Caramitru a scăpat de arest la vârsta 7 ani, după ce comuniștii i-au ridicat părinții care nu ar fi avut o „origine sănătoasă”. Ion Caramitru rămâne unul dintre cei mai mari actori ai României. Actor de origine aromână, Ion Horia Leonida Caramitru s-a născut în Bucureşti, la 9 martie 1942.
Oamenii care l-a influențat
Într-un ultim interviu acordat pentru taifasuri.ro, Caramitru spunea „Mă bucură cel mai mult să cunosc oameni adevărați. Și am avut norocul ăsta de-a lungul vremii. În tinerețea mea școlară, de exemplu, când eram elev de liceu, am avut noroc ca la noi în casă să vină să stea în gazdă cineva a cărui prezență a fost pentru mine extrem de importantă.
De la care am învățat să citesc, să privesc un film și care m-a învățat că teatrul și filmul sunt două zone de interes pentru un temperament ca al meu.
El m-a convins că ar trebui să mă îndrept către această meserie pe care o fac. Numele lui este Paul Barbăneagră. Un om destul de cunoscut, un cineast de filme documentare, care a plecat din România și care a făcut o carieră impresionantă la Paris ca regizor de film documentar. În perioada când eram în liceu și eram obsedat să fac sport de performanță, el mi-a dat direcțiile de care aveam nevoie.”
Arestarea tatălui
„Cea mai vie amintire e chiar dinainte de a intra în şcoală, prima mea întâlnire cu Securitatea, în vara lui '49. Pe la unu-două noaptea, când toată casa dormea, au sărit uşile din ţâţâni şi au intrat 20 de persoane, cu scandal, cu arme...
Pe părinţii mei i‑au scos din pat trăgându-i de păr, pe soră-mea, care e mai mare decât mine cu nouă ani şi pe mine, care eram acolo... Aveam vreo 7 ani şi vreo câteva luni...
S-a făcut o percheziţie, au întors casa cu fundu-n sus, a durat ore bune... Şi când au plecat, au plecat şi cu mama, şi cu tata, şi cu soră-mea, şi au vrut să mă ia şi pe mine.
Unu' a zis: „Ia-l şi pe-ăsta!", iar altul, care se uita aşa, cu milă, m-a întrebat: „Câţi ani ai?" „7 ani", am răspuns. „Lasă‑l dracu-acasă, că are 7 ani", a zis ăla. Şi m-au lăsat acolo, în mijlocul casei făcută praf, după ce i-au arestat pe toţi. Nici nu pot să descriu ce senzaţie (se încruntă către amintire)...”, povestea pentru adevarul.ro
Tatăl său a stat 9 ani în pușcărie, fiind de 3 ori arestat.
Cum a ales actoria
„Doi unchi şi una din mătuşile mele au fost cântăreţi de operă cu reale calităţi. Unul, din păcate, a murit pe front înainte să cunoască celebritatea. Sora mamei mele a făcut doi ani de Conservator, a fost colegă cu cele mai importante voci ale epocii, dar s-a căsătorit, a născut şi n-a mai putut să continue.
Alt frate al mamei s-a pensionat, în schimb. Din Corul Operei Române, pe care l-a condus ani buni înainte. Iar la noi acasă, în frunte cu bunicul, toată lumea cânta...”, spunea Caramitru arătând că arta era moștenire de familie.
Profesorul salvator
„Apoi, în liceu, am mai avut un noroc. Chior, cum spune românul. Aveam profesor de literatură română și de poezie, până la urmă, un profesor pe nume Vladimir Dogaru, un om impresionant , și prin talie și prin preocupări, un invalid de război, pierduse un picior în război, și care era împătimit de Eminescu și de limba română. În perioada în care am făcut eu liceul erau tabuuri de tip comunist.
