Aviatoarea română care a luptat contra URSS și a Germaniei s-a născut la Craiova și a fost membră a unei unități aviatice unice în lume în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Numărându-se printre primele femei-pilot din România a fost și ultima supraviețuitoare a faimoasei „Escadrile Albe”, decedând în 2013, la vârsta de 101 ani.
Aviatoarea română care a luptat contra URSS și a Germaniei. Membră a unei escadrile unice în lume
Născută în Craiova, la 7 septembrie 1912, Mariana Drăgescu a fost una dintre cele mai importante figuri ale aviației feminine românești, aflată în anii 30 la începuturile sale.
A iubit încă din timpul adolescenţei sportul. A jucat tenis, a patinat, a călărit şi a înotat. A traversat înot Dunărea, între localităţile Tumu Severin şi Cladova (de pe malul sârbesc) şi a posedat un certificat de absolvire a unei şcoli de echitaţie, eliberat de Federaţia de specialitate din ţara noastră.
Citește și: Smaranda Brăescu, pilotul neînfricat ce a evacuat mii de răniți în război. Dispare fără urmă în 1945
După absolvirea Liceului de fete din Lugoj, Mariana Drăgescu, pe măsura firii sale curajoase, s-a avântat în cea mai riscantă îndeletnicire, zborul, înscriindu-se în noiembrie 1935 la Şcoala de pilotaj „Mircea Cantacuziono” și primind brevetul de pilot gradele I şi II, pe avioane de turism.
Primele femei care au obținut brevete de pilot civil, în anul 1935, au fost prințesa Marina Știrbey, Mariana Drăgescu și Victoria Pokol.
Au fost urmate în anul 1936 de Nadia Russo și Virginia Thomas. Smaranda Brăescu, prima femeie parașutist, a obținut brevetul de pilot civil în anul 1937.
Mariana Drăgescu (1912-2013), una din primele femei-aviator din România - Foto: mnir.ro
Ulterior, în 1939, Mariana Drăgescu a obținut și certificatul de absolvire a cursurilor de zbor fără vizibilitate, precum şi cel de instructor de zbor, ambele în anul 1939.
În perioada anilor 1936-1939 a fost angajată a Aeroclubul Central Român, timp în care a activat inclusiv ca pilot de legătură în cadrul Corpului aerian.
În anul 1939, Marina Știrbey - supranumită și „prințesa aviației românești” - a depus un memoriu la Subsecretariatul de Stat al Aerului, pentru înființarea unei unități de transport aerian medico-militar, memoriu ce va fi aprobat la data de 25 iunie 1940.
Aviatoarea Mariana Drăgescu, membră a „Escadrilei Albe”
Așa avea să fie înființată o escadrilă sanitară, supranumită „Escadrila Albă”, o unitate unică în lume în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial prin faptul că era formată doar din femei-pilot.
În cadrul acestei escadrile sanitare au activat la început ca piloți titulari aviatoarele: Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Duțescu și Virginia Thomas, potrivit muzeulvirtual.ro.
Sediul escadrilei era la aeroportul Băneasa. Avea în dotare două bimotoare Monospar și trei monomotoare R.W.D.-13, ultimele fiind amenajate pentru transportul răniților. Comandantul escadrilei era căpitanul aviator Gheorghe Valvarie.
Citește și: Prima femeie medic din România, refuzată la angajare. Apreciată în Franța, se chinuie în țara sa
Ulterior, din această unitate sanitară au mai făcut parte și aviatoarele: Victoria Pokol, Smaranda Brăescu, Victoria Comșa, Maria Adam, Jeana Iliescu, Maria Voitec, Eliza Vulcu, Maria Nicolae, Stela Huțan-Palade.
Mariana Drăgescu - cea cu ochelari de soare - încadrată de colegele sale, Virginia Dușescu și Nadia Russo, pe frontul de Est în Al Doilea Război Mondial - Foto: mnir.ro
La 22 iunie 1941, odată cu intrarea României a intrat în război contra Uniunii Sovietice în scopul eliberării Barasabiei, Bucovinei de Nord şi a Ţinutului Herţa, ocupate abuziv de Moscova la sfârşitul lunii iunie 1940, „Escadrila Albă” și-a demonstrat curaju și profesionalismul.
