Ce să nu-i spui copilului după antrenament sau competiție. De ce uneori e mai bine să taci
Drumul spre casă după un antrenament sau o competiție poate deveni un moment dificil pentru copii. Părinții vor să-i ajute analizând ce au făcut bine sau rău, însă cercetările arată că uneori cea mai bună reacție poate fi pur și simplu liniștea.
Pentru mulți părinți, drumul spre casă după antrenamentul sau competiția copilului pare momentul perfect pentru a discuta despre ce s-a întâmplat. O greșeală, o ocazie ratată sau chiar o performanță foarte bună pot declanșa imediat analiza adultului.
Tocmai această conversație poate fi însă ultima de care copilul are nevoie în acel moment.
Cercetătorii care au studiat interacțiunile dintre tinerii sportivi și părinții lor au descoperit că drumul spre casă este adesea mult mai liniștit decât ar sugera imaginea părintelui care analizează fiecare moment al unei competiții.
Citește și: Ce se întâmplă atunci când părinții favorizează unul dintre copii? Psihologii trag un semnal de alarmă
Ce să nu-i spui copilului după antrenament sau competiție. De ce uneori e mai bine să taci
Jeemin Kim, profesor de kinesiologie la Michigan State University, și Katherine Tamminen au analizat conversațiile dintre 28 de perechi formate din părinți și copii care practicau sport.
Cercetarea a inclus aproximativ 30 de ore de înregistrări realizate în timpul deplasărilor înainte și după antrenamente și competiții.
În 59% din timpul înregistrat, părinții și copiii au stat pur și simplu în liniște. Despre sport s-a discutat numai în aproximativ 13% din timp.
Kim spune că această liniște nu trebuie privită neapărat ca o problemă. După o competiție, când emoțiile pot fi încă puternice, câteva minute în care nimeni nu analizează prestația copilului îi pot permite acestuia să proceseze singur ceea ce s-a întâmplat.
Studiul a arătat și că părinții aveau tendința să ofere mai multe aprecieri pozitive despre performanță decât își ofereau copiii singuri. În unele situații însă, adulții interveniseră în conversație înainte ca tinerii sportivi să aibă timp să răspundă.
Unul dintre copiii intervievați le-a explicat cercetătorilor că îi plăcea sportul practicat, dar nu îl practica pentru conversațiile care urmau după aceea.
Citește și: 5 greșeli pe care le fac părinții de adolescenți. ”Vă așteptați la ce este mai rău”
Copilul poate ști deja că a greșit
Problema nu apare numai atunci când părintele este furios sau își critică dur copilul. Chiar și o analiză făcută cu intenții bune poate veni într-un moment în care tânărul sportiv este obosit, dezamăgit sau încă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat.
Brad Stulberg, autor și antrenor al unor echipe de copii, spune că una dintre cele mai proaste alegeri imediat după competiție este transformarea drumului spre casă într-o analiză a prestației.
Copiii știu de multe ori singuri când au greșit și pot avea nevoie de timp înainte să vorbească despre asta. Dacă vor să discute despre ce s-a întâmplat, recomandarea este ca inițiativa să le aparțină și părintele să asculte înainte de a oferi sfaturi.
Presiunea din sportul juvenil este o problemă mai largă. Specialiștii avertizează că momentele imediat următoare unei competiții pot deveni deosebit de sensibile tocmai pentru că atât copilul, cât și părintele sunt încă implicați emoțional.
Fostul fotbalist profesionist John O'Sullivan, fondatorul Changing the Game Project, recomandă părinților o reacție mult mai simplă atunci când copilul urcă în mașină: să-i transmită că le-a făcut plăcere să-l vadă jucând și să lase apoi copilul să decidă dacă vrea sau nu să discute despre performanță.
Studiul privind conversațiile dintre părinți și tinerii sportivi a fost publicat în 2022. Subiectul a fost readus în atenție de CNN într-un material publicat la începutul lunii octombrie 2026.