Citește și: Joacă într-un singur film și dispare misterios pentru 50 de ani. A fost partenera lui Dem Rădulescu
Erau interzise nume importante de scriitori, dar și părți mari din opere. Din Eminescu, de exemplu, în liceu se învăța „Împărat și proletar”, „Scrisoarea a treia” și câteva poezii de dragoste. Acest om a contat enorm pentru mine. Mi l-a explicat pe Eminescu așa cum trebuie, mi l-a prezentat dintr-o perspectivă care nu era acceptată, dar pe care el și-o permitea. Și cu sprijinul celor de acasă, o familie de intelectuali, m-am putut orienta către meseria căreia mi-am închinat toată viața”, a spus actorul.
Nu l-a plăcut pe Socrate
„Acest film a avut vreo cinci părţi, iar eu nu am jucat decât în primele două. După aceea nu am vrut să mai fiu Socrate! Am spus că nu mai vreau să joc în astfel de filme convenţionale.
Nu e mai puţin adevărat că am modificat scenele, replicile, mai ales când jucam cu Tamara Buciuceanu, astfel încât să fie mai naturale, mai realiste...
Regizorul m-a lăsat în pace, pentru că filmul ieşea mai bun. Dar pentru mine e un mare mister de ce filmul mai are succes şi astăzi, pentru că lumea încă îl mai cumpără şi-l mai urmăreşte...”, potrivit lui Caramitru.
Iubirea: în comunism și acum
„În ceea ce privește apropierea sentimentală dintre oameni, nu poate fi înlocuită de altceva. Sigur, poate pretențiile materiale sunt altele, dar întâlnirile-miracol dintre oameni nu pot fi înlocuite de nimic.
Și înainte, și acum, sigur, mai sunt și apropieri care pleacă de la interese materiale, sunt căsătorii de conveniență. Întotdeauna au fost și vor fi. Dar sentimentul miraculos al apropierii, descoperirea dragostei adevărate, nu vor dispărea în veci”, spunea actorul potrivit aceleiași surse.
Actorul a murit pe 5 septembrie 2021.
Caramitru, câteva repere
A fost absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică "Ion Luca Caragiale" Bucureşti (1964), clasa profesor Beate Fredanov.
A debutat în 1964 pe scena Teatrului Naţional din Bucureşti, în "Eminescu", de Mircea Ştefănescu, regia Sică Alexandrescu.
Actor şi regizor al Teatrului "Lucia Sturdza Bulandra" (din 1965), fiind, în perioada 1990-1993, şi director general al acestui teatru. A interpretat peste 60 de roluri în piese de Shakespeare, Cehov, Pirandello, Buchner, Bernard Shaw, Alfred de Musset, Süto Andras, Rolf Hochhuth şi alţii. A colaborat cu mari regizori ai scenei româneşti, precum Sică Alexandrescu, Moni Ghelerter, Liviu Ciulei, Vlad Mugur, Andrei Şerban, Radu Penciulescu, Alexandru Tocilescu, Cătălina Buzoianu.
Citește și: A fost partenera lui Amza Pellea. Timp 40 de ani e dată dispărută. Se reîntoarce la prima iubire
Ion Caramitru a jucat la Naţionalul bucureştean în rolurile: Perdican - "Să nu te joci cu dragostea" de Alfred de Musset, regia Moni Ghelerter, 1964; Mircea Basarab - "Vlaicu Vodă" de Alexandru Davila, regia Sică Alexandrescu, 1965; Romeo - "Romeo şi Julieta" de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967; "Dialoguri şi fantezii în jazz" - spectacol de poezie şi muzică alături de Johnny Răducanu;
Eduard al III-lea - "Eduard al III-lea" de William Shakespeare, regia Alexandru Tocilescu, 2008; Macbeth - "Macbeth" de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 2011; Pierre - "Dineu cu proşti" de Francis Veber, regia Ion Caramitru, din 2012; Recital - "Dor de Eminescu", 2012; Prospero - "Furtuna" după William Shakespeare, regia Alexander Morfov, 2014. De asemenea, a jucat în "Dineu cu proşti", "Furtuna" şi "Magic Naţional".