La începutul războiului, Mariana Drăgescu era încadrată în Escadrila 1 sanitară, care se afla în aerodromul din Focşani
În prima etapă a războiului, respectiv până la căderea Odesei, la 16 octombrie 1941, ea a efectuat nenumărate zboruri, uneori îndeplinind câte 3-4 misiuni pe zi. A decolat în majoritatea cazurilor în condiţii de mare dificultate, deoarece zona se afla sub tirul bombardamentelor de artilerie şi ale aviaţiei inamice.
Eliberarea teritoriilor româneşti cotropite de către URSS în iunie 1940, s-a realizat cu preţul unui dureros tribut de sânge, media zilnică a pierderilor armatei noastre în cele 33 zile (22 iunie-25 iulie 1941) fiind de 697 militari,
O medie mai mare decât cea înregistrată, ulterior, în campania din Est - 540 militari pe zi sau in Vest - 648 militari în fiecare zi.
Citește și: Povestea româncei care a fost prima femeie avocat din Europa! Ocolită de clienți, nu pledează
Datorită acestei situaţii, este explicabil de ce Escadrila sanitară a fost extrem de solicitată, Mariana Drăgescu şi colegele sale fiind nevoite să execute multe misiuni de zbor în scopul salvării vieţii a numeroşi ofiţeri şi soldaţi români grav răniţi.
Astfel, „Escadrila Albă” a evacuat în spatele frontului, pe cale aeriană, în anul 1941 peste 5.300 de răniți, iar în anul 1942 peste 4.000, dintre care 700-800 au fost militari germani.
„Escadrila Albă” era formată doar din femei-aviator
Escadrila de femei-aviator a luat parte în Răsărit și la campaniile din Odesa în (1941), Stalingrad (1942) și Crimeea (1943).
Mariana Drăgescu și colegele sale nu beneficiau de niciun tratament preferențial față de piloții-bărbați.
Au dormit pe tărgile avioanelor aflate pe aerodromuri, în corturi, în condiţii improprii, suportând arşiţa zilei şi frigul nopţii, precum şi bombardamentele nocturne inamice.
Adesea, decolau sau aterizau pe terenuri inadecvate acestui lucru, pline de gropi sau situate în pantă, aflându-se de multe ori inclusiv sub tirul inamicului.
Aviatoarea Mariana Drăgescu, în 1942, pregătindu-se pentru decolarea într-o nouă misiune - Foto: mnir.ro
Aceste lucruri făceau ca aviatoarele să posede și vaste cunoștințe mecanice despre avioanele pe care le pilotau, dar și sanitare, fiind, în același timp, pilot, infirmier, cât şi mecanic.
În aceste condiţii dramatice sute de grav răniţi au fost salvaţi de la un sfârşit tragic de către zborurile aviatoarelor escadrilei sanitare conduse de femei-pilot.
După evenimentele de la 23 august 1944, la 25 august, „Escadrila Albă” a fost desființată, aviatoarele fiind repartizate în alte unități de aviație.
Mariana Drăgescu a fost încadrată în Escadrila 108 aerotransport a Corpului aerian român, transportând răniţi, medicamente, curieri şi documente importante pentru comandamentele marilor unităţi.
Din această calitate a participat, alături de întreaga aviaţie română, la luptele pentru eliberarea Transilvaniei, apoi în Ungaria şi Cehoslovacia, îndeplinind peste 25 de misiuni.
Terminarea conflictului mondial și ascensiunea la putere a comuniștilor a schimbat și viața Marianei Drăgescu. A mai lucrat ca instructor de zbor până în 1953, din 1955 fiind încadrată ca inspector tehnic la Direcția Aviației Civile.
În cele din urmă, a fost exclusă din corpul aviatorilor din cauza „originii nesănătoase“ și „participarea la războiul antisovietic“, astfel că a fost nevoită să se angajeze ca dactilografă la o policlinică din București, conform adevarul.ro.
Citește și: Povestea românului care a compus sute de șlagăre cântate de Moscopol și Zavaidoc. Sfârșește tragic
Eroina a fost pensionată în 1967 cu o pensie minimă, pentru că avea „vechime incompletă“ în câmpul muncii.
După Revoluția din 1989 meritele sale i-au fost recunoscute și a primit gradul de locotenent în rezervă al Armatei Române, iar în 2003 a fost decorată cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler, iar în 2012 a fost avansată la gradul de comandor.
Mariana Drăgescu, ultima supraviețuitoare a faimoasei „Escadrile Albe” a murit la vârsta de 101 ani, la 24 martie 2013, în București, lăsând în urmă o viață plină de fapte glorioase, prea puțin cunoscute, însă, de compatrioții săi.
