copilărie.
Şi aşa am devenit creatoare de modă. Pentru sora mea, lucrurile au fost mult mai simple, ea fiind inginer electronist”, mai declara Irina Gărdescu.
Alături de Mircea Albulescu în „Trei scrisori secrete” din 1974, film realizat cu un an înainte de plecarea actriței în SUA - Foto: Facebook/Cinecic
Un amănunt foarte puțin cunoscut este acela că actrița a avut o relație amoroasă cu unul dintre marii cuceritori ai cinematografiei noastre, Ion Dichiseanu
Chiar îndrăgitul actor spunea, într-un interviu, că una din marile sale iubiri a fost „actrita Irina Gărdescu”, iar aceasta a rememorat acea perioadă „fierbinte” din viața sa, petrecută cu doar doi ani înainte de plecarea în SUA.
„Am fost împreună un an și jumătate. Aveam 26-27 de ani… Eram la o şedinţă foto. A fost ceva foarte spontan, aşa cum se întâmplă când e chimie...
Am fost încântată, flatată. Eu ştiam cine este, îi ştiam numele, dar şi el auzise de mine, pentru că era prieten cu tatăl meu. Şi dacă nu mă înşel amândoi jucau la Teatrul Armatei, care acum se numeşte Nottara”, mărturisea ea.
După adaptarea dificilă din America, s-a căsătorit cu un francez, cu care a fost 25 de ani împreună, până la moartea acestuia. Ulterior, s-a mutat la Milano, apoi în Paris.
„Acum locuiesc în Franţa şi am o afacere de producţie şi distribuţie de articole de lux: le facem în Italia şi le exportăm în Florida”, mai spunea actrița.
Citește și: Cine a fost fiul secret al lui Sergiu Nicolaescu? „Mi-ar fi plăcut să am cinci-șase copii”
S-a întors în România, pentru prima oară după 40 de ani, în 2015. Irina Gărdescu a participat, atunci, la TIFF, pentru proiecţia filmului „La patru paşi de infinit”. Adică, exact primul film al său, cel făcut pe când avea doar 17 ani.
Și chiar dacă destui tot nu-i vor reține numele nici acum, cu siguranță o vor privi cu admirație reînnoită ori de câte ori vor viziona „Mihai Viteazul”. Penrru că prin acel rol, prin acel film, Irina Gărdescu și-a câștigat, vrând-nevrând, aproape chiar nemurirea.