on Caramitru a fost şi un foarte apreciat actor de film. Dintre zecile de pelicule în care a apărut în roluri importante merită menţionate producţiile: "Pădurea spânzuraţilor", film premiat la Cannes, în 1965, pentru regie (Liviu Ciulei), "Iarba verde de acasă", în regia lui Stere Gulea (1978), "Ecaterina Teodoroiu", regia Dinu Cocea. De asemenea, Caramitru este cunoscut publicului şi pentru rolul Socrate din celebra serie "Liceenii". Talentul său, remarcat de producătorii din străinătate, l-a recomandat pentru roluri în filme precum "Kafka" (1991), regia Steven Soderbergh, alături de Jeremy Irons şi Theresa Russell, "Mission: Impossible", regia Brian de Palma, sau minunatul rol Count Fontana din "Amen" (2002), regia Costa Gavras.
Rolurile sale în film au fost, potrivit site-ului TNB: doctorul Simon Hermann - "O poveste de dragoste, Lindenfeld", regia Radu Gabrea, 2014; Victor Ibănescu - "The Necessary Death of Charlie Countryman", regia Fredrik Bond, 2013; Bloch - "Two Point Five Billion", regia Jamie Hannigan, Irlanda, scurt metraj, 2008; Eastern European Man - "Adam & Paul", regia Leonard Abrahamson, 2004; Count Fontana - "Amen", regia Costa Gavras, 2002; Zozimov - "Mission: Impossible", regia Brian De Palma, 1996;
Caine - "Deep Secrets", regia Diarmuid Lawrence, serial TV, 1996; Carl Dalakis - "Two Deaths", regia Nicolas Roeg, 1995; Tatevsky - "Citizen X", regia Chris Gerolmo, serial TV, 1995; Oscar Karel - "An Exchange of Fire", regia Tony Bicat, serial Tv, 1993; "A Question of Guilt", regia Stuart Orme, serial TV,
1993; Solemn Anarchist - "Kafka", regia Steven Soderbergh, 1991; "Jute City", regia Stuart Orme, serial TV, 1991; Socrate - "Extemporal la dirigenţie, regia Nicolae Corjos,
1987; Socrate - "Liceenii", regia Nicolae Corjos, 1987; Socrate - "Declaraţie de dragoste", regia Nicolae Corjos, 1985; Radu Comşa - "Întunecare", regia Alexandru Tatos, 1985; "Promisiuni", regia Elisabeta Bostan, 1985; "Ca-n filme", regia Manole Marcus,
1983; "Castle in the Carpathians", regia Stere Gulea, 1981; "Iată femeia pe care o iubesc", regia Cornel Todea, serial TV, 1981; Luchian - "Ştefan Luchian", regia Nicolae Mărgineanu, 1981; "Ancheta", regia Constantin Vaeni, 1980; "Bietul Ioanide", regia Dan Piţa, 1979; "Ecaterina Teodoroiu", regia Dinu Cocea, 1979; "Înainte de tăcere", regia Alexa Visarion, 1979;
'Iarba verde de acasă", regia Stere Gulea, 1978; Gheorghidiu - "Între oglinzi paralele", regia Mircea Veroiu, 1978; "Împuşcături sub clar de lună", regia Mircea Mureşan, 1977; "Casa de la miezul nopţii", regia Gheorghe Vitanidis, 1976; "Instanţa amână pronunţarea", regia Dinu Cocea,
1976; ''Marele singuratic", regia Iulian Mihu, 1976; "Dincolo de pod", regia Mircea Veroiu, 1975; "Despre o anumită fericire", regia Mihai Constantinescu, 1973; "Porţile albastre ale oraşului", regia Mircea Mureşan, 1973; "Stejar, extremă urgentă", regia Dinu Cocea, 1973; "Printre colinele verzi", regia Nicolae Breban, 1971; "Balada pentru Măriuca", regia Titel Constantinescu şi Constantin Neagu,
1969; "Dimineţile unui băiat cuminte", regia Andrei Blaier, 1966; "Comoara din Vadul Vechi", regia Victor Iliu, 1964, Petre Petre - "Pădurea spânzuraţilor", regia Liviu Ciulei, 1964.
