Ce era țuica de pufoaică, soluția de „avarie” a românilor, pe vremea lui Ceaușescu, ca băutură? Pare de necrezut dar, în vremea comunismului, sărăcia multor oameni îi făcea să devină foarte inventivi.
E și cazul acestei „tării” neobișnuite, despre care te avertizăm că nu vei afla lucruri prea plăcute pentru pofta ta de mâncare, așa că, dacă ai stomacul și ficatul sensibile, mai bine nu parcurgi rândurile care urmează.
Ce era țuica de pufoaică, soluția de „avarie” a românilor, pe vremea lui Ceaușescu, ca băutură?
Sărăcia multor români din vremea comunismului, dar și pofta multora de a nu renunța la băuturile alcoolice, care-i făceau să vadă lumea mai în roz, ducea, adesea, la o explozie de inventivitate.
Lucrul acesta s-a întâmplat și în ceea ce privește consumul de alcool. În situații de „avarie”, când banii lipseau ori contextul nu permitea altceva, „profesioniștii” paharului au găsit o ultimă soluție în caz de „secetă” gravă.
Citește și: Cum se bea spirt filtrat prin pâine pe vremea lui Ceaușescu? Moda a rămas și azi. Ce riscuri sunt?
Sigur, în magazine exista faimosul rachiu de vin sau de drojdie, de unde s-a născut și porecla de „drojdieri” pentru cei care-l consumau, iar în multe situații cheful de băutură era stins cu spirtul filtrat prin pâine sau cu o altă invenție ce pare doar o legendă - deși e foarte reală - țuica de electrozi.
Dar, culmea „creativității” în materie de băutură preparată „în fundul curții”, cum s-ar spune, este ceea ce s-a numit țuica de pufoaică. Dacă vrei să știi ce era și cum se făcea, nu uita că urmează amănunte de-a dreptul grețoase. Acum, ai ultima oazie de a te opri din citit acest articol.
Țuica se producea în variante ciudate și chiar grețoase în timpul comunismului - Foto: Freepik (imagine cu rol ilustrativ)
Dacă ai trecut de avertizare și ai ajuns aici, atunci trebuie să știi că țuica de care vorbim se realiza cu ajutorul unei haine groase și vătuite - pufoaică - des întâlnită la muncitorii de pe șantiere - care se introducea pe un arac, adică un băț lung, într-o toaletă de curte, conform bzi.ro.
După ce haina absorbea suficientă materie fecală, se scotae, iar conținutul se punea la fiert, în cazanul cu țuică. Pentru o „rețetă de succes”, eventual se mai adăugau drojdie, zahăr, arome și siropuri de fructe.
Exista și țuică din găinaț de pasăre
O „rețetă” asemănătoare a prezentat-o și un utilizator de pe forumul softpedia.ro, care a postat-o pentru „știința” celor mai tineri și-n care mai apare printre posibilele „ingrediente” și pasta de dinți.
„Se ia o pufoaică, adică o haină de-aia groasă şi – of course – pufoasă şi se leagă de un arac. Aracul se bagă într-un veceu de-ăla de ţară, cu pufoaica în jos, aşa încât pufoaica să absoarbă cât mai mult rahat fermentat care e plin, se pare, de alcool etilic.
După aia se scoate şi se stoarce în cazanul pentru ţuică (da, pufoaica n-are decât rol de burete; dacă aveţi burete, puteţi încerca direct ţuica de burete).
Pentru aromă, se poate ca jumate din cazan să fie umplut cu prune-mere-pere fermentate. Dacă e un an în care nu s-au făcut prunele-mele-pere, sigur s-a făcut rahatul, aşa că fructele poa’ să lipsească.
Şi se mai storc câteva tuburi de pastă de dinţi, preferabil Cristal cu aromă de fructe, sau măcat Pell Amar. Tot pentru aromă. Se distilează şi gata”, scrie utilizatorul respectiv.
Citește și: Cum afli daca țuica este contrafăcută, înainte s-o cumperi? Trucurile care te ajută s-o testezi
Aceeași rețetă era realizată, tot în acele vremuri, cu ajutorul găinațului de pasăre. Se considera că păsările nu au digerat tot amidonul din semințele cu care erau hrănite și, de aceea, era perfect de folosit în acest scop.
Oamenii îl adunau și îl amestecau cu fructe, după care îl puneau la fermentat. Se obținea o băutură alcoolică, ușor de confundat cu cea obținută din fructe.
Unii dintre cei care obișnuiau să producă țuică în această variantă erau numeroșii muncitori români trimiși de Ceaușescu, în anii '80, să lucreze în țările arabe, unde alcoolul era interzis.
